luni, 8 iunie 2020

Calea

Cucerirea naturii de către om este vechiul slogan al „științifismului”. Numesc așa acea atitudine de autosuficiență a individului în fața științei, această plagă care a denaturat ființa umană, proiectând-o într-un univers gol, mecanicist, pustiit de orice ideal și, în esență, gol.
Un univers în care nimic nu mai rimează. Clamezi că vrei să cucerești natura, iar când aceasta îți răspunde radical - ca efect al acțiunilor tale - te trezești că vrei s-o protejezi îndreptându-te împotriva semenilor tăi, pe care-i faci vinovați pentru dezastrele produse de tine și de ideologia ta. Spui că lupți pentru libertate, dar singura cale prin care-ți poți duce la îndeplinire idealul este inhibându-le libertatea celorlalți. Dar ce să te mire, când însuși sloganul de la care pornești, „libertate, egalitate, fraternitate”, e unul absurd în condițiile în care libertatea și egalitatea sunt două elemente diametral opuse: egalitatea se opune libertății mele de a fi altfel.

De multe ori sunt contrazis în cele pe care le afirm. Nu mă deranjează, doar știm că „adevărata prietenie înseamnă opoziție”. O idee contrară e oricând binevenită, mai ales dacă, prin introducerea ei descoperi o fractură a judecății pe care-ai făcut-o. Există însă opoziții și opoziții.

Opoziția unui neputincios, orbit de ură și invidie atunci când vede cum un individ dotat cu har scoate o minunată operă de artă, poate fi târnăcopul, focul sau chiar glonțul. E clar că, în acest caz, nu poate fi vorba decât de atitudine rudimentară, de o precaritate a dezvoltării, de ființă rămasă la stadiul animalic. Asta-i opoziția prostului, a retardatului incapabil de a se ridica la rangul de om.

Din nefericire, educația ultimelor generații le-a cauterizat indivizilor dimensiunea umană, lăsându-i să băltească în cea instinctual-animalică. Îi privim cu scârbă pe cei care se împerechează asemeni animalelor, ne deranjează când îi vedem urlându-și obsesiile în gura mare, fără rușine și fără nicio urmă de îndoială. Iată „omul nou”, idealul secolului XX, la care-au pus umărul atât comuniștii cât și naziștii, pentru a fi desăvârșit de îngemănarea celor două sisteme, anume democrația occidentală de rit nou.

Dacă instinctualul aflat la baza piramidei e ușor de identificat și ocolit, altfel stau lucrurile cu așa-zisul intelectual ridicat din această masă ineptă. Se deosebește radical de toți retardații din care se trage și are o capacitate cameleonică prin intermediul căreia te înșală. Ai impresia că e altceva, face apel la cunoștințele sale, uneori chiar îți intră pe sub piele. Inițial observi câteva neconcordanțe pe care le pui pe seama erorii, a rapidității gândirii. Însă nu e așa, iar destrămarea întregii vrăji îți dezvăluie o ființă la fel de goală, instinctuală și incapabilă precum masa care l-a născut.

Intelectualul mulțimilor e eminamente lipsit de afectivitate, blocat într-un materialism găunos. Cu toate că „are lecturile făcute”, lecturile sale sunt inutile deoarece el citește nu pentru a înțelege ceea ce a vrut să spună autorul, ci doar pentru a reduce ideile cărții la modul său ideologic-buruienos de a gândi. Prin mințile acestor intelectuali-călăi, întregul tezaur cultural al umanității este transformat într-un uriaș morman de maculatură ideologică. Mai mult, spre deosebire de cărturarul secolelor trecute, care, de multe ori, trăia disperarea neînțelesului, intelectualul de tip nou își are locul său în societate: ori creează slogane - așa-numitul nutreț al maselor - ori scrie discursuri mobilizatoare atent înscrise în limitele ideologice, ori activează pe poziția de influencer, făcând propagandă care, pe vremuri, în „activul de bază”, era atributul muncitorilor mai gălăgios-vorbăreți.

Iată-i în toată goliciunea lor pe balaurii epocii noastre! Niște forme fără urmă de fond, mașini de tocat creiere și conștiințe, schilodiți și, la rândul lor, schiloditori ai ființei umane. Nimicul ambalat într-o înșelătoare formă butaforică.

