duminică, 8 noiembrie 2020

Vremea de după întârziere

„Pentru că taina fărădelegii se şi lucrează, până când cel care o împiedică acum va fi dat la o parte. ”

 

N-are sens să vă mai faceți iluzii. Le-am spus-o multora, atât în discuțiile private, cât și public: Trump a pierdut. Se știa că va pierde încă din momentul în care a fost ales Biden drept înlocuitor al său. Recunoașterea înfrângerii e chestiune de zile. Spectacolul juridic are și el farmecul său, anume acela de a-l compromite definitiv pe Trump. E cât se poate de clar că „a fost făcut”. Însă, la fel de clar îmi este că nici măcar acum, mult după cel de-al doisprezecelea ceas, Trump n-are habar cum a fost lucrat. Și când se va prinde va fi prea târziu. Asta dacă se va prinde vreodată.

7 noiembrie 1917 este ziua în care gașca lui Lenin a reușit să dea lovitura de stat în mult prea fragila Rusie. Finanțele unor jigodii de pe Wall Street s-au întâlnit cu frustrările unui principe german, realizându-se cea mai mare deturnare a istoriei. Rusia a devenit pradă, sfârtecată șaptezeci de ani de ideologii bolnave și experimente criminale. A venit apoi rândul unei jumătăți de Europă, noi intrând „la grămadă” în cea mai absurdă societate inventată strict pentru a se desfășura un experiment la scară.

În 1989 am crezut că am scăpat de coșmar. I-am înjurat pe ruși și-am fugit cât mai departe de ei. De unde să știm noi că, în direcția în care fugeam, de fapt, se ascundeau aceiași care ne băgaseră în pușcărie? De unde să știm că și rușii, la rândul lor, fuseseră victimele aceluiași călău? Aiurea, eram prea înfrigurați în fuga noastră.

Una dintre primele mele ieșiri a fost în Franța. Eram copleșit. Eu, copilul venit din Estul sărac, cu hainele mele ieșite de mult din modă, rămăsesem hipnotizat de luminile Parisului, de civilizația și bunăstarea Occidentului. Mă uitam în spate cu mânie. Doamne, cât ne înapoiase comunismul! Eram nerăbdător să descopăr acea societate, să mă înfrupt din ea și să le arăt tuturor, la întoarcere, ce minuni avem de înfăptuit. M-a ținut, într-adevăr, vreo câteva zile starea hipnotică. Apoi am început să vorbesc cu oamenii și, în ciuda zâmbetului de complezență afișat peste tot, am început să bănuiesc că se află ceva nevăzut, ascuns. Treptat am înțeles că poleiul este doar pe-afară. Bogăția afișată în exterior era dublată de o sărăcie la interior, ținută ascunsă, ferecată, în spatele perdelelor groase. Era o sărăcie pe care n-o prea puteam explica. E săracă o familie care are linia completă de electrocasnice, două mașini și care își mai permite și unul-două concedii externe? Pentru noi, la acea vreme, era un vis. Abia avuseserăm bani să ajungem să batem la porțile Parisului. De găzduit ne găzduiau niște binefăcători - pe care îi găsisem în urma unor combinații de cunoștințe de-ale unor rude îndepărtate - iar de mâncat mai rar întrucât și prețurile din supermarket ni se păreau enorme. N-am să uit niciodată cât de delicios ni s-a părut un pui rotisat luat - după ce ne-am chibzuit cu grijă finanțele - de pe rue Mouffetard. Oare se întâmpla asta deoarece era prima „mâncare caldă” după vreo zece zile?

