luni, 2 noiembrie 2020

Falsele dezbateri ale prezentului

E
nebunie cu interzicerea avortului în Polonia. Au ieșit desanturile de stânga cu toată forța, bazându-se și pe nemulțumirea populației legată de măsurile de împiedicare a răspândirii virusului. E bine oare să se interzică sau nu?

Dacă spun că da o să-mi sară în cap o mulțime de oameni care-mi vor spune că e vorba de libertatea fiecăruia sau că eu, ca bărbat, n-am cum să înțeleg o femeie. Dacă spun că nu, o mulțime cel puțin la fel de numeroasă îmi va vorbi despre crimele făcute, despre copiii nenăscuți s.a.m.d. Și-atunci?

N-o să ofer un răspuns. O să vă întreb însă cum de s-a ajuns aici? Cum de am ajuns noi să ne punem asemenea întrebări? Nu vi se pare ciudat? În ziua de azi ne întrebăm dacă e OK să te numești doar „bărbat” sau „femeie” și dacă nu cumva e mai bine să-ți asumi o identitate de X% bărbat și Y% femeie. Ne întrebăm dacă nu cumva unul care spune că 2+2=5 n-are și el dreptatea lui. Ne întrebăm dacă e bine sau nu să se respecte o paritate între angajații bărbați, femei și-apoi, mergând pe firul ideologiei, între cei albi, cei negri, cei cu o anumită preferință sexuală s.a.m.d.

Așadar, cum de-am ajuns să avem aceste dileme? Întorcându-ne cu doar un secol în urmă, vom constata că nu exista niciuna dintre întrebările care acum ne consumă spiritele. Cum de acum ducem războaie pe viață și pe moarte pentru niște chestiuni care atunci pur și simplu nu existau? Cum de a rezistat omenirea atâta amar de vreme fără toate aceste dileme ale prezentului? Dacă sunteți tentați să spuneți că progresul e cel care ne-a „dezvoltat”, vă înșelați amarnic. Din cunoștințele mele, avortul este cunoscut cel puțin din Grecia antică. „Identitățile de gen” diferite de cele două care ne diferențiază la naștere, de asemenea, apar ca fenomene marginale de când e lumea. Cei care spun că albul e negru, că 1+1=3, de asemenea, au fost în toate timpurile. Și-atunci?

Răspunsul e cumva simplu și, în același timp, complex. Atunci cei care gândeau „diferit” sau care erau „diferiți” nu aveau nicio influență asupra societății care, în ansamblu, își urma cursul natural. Acum se întâmplă invers. Ce „diferiți”, minoritățile, au devenit centru, sub presiunea unei ideologii absurde care, treptat, ne împinge și mai departe. Mai departe de natural, de normalitate. E normal ca o femeie să avorteze? Sigur că nu. Însă acest răspuns e valabil atâta timp cât ea, ca femeie, nici măcar nu gândește că ar putea să-și pună o astfel de întrebare. Când intră în ecuație diavolul îndoielii, al acelui obsedant „totuși, de ce n-ar fi în regulă?”, meciul e pierdut. La fel s-au petrecut lucrurile cu toate celelalte dileme ale contemporaneității.

Așadar n-ar trebui să ne întrebăm dacă ceva trebuie sau nu să fie interzis, ci cât de departe ne vom îndepărta de normalitate. Fiecare astfel de „dezbateri” ale societății au împărțit-o în două tabere: cei care vor să ne rupă de axa noastră naturală și cei care, din disperare, încearcă să oprească dezastrul prin legiferare și interdicții. Însă experiența ne arată că niciodată interdicția n-a rezolvat nimic, ci doar, în cel mai bun caz, a amânat deznodământul.

Dacă mă întrebați ce e de făcut, vă voi răspunde sincer că nu știu. Dacă femeia nu mai vrea să fie femeie, n-o poți obliga. Științific, îi poți arăta că treburile se petrec la fel în toate regnurile, spiritual îi poți dezvălui că procreația e o minune în sine. Însă dacă s-a hotărât să nu fie femeie ci doar un obiect de produs și primit plăcerea n-ai cum s-o întorci. La fel se petrec lucrurile și cu bărbații care-și uită adevărata menire căzând, de cele mai multe ori, într-un hedonism scabros.

Nu am nici cea mai mică îndoială că, la un moment dat, după ce căderea va fi fost atât de radicală încât nici artizanii - cei care ei înșiși au proiectat „conspirația” - nu-și vor mai putea privi opera fără a fi cuprinși de scârbă, treburile vor fi corectate brutal. De multe ori în istorie am văzut asta, la fel se va întâmpla și acum.

6 comentarii:

