Despre armate si alte nebunii

Ieri a surprins anunţul Chinei în legătură cu bugetul record pentru armată. Într-adevăr, în momentul în care realizezi că cele o sută de miliarde pe care China le va cheltui în acest an pentru apărare înseamnă aproape întreg PIB-ul României, începi să te întrebi dacă nu cumva lucrurile au luat-o razna. Mai mult, la o privire mai atentă observăm că, din punctul de vedere al mărimii, la nivel mondial, avem de-a face cu al doilea buget, situat imediat după SUA. Acestea fiind datele de la care pornim, să vedem despre ce e vorba.

Suma este într-adevăr mare, dar dacă trecem de prima percepţie, observăm că lucrurile nu sunt nici pe departe atât de înfricoşătoare. Din punct de vedere al ierarhiei, este cât se poate de normal ca a doua economie a lumii să se situeze cam pe locul doi în ceea ce priveşte majoritatea indicatorilor. Faptul că bugetul pentru apărare este pe locul doi în lume este, din acest punct de vedere, un lucru absolut normal. Dacă analizăm cifrele, observăm însă un lucru surprinzător: la un PIB cu aproximativ 50% mai mare decât al Chinei, SUA are un buget al apărării de aproape opt ori mai mare. Da, aţi citit bine, nu este nicio eroare: SUA aruncă pe geam o căruţă de bani comparativ cu China. Mergând mai departe cu comparaţiile cred că ar trebui remarcat că, în timp ce China are o economie dinamică, într-o creştere susţinută, SUA încă se zbate în mrejele crizei, făcând eforturi disperate să cosmetizeze cât mai mult realitatea.

Dacă vom raporta cheltuielile militare ale Chinei la populaţie sau la suprafaţa teritorială vom obţine valori infime în raport cu SUA. În aceste condiţii, oare de ce se miră toate canalele media? Sunt două motive: cifrele în valoare absolută care sunt mari şi dinamica acestora care este, de asemenea, impresionantă. Toată lumea a marşat pe faptul că sumele alocate bugetului apărării au crescut cu o valoare mai mare decât creşterea PIB-ului, însă dacă ne raportăm la PIB trebuie să remarcăm că procentul alocat apărării este unul normal, fără a se depăşi în niciun fel limitele de bun simţ. Ceea ce sperie pe mulţi este ceea ce urmează. În cazul în care China îşi continuă evoluţia fără accidente majore, ameninţă să devină un pol tehnologic militar deosebit, neavând decât un singur concurent: SUA. Vorbim despre tehnologie militară, indicator la care, probabil, armata Chinei nu se mai situează pe un loc atât de important. 

După ce am discutat toate aceste cifre poate ar fi interesant de înţeles cine are de pierdut în acest joc: SUA sau China? Ei bine, marele perdant al cursei se numeşte Rusia, un jucător care şi-a pierdut din strălucire şi, mai ales, din influenţă. În timp ce Putin pozează în omul de oţel, importanţa militară a ţării sale şi-a continuat neîntrerupt alunecarea pe traiectoria descendentă începută încă de la destrămarea imperiului sovietic. Cei care au interpretat doar în termeni electorali promisiunile lui Putin referitoare la armată se înşeală. Putin este unul dintre cei care a înţeles că Rusia este deja scoasă din cursă şi că nu mai are decât o mică şansă de revenire. De asemenea, ştie că supravieţuirea sa ţine mult mai mult de vizibilitatea armatei decât de nivelul de trai al cetăţeanului. Atunci când spuneam că Putin trebuie să repună Rusia în starea de flux, exact la acest lucru mă refeream. Cu un vecin precum China, ruşii trebuie să acţioneze cumva. Va fi interesant de văzut cum vor face acest lucru deoarece, dincolo de cifrele propriu-zise, mai e un amănunt care contează într-o proporţie covârşitoare: sănătatea economiei. Oricât de comunistă ar fi China, oricât de corupţi ar fi unii oficiali, trebuie să înţelegem că economia acestei ţări este una dinamică. Rusia nu ştie decât să vândă hidrocarburi şi să împartă "avuţia naţională" între grupul de oligarhi oficiali. Pentru a dinamiza o asemenea economie e nevoie de reforme profunde. Le va face Putin? Greu de crezut, mai ales că aceasta ar presupune şi o cedare masivă din puterea personală, lucru de neacceptat deocamdată. Cum va contraataca Rusia e greu de imaginat acum. În timp ce realegerea lui Putin a fost interpretată ca un semn de stabilitate, ceea ce va face noul Putin e un mare mister şi, în acelaşi timp, o sursă de îngrijorări.