Așadar, la cât de săraci eram noi, sărăcia lor era bogăție. Cu toate acestea tristețea vocii lor persista. Am încercat să merg mai adânc și, treptat, am înțeles ce era în neregulă. În spatele poleielii se afla, ceva mai bine mascată, aceeași ideologie pe care noi o consideram moartă. Țin minte că i-am spus cuiva din grupul meu: „Știi, din câte văd pe-aici e tot un fel de comunism, dar mascat. Nu ți se pare dubios?”. Răspunsul primit m-a întors pe dos: „Lasă-l naiba de comunism! Dacă așa arată comunismul, vreau și eu. Votez să se-ntoarcă Partidul Comunist la putere!”. Degeaba am încercat să argumentez. Sunt oameni care n-au cum să-și depășească condiția de maimuță. Nu jignesc, doar constat.

Gustul amar pe care l-am avut atunci l-am tot avut de-a lungul timpului. Mi s-a părut pripită intrarea în NATO. Cu cine ne băteam? Cine ne mai amenința. Mi s-a părut pripită și intrarea în UE. Știam că ne va distruge. Culmea, unul ca Țiriac - mânat, desigur, de interesele sale - urla în vânt că ne-ar mai trebui un an de stat pe margine pentru a ne pregăti. Nu l-a ascultat nimeni. Monstrul ascuns sub capcana poleită a „Europei unite” nu mai avea răbdare. Apoi au început toate să se reverse. Pe moment am crezut că m-am înșelat. La un moment dat chiar am devenit partizanul ideii gândindu-mă că UE va fi o Europă a națiunilor, una în care spiritul și specificitatea fiecărei națiuni va fi pusă în evidență. Am fost prost, recunosc! Iar de trezit, așa cum se întâmplă întotdeauna, noi, cei din generația mea, ne-am trezit prea târziu. Cei mai bătrâni ca noi au pus în aplicare politica furtului asigurându-și urmașii. Cei mai tineri ca noi deja ne ignorau având alte idealuri, dar dublate și de o din ce în ce mai mare doză de prostie. Noi, decrețeii, am fost cea mai ratată generație. Ne-am legat de-un ideal fără să vedem că sub poleiala aceea dibaci meșterită se ascunde aceeași hidră. Și mulți dintre cei din generația mea încă nu s-au dumirit și merg, în continuare, precum boii, în aceeași direcție, mânați de același idealism buruienos. Nici măcar n-au băgat de seamă cum, ideologii „noii lumi”, sunt copiii celor care-au adus aici comunismul cu tancul și mitraliera. Oameni buni, chiar nu știți al cui copil e căcatul de Tismăneanu?

O să vă mai spun, înainte de a închide această mult prea lungă paranteză, că și timingul a fost special ales acum. La treizeci de ani de la așa-zisa cădere a comunismului dinamica e cu totul alta. Cei care aveau mai mult de zece ani la Revoluție au acum cel puțin patruzeci de ani, gândindu-se, mai mult spre pensie. Ceilalți deja n-au habar ce se-ntâmplă și ce s-a întâmplat. Un eveniment de acum treizeci de ani e ceva fără viață, rece, de neînțeles. Generațiile de-atunci, care ar fi putut avea un cât de cât instinct, sunt acum inerte. De-aceea e marele moment. Să revenim.

7 noiembrie 2020. Oare întâmplător s-a anunțat fix ieri victoria lui Biden? 103 ani de la lovitura de stat din Octombrie, sărbătoriți în stradă cu anunțul victoriei stângii radicale în SUA. Așa cum noi, prin intermediul Uniunii Europene, am fost prinși în capcana comunistă, la fel restul lumii, prin intermediul SUA, va fi prinsă în aceeași capcană. Vreți să știți cum va arăta SUA? Uitați-vă puțin la Canada și vă garantez că-n doi ani SUA o va lăsa în urmă. Veți înțelege curând că Trump n-a fost decât „cel care întârzie”, dar căruia îi e imposibil să se opună tăvălugului. Tăvălugul care vine e nemilos și nerăbdător. A fi trebuit să-l vedeți. Singurele statui care sunt inaugurate sunt cele ale lui Marx. În rest, BLM sau celelalte aberații dărâmă tot ce înseamnă cultură și istorie. Nu mai avem nevoie de ele. Libertate, egalitate, fraternitate! Atât mai ai voie. Libertate înseamnă că ai voie să fii sclav și să-ți preamărești sclavia, egalitate înseamnă că vei fi egal cu ceilalți sclavi, iar fraternitate însemnă, de asemenea, că egalii tăi îți sunt frați întru suferință.