  1. CORECTARE BRUTALA? Da, susțin ideea.
    Recomand David Attenborough: A Life On Our Planet.
    Concluzia documentarului e simplă, in 80 de ani avem extincție in masă a omenirii. Omul acesta a trait 93 ani si explică foarte concis de ce omul va dispare de pe planetă. Dar planeta își va reveni ca dupa fiecare extincție.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si dupa Cernobîl, padurea si animalele si-au revenit. Nu am idee cum. Poate pentru ca in natura totul este in legatura si comunicare. Ceea ce nu se poate spune despre oameni. Oamenii
      s-au rupt de natura si au devenit un fel de țânci plângaciosi care vor sa primeasca, dar sa nu dea. Evident, cand nu este feedback, omul pierde. Niciodată natura.
      Cititi prologul cartii
      " Inteligenta materiei" a lui Constantin Dulcan. Este scrisoarea unui sef de trib indian catre omul alb ce i-a distrus habitatul. Profetia se implineste.
      Filmul " Avatar" este o metafora a ceea ce se intampla cu sufletul omului lacom.
      In perioada comunista am tot auzit " omul stapaneste natura". Nimic mai fals! Niciodata omul nu poate stapani natura. Omul creeaza dezechilibre cumplite si efectul bumerangului e dur. Citisem odata despre nu mai stiu ce presedinte chinez care a decis sa fie ucise vrabiile pentru ca mancau prea mult. Evident, s-au inmultit daunatorii. Ce face omul atunci? Inventeaza pesticide si isi otraveste habitatul. Mor si polenizatorii. Si murim si noi de cancer si alte boli.
      Nu stim pe cine sa mai dam vina si aratam cu degetul in toate directiile, in loc sa impadurim, sa ecologizam, sa facem studii pentru o agricultura eco. Dar dam bani pe arme si fabricam mereu dusmani.
      Am incercat la tara sa produc totul eco. A devenit aproape imposibil, pentru ca nebunia noastra a afectat si imunitatea plantelor. Nu mai au puterea de a lupta singure impotriva bolilor si daunatorilor ce si-au crescut rezistenta.
      Cu cat studiem mai mult bolile si incercam sa le vindecam cu medicamente, cu atat ne indepartam de solutia problemei. Bolile au si o cauza spirituala si degeaba tratezi capul, ficatul, plamanii, daca boala este ascunsa in suflet. Poate fi: lacomia, minciuna, ura, invidia...etc
      Pentru capitalisti timpul inseamna ban. Asa ca nu au timp sa-si puna intrebari despre efectele faptelor. Cand apar efectele poate fi deja generatia urmatoare ce se naste intr-o lume otravita.

      Ștergere
  2. Foarte bun , dar incomplet expusa ! Eu cred ca natura umana e prea imbacsita de situatie sa poata merge la unison spre avort sau contra ! Se merge pe particularitati tinand seama de nevoi si inconstienta deopotriva !O lege nu ajuta o viitoare mama si copil nedorit ! Cand disolutia sistemului isi traieste expansiunea , nici o forma de oranduire nu se poate mentine ! Avortul este in primul rand o chestiune intima precum conceptia ! Dar sa nu regretati mai tarziu avortul sau nasterea ! Concepeti un copil din dragoste nu din interes sau in functie de posibilitatile materiale !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mi-am adus pe lumea asta copilul din dragoste. Si l-am asteptat ca pe o mica minune, tematoare ca nu voi stii sa-l protejez si cresc armonios si puternic. Lumea in care traim nu este una dintre cele mai minunate.
      E fata si ma gandesc ca daca era baiat nu mi-ar fi placut sa ajunga carne de tun in razboaiele nebunilor ce ne conduc spre haos si nebunie.
      Nebunii nu au logică. Si stiti foarte bine ca lumea este condusa de illuminati prin cozi de topor alese intentionat ca sa nu aiba creier si suflet. Exista o inteligenta emotionala. Cea a alegerilor corecte pe care le facem in viata. Cei fara Dumnezeu nu sunt opriti de nimic sa faca rau, sa ucida, sa jefuiasca. Ce-i opreste, daca ei nu cred intr-o Justitie Superioara? Nimic. Ca atare, fura, mint, provoacă razboaie si revolutii ca sa-si atinga scopurile meschine.
      Intrebarea nu cred ca este daca sa fie permis sau nu avortul. Si mie imi pare ca nu e in regula sa traiesti doar pentru distractie si pentru sex. Asta te coboara in zona subanimalica, pentru ca si animalele isi aduc pe lume puii si-i cresc cu drag.
      Dilema mea este alta: in ce lume diabolica ne aducem copiii? Pentru ca nu au nicio sansa sa creasca sanatosi emotional intr-o lume atat de pervertita. O lume lipsita de valori, sau unde falsurile primesc o vopsea stralucitoare ca sa para valoroase.
      E drept...un copil te ajuta sa-ti scoti la lumina valoarea ta interioara. Daca o ai. Mergi mai departe pentru ca nu mai esti singur. Ai primit in Dar un alt suflet ce trebuie crescut armonios.

      Ștergere
    2. Poti sa o faci , copiii pot fi crescuti fara probleme ! Problema sunt parintii care nu concep iesirea din matrice ! Confortul emotional si material ne impiedica sa vedem rostul vietii ! Cand astea doua se clatina si devin subrede atunci se naste strigatul surd si amortit ! DAR , nu are cine sa il auda !Noapte buna !

      Ștergere
  3. In general nu trebuie ca religiosii sa-si bage nasul prea mult in problemele oamenilor, pentru ca vor provoca multa frustrare ce izbucneste sub diverse forme. Cum ar fi si miscarile feministe. Crestinismul exacerbat pana la amestecul in viata privata poate produce efecte inverse.
    Ce s-a rezolvat pe vremea lui Ceausescu interzicand avortul? Multe taume pentru mamele obosite de atata munca si acasa si la serviciu. Avorturi provocate pentru ca erau situatii " accidentale" in care femeia nu era căsătorită si presiunea societatii care nu are alta treaba decat sa critice pe toata lumea era foarte mare. Uneori, chiar presiunea familiei.
    Copii nascuti nedoriti.
    Solutia este pana la urma tot educatia si contraceptia. Si renuntarea la prostul obicei al blamarii celor ce gresesc.

    RăspundețiȘtergere