Din păcate societatea e transformată. La baza se află masa fără nici-o formă, precum o plastilină maleabilă, dar cu tendințe de lichefiere, iar la vârf meșteșugarii conștiințelor, castrații care-s și castratori de serviciu, ucigașii oricărei forme de spiritualitate. Asta e lumea în care trăim. Sau, mai bine spus, în care încă supraviețuim.

Partea proastă e că a supraviețui e o luptă continuă. La intervale regulate de timp, masa informă îl înghite pe câte unul de-al nostru, înecându-l în gloata fără însușiri. Chiar dacă, din când în când, se petrece și trecerea inversă, fenomenul e destul de timid. De fapt noi suntem cei aflați sub asediu de către un ocean inuman, al celor reduși la stadiul animalic.

Care-s soluțiile? - veți întreba. Care pot fi? Poate fi îndiguită o asemenea forță? Poate fi ridicată mulțimea întru salvarea sa? Sau, în caz contrar, ar putea fi asediată, limitată? Răspunsul e negativ. Deja e prea târziu. Personal cred că singura formă de rezistență e cea a partizanilor, după legile și regulile lor.

Nimic din ceea ce-i aici nu-mi poate fi impus, nimic din ceea ce-i aici nu mă poate lovi! Legea lor nu e legea mea și de-aceea nu sunt obligat s-o respect. Lumea lor nu e lumea mea și de-aceea am tot dreptul s-o ignor. În timp ce ei caută idealurile materiale care le-au fost pre-programate, eu caut să rămân om. Om întreg, neschilodit, neîmblânzit și deplin suveran. Asta e calea mea.

16 comentarii:

  1. Mă bucur nespus că am găsit blogul ăsta. Trist e că l-am găsit așa de târziu...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu este niciodata prea tarziu sa "gasesti " Adevarul sau mai bine zis Adevarul sa the gabdeasca pe tine.
      Sunt de acord: Dan Diaconu este dovada ca mai exista minuni ca Adevarul te gaseste doar sa-l cauti!
      Totul constat in a Vrea sau a Nu Vrea.

      Ștergere
  2. Lupta este veche... Vechea și noua luptă între bine și rău, chiar dacă în sfere poate mai înalte. Binele va învinge!

    RăspundețiȘtergere
  3. Dura postarea, dar extrem de binevenita, cel putin pentru mine! toate bune si multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  4. Extraordinar text.
    In aroganta mea, de multe ori cred ca sunt singur.
    Cat de bucuros sunt sa ma Insel.
    Scrieti periculos. Sper sa nu va inchida blogul.
    Numai bine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. nu il va inchide fiindca aici e precum plasa de prins muste

      Ștergere
    2. Wow! Kinu.
      Cred ca ai dreptate.
      Dar totusi.....:)

      Ștergere
  5. În 2012 am scris într-o lucrare. O lume de nebuni, nu produce altceva decât mulți nebuni. Cred că am avut dreptate. Micul infern bine organizat în care trăim ne distruge. Să fim sinceri cu noi înșine. Restul va veni de la sine. Ce vedeți când vă priviți în oglindă ? Victime ori călăi ? Complici ce se complac în mizerii ordinare ? Pentru a schimba lumea avem nevoie de oameni buni. Omul potrivit la locul potrivit. Aici este un început de soluție. Faceți cum vreți, dar să nu uitați să faceți mai mult bine. Doar bine și Numai bine

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poti sa te uiti in orice oglinda .....tot victima esti ! Cand cel ce sta la masa cu tine este o rotita a SISTEMULUI , unde crezi ca te incadrezi?

      Ștergere
    2. Când cel ce stă cu tine la masă este o rotiță din angrenaj... ești o victimă logic...