Nu vă iluzionați, n-aveți scăpare cu strategiile clasice. Nu vă ascundeți în spatele proprietăților pentru că vă vor fi luate. Nu vă ascundeți în spatele proviziilor pentru că nu vă vor ajunge. Nici măcar de fugit nu veți avea unde. V-ați aruncat singuri în capcană, cel puțin conștientizați rahatul în care vă aflați. Nu vă mai amăgiți. Da, trăim timpurile acelea. Vor fi boli, va fi foame și, mai ales, va fi multă suferință. Au venit timpurile materiei. Repet, nu vă iluzionați! Nu cu materia veți scăpa de materie. Ridicați-vă deasupra și veți mai avea o șansă.

10 comentarii:

  1. Desigur că nu există niciun motiv pentru ca noile regimuri totalitare să semene cu cele vechi. Guvernarea prin intermediul bâtei şi al plutoanelor de execuţie, al înfometării forţate, al întemniţărilor şi al deportărilor în masă este nu numai inumană (dar de asta nu prea se sinchiseşte nimeni în ziua de azi), ci se poate demonstra că este şi ineficace, iar într-o eră a tehnologiei avansate, ineficacitatea este un păcat împotriva Sfântului Duh. Un stat totalitar cu adevărat "eficient" ar fi acela în care atotputernicul comitet executiv al şefilor politici şi al armatei lor de directori ar avea putere deplină asupra unei populaţii de sclavi pe care ar fi inutil s-o constrângă, pentru că şi-ar iubi servitutea. Ai face s-o iubească: iată misiunea pe care statele totalitare de astăzi o dau ministerelor propagandei, redactorilor-şefi ai ziarelor şi profesorilor de şcoală.

    citat clasic din romanul Minunata lume nouă de Aldous Huxley (1946)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Romanii nu sunt sclavii perfecti. De aceea disimuleaza atat de bine. Romanii au fost invatati de istorie sa fenteze conducatorii. Pe Iohannis nu-l iubeste niciun roman. Poate doar Rares Bogdan? Uneori intrezaresc si in ochii umezi ai lui Oreste Teodorescu o iubire nedisimulata pentru fhurer.
      Romanii incearca sa se strecoare. Fiecare cum poate. Am devenit un popor descurcaret.
      Partea proasta este ca ne pierdem tara. Si printre straini nu e ca Acasa oricat te-ai stradui sa te adaptezi.
      Acasa e acasa. Ai amintiri si vise, radacini ancestrale.
      Fostul candidat la presedintie, actorul Mircea Diaconu, a spus ca romanii sunt trași de ață mereu inapoi, acasa. Si a mai spus ceva, cand romanii au ales din nou ca chiorii...A citat din " Pe aripile vantului".
      Proastele alegeri ne duc in ceață. Neseriozitatea si descurcăreala individuala nu ne scapa de tirani si hoti.

      Ștergere
  2. Bun venit in clubul dezamagitilor!

    Dl George Alexander a observat acelasi lucru dupa o perioadă cand a crezut ca zambetele " oamenilor liberi" afiseaza fericirea.

    https://m.emag.ro/copiii-nostri-in-inchisorile-lor-george-alexander-nti606-8639-46-0/pd/DPH522BBM/

    La mine dezamagirea vine din interiorul poporului roman. Am avut obiceiul, citind multa literatura despre rezistenta oamenilor curajosi din istoria noastra, sa idealizez poporul roman.
    Somnul acesta in care se complac romanii ma duce cu gandul la un somn al mortilor care isi accepta soarta asa cum este, desi are in el forta necesara unei schimbari reale.
    Cum e posibil sa stam si sa plangem ca o sa cada drobul de sare in capul copilului?! Chiar atat de oi suntem?!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. poporul roman a existat prin indivizi singulari, masele populare faci orice vrei cu ele...

