Ambasadorul

De multe ori v-am atras atenţia asupra unor cărţi uitate, mai puţin ştiute, dar, cu siguranţă, cel puţin interesante. De data aceasta vreau să vă şochez prezentându-vă o carte despre care e extrem de posibil să nu fi auzit, cu toate că personal o consider o a fi una dintre cele mai interesante producţii din literatura autohtonă. Se numeşte Ambasadorul, un roman pe care, la momentul apariţiei, l-am considerat a fi un eveniment major, dar care, din păcate, nu avut expunerea pe care o merita. Şi spun aceasta în ciuda faptului că prima ediţie a cărţii a fost epuizată rapid. Mai mult, a avut parte de cronici pozitive şi, dacă nu mă înşel, a obţinut numeroase premii. De ce totuşi susţin că n-a avut expunerea meritată? Pentru că, mă gândeam eu atunci, această carte este una care ar trebui să lase urme adânci în memoria publicului şi să schimbe mentalităţi. 

Despre autorul său, Ioan Mihai Cochinescu, este foarte posibil ca mulţi să nu fi auzit. Nu este tipul de om pe care societatea noastră să-l scoată în faţă, dar, cu toate acestea, cei care vor să afle mai multe despre el vor găsi destule surse, inclusiv pe net(puteţi începe chiar cu site-ul său mihai.cochinescu.com). Ajunşi la acest punct, trebuie să recunosc acum că dacă n-ar fi existat un prieten comun(trecut prea devreme la cele veşnice) care să-mi atragă atenţia asupra sa în general şi a romanului său de debut în special(sper să nu greşesc aici), este foarte posibil ca acum subsemnatul să fi îngroşat rândurile ignoranţilor(fără voie - aş spune dacă aş vrea să-mi acord circumstanţe).

Nu spun vorbe mari şi nici nu sunt exaltat atunci când afirm că avem de-a face cu o carte fabuloasă. Scrisă în perioada 1988-1989, Ambasadorul este un roman cu o arhitectonică aparte, care ne conduce într-o lume minunat construită, într-un univers al cărui mister este amplificat cu fiecare întâmplare. Acţiunea se petrece undeva în negura secolului al XVII-lea şi are în centru un personaj impecabil construit, a cărui călătorie către China naşte un şir de întâmplări surprinzătoare, fascinante şi cu reverberaţii profunde. Finalul este probabil un alt element care vă va face să iubiţi această carte. Nu voi spune mai multe pentru a nu răpi din plăcerea lecturii. În ceea ce priveşte stilul, surprinde modul voit neguros al scrierii care te teleportează hipnotic în mijlocul acţiunii, făcându-te să te simţi precum un cronicar urmărind în direct o parte din cursul istoriei printr-o lunetă magică. 

Unii au spus că Ambasadorul a fost o carte apărută cu mult înaintea vremii sale, că publicarea sa în aburii perioadei de la începutul anilor '90 nu a avut publicul pregătit pentru ea. Reeditată anul trecut, probabil că a găsit un public la fel de puţin pregătit şi ignorant. Adevărul este că aceasta nu este cartea unei generaţii şi niciodată publicul nu va fi pregătit pentru ea. La fel de adevărat însă este că avem aici de-a face cu un destin tipic al marilor cărţi, a acelor cărţi care fac istorie, care-şi au publicul lor în toate timpurile.  

Probabil vă va fi greu să găsiţi cartea; este de mult timp dispărută de pe rafturile librăriilor. Cu toate acestea, vă recomand să o căutaţi şi să o citiţi cât mai repede. Este o carte rară şi preţioasă în acelaşi timp. Citiţi-o şi, după aceea, mulţumiţi-i bijutierului pentru universul pe care vi l-a dezvăluit.