      Ștergere
  6. Nu exista soluție istorica, nu poți veni și să aplici ceva ce au făcut înțelepții din vechime, sau poate scopul e același de pe vremea Imperiului Roman.
    Noi spre deosebire de celelalte civilizații avem consumerism, lucru nemaiîntâlnit în alte timpuri. Dpdv al consumului, pandemia e și ea un produs frumos ambalat și vândut care face profit și pierdere.
    Până când elitele planetei nu vor evoluție umană ci satanica vom avea tot fel de fel de mistificari, ocultatii și oameni ca Traian care l-a învins pe Decebal, bestii animalice capabile sa se infrupte din conștiința unor generații de oameni.
    Ceaușescu era tatăl aspru al României care nu își lăsa fetele și ficiorii să înghită păcatele consumerismului. Dar românul abia aștepta să consume. Voiam toți consum, sa avem produse ca ceilalți, să fim moderni.
    Am importat de toate, inclusiv hoția globalista, mirajul consumerist și oamenii de căcat ai sistemului de control si dominare.
    E clar un război. Dacă era să fim deja toți corupți sau hoți, trăiam după legea hoților. Dar e un război cu prostia. Și acum trăim după legea proștilor. Cu cât dai mai multă competență în prostie, cu atât avansezi mai mult. Nu e suficient să fii lingău și pupincurișt, e musai să fii prost. Un prost avansează mai repede ca lingăii.
    Practic cum apare un securist ca Băsescu la conducere? Simplu. E un sistem închis. Eu sau tu nu avem voie sa fim aleși decât teoretic, și nici unul dintre cei care ar merita sa conducă nu va conduce. Avem lideri adevărați dar nu vor ajunge la vârf. Nu toți care au calitatea de conducători conduc în țară, ci doar proștii sunt lăsați de sistem tocmai pentru a ne face zilele foarte grele și a nu ne descurca cu noi înșine.
    Tot ce contează e ceea ce credem și visăm. Rămânem uniți ca creație divină care nu renunță la liber albitru pentru bogațiile îngerilor căzuți. Da e un război. Un război cu cei care sunt extrem de evoluați în a ne ține cât mai subdezvoltate. Ferme de oameni.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Un comentariu ce vine ca si desert la ce a spus Dan ...pentru cei care inteleg doare , pentru restu intra la rubrica STIATI CA ! Mult respect pentru o asa gandire !

      Ștergere
  7. Lupta vieţii

    Copiii nu-nţeleg ce vor:
    A plânge-i cuminţia lor.

    Dar lucrul cel mai laş în lume
    E un bărbat tânguitor.

    Nimic nu-i mai de râs ca plânsul
    În ochii unui luptător.

    O luptă-i viaţa; deci te luptă
    Cu dragoste de ea, cu dor.

    Pe seama cui? Eşti un nemernic
    Când n-ai un ţel hotărâtor.

    Tu ai pe-ai tăi! De n-ai pe nimeni,
    Te lupţi pe seama tuturor.

    E tragedie nălţătoare
    Când, biruiţi, oştenii mor,

    Dar sunt eroi de epopee
    Când braţul li-e biruitor.

    Comediant e cel ce plânge,
    Şi-i un neom, că-i dezertor.

    Oricare-ar fi sfârşitul luptei,
    Să stai luptând, căci eşti dator.

    Trăiesc acei ce vreau să lupte;
    Iar cei fricoşi se plâng şi mor.

    De-i vezi murind, să-i laşi să moară,
    Căci moartea e menirea lor.
    George Cosbuc

    RăspundețiȘtergere
  8. Problema e ca traiesti printre ei , incearca sa traiesti mai mult printre cei care iti seamana ! Schimbarea pleaca din noi insine si din educatia primita . Educatia in familie e una sublima dar lipseste cu desavarsire cea din scoala asemenea .....pe ce valori sa construiesti o societate ?

    RăspundețiȘtergere
  9. Uite o tema interesanta cocalarul colo arestat. intrebarea e de ce, cand in mod normal politia nu face nimic iar talharii si criminalii se simt comfortabul in libertate

    RăspundețiȘtergere
  10. "Lumea lor nu e lumea mea și de-aceea am tot dreptul s-o ignor. În timp ce ei caută idealurile materiale care le-au fost pre-programate, eu caut să rămân om. Om întreg, neschilodit, neîmblânzit și deplin suveran."
    Da, dvs. intentionati sa ignorati Noua Ordine, dar Ea nu o sa va ignore pe dvs., ci veti fi obligat sa va demonstrati atat adeziunea la noile "valori", cat si insusirea acestora! Toti vom fi obligati sa demonstram ca ne-am insusit noile "valori"! No one left behind!

    RăspundețiȘtergere

Atenție! Comentariile sunt supuse moderării și vor fi vizibile după o perioadă cuprinsă între 1 și 4 ore. Sunt permise doar comentariile care au legătură cu subiectul.
Pentru discuţii mai flexibile folosiţi canalul de Telegram Dan Diaconu(t.me/DanDiaconu)