      Ștergere
  3. nu vine nimeni sa ne salveze... asta e clar.

    Daca gruparea Trump nu misca nimic... e clar ca si Q e doar o mare facatura.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. M-a cuprins disperarea vazand cati români se lasa manipulati de Radu Moraru! Oameni buni, Nașu TV este cuibul securistilor care l-au sustinut si pupat avid in dos pe Basescu! Si clubul masonilor. Si nu am uitat nici pana acum ziua in care acelasi Radu Moraru care se da acum mare susținător al romanilor, sarbatorea impreuna cu Turcescu si Cartianu alegerea lui Iohannis.
      Intre timp s-au separat. De fațadă. Doi inca ii canta osanale lui Iohannis. Moraru, avand nevoie de bani pentru televiziune, face pe patriotul prin Canada. Cei din diaspora, netraind in Romania, sunt cel mai usor de tapat de bani. Sunt rupti de realitatea romaneasca din interior, usor de dezinformat si păcălit cu poleiul de nationalism al postului TV. Roxin o da cu dacismul si il capo di tutti capi, Radu Moraru, le pune celor din diaspora muzica romaneasca, traditii si port popular.
      Realitatea din interiorul unei tari nu poate fi schimbata cu spectacole, port popular si dans. Ma refer la realitatea urmasilor, ca realitatea celor ce sustin spectacole este rozalie. Se castiga bine din muzica.
      Romanilor le place sa fie lingusiti. Sa le spui povesti frumoase despre cine am fost si cat de talentati suntem. Doar ca...roadele le culeg smecherii, pentru ca Romania este sub controlul securistilor de ieri, de azi si de maine.
      Cu mainile adanc infipte in bogatiile Romaniei, securistii au uitat ca ei sunt platiti ca sa apere tara. Nu s-o jefuiasca.

      Ia priviti la aceste jogodii lingusitoare:

      https://ziarulunirea.ro/video-turcesu-cartianu-si-nasu-radu-moraru-au-cantat-in-germana-pentru-johannis-297126/

      Vorba ieromonahului Savatie Bastovoi: " Dezvrăjiti-vă!"

      Ștergere
  4. Biden va fi înlocuitor pentru o perioadă scurtă, va urma Kamala.

    RăspundețiȘtergere
  5. Oameni buni, chiar nu știți al cui copil e căcatul de Tismăneanu?
    > Sa ii zicem monstrului pe nume?
    Oare Trump a fost doar o opozitie controlata? Un fel de O'Brien din 1984, sa atraga mustele nationaliste in plasa?

    RăspundețiȘtergere
  6. Intuiesc ca validarea lui Biden va fi mult mai greu de obtinut decat buiestrul acestuia pe scena improvizata, catre microfonul prezidential. "Mihaiela ,dragostea mea" sa nu fie dublata de "Dragul meu Joe"...))) Faptul ca presa americana pune sau cenzureaza presedinti de tara dupa bunul plac este complet in neregula si incongruienta cu atributiile sale.Daca la noi presa face ce vrea Haplea este numai si numai prin faptul ca la noi exista doar o singura putere:serviciile de informatie,al caror purtator de cuvant este presedintele tarii. La americani este posibil ca puterea sa fie mai ramificata,chiar daca unele tentacule ale puterii nu au o presa lautara proprie.Momentul este o oportunitate catre studiu si cunoastere printr-o observatie mai atenta si mai putin aroganta a fenomenului american actual,asta am vrut sa spun de fapt.

    RăspundețiȘtergere
  7. e ca si cum ai zice ca serviciile de la noi sunt conduse de presa dela ei

    RăspundețiȘtergere