Cui îi e frică de CBDC?

Îmi place că la toate colţurile apar experţi în crypto care ne explică doct de ce nu sunt bune CBDC-urile. Cică ne-am pierde libertatea, că totul s-ar prăbuşi şi că, din acel moment, noi n-am mai exista ca oameni. E interesant, nu neg, dar constat că cei care fac asemenea afirmaţii sunt analfabeţi şi, mai mult, n-au habar pe ce lume trăiesc. Poate că sunt oameni oneşti, departe de mine gândul de a-i considera răi. Însă, în mod sigur, sunt idioţi utili şi veţi înţelege imediat de ce. 

Ceea ce sperie la CBDC este centralizarea şi controlul monedei emise de către Banca Centrală. Practic dispare capacitatea de descentralizare a monedei, specifice actualelor criptomonede. Bun, suntem de acord cu asta. Însă vă voi întreba altceva: ce anume e descentralizat la criptomonedele clasice? În principal nimic. Sau totul că tot aia e. Să explic: modul în care s-a obţinut descentralizarea monedelor clasice a fost prin distribuirea copiilor bazei de date cu tranzacţii în cât mai multe locuri posibile şi prin sincronizarea acestor baze de date între ele. Cu alte cuvinte, în loc să am o instituţie de încredere care să menţină această bază de date, decid să o multiplic, să o fac vizibilă tuturor şi să sincronizez orice mişcare în oricare bază de date. Iar o tranzacţie e considerată validă dacă se regăseşte în cel puţin jumătate plus unu dintre bazele de date distribuite. Foarte interesant! Culmea e că modelul este unul de-a dreptul tâmpit deoarece consumul de resurse pentru a efectua o singură tranzacţie este infinit mai mare decât în modelul clasic. Model în care aveai şi o oarecare confidenţialitate a datelor(cel puţin faţă de ceilalţi). 

Am explicat pe scurt cum funcţionează criptomonedele pentru a-i ajuta pe cei care nu au fost încă atinşi de fenomen. Vom încerca acum să vedem cum ar putea funcţiona o monedă digitală emisă de banca centrală. Practic ar fi ceva similar criptomonedelor, doar că bazele de date ar fi replicate doar la modelul băncilor comerciale. Sau am avea o bază de date menţinută de Banca Centrală şi baze de date secundare deţinute de băncile comerciale care astfel ar putea dezvolta wallet-uri şi alte prostii. 

OK, acum că am înţeles acest fenomen, e timpul să ne întoarcem la structura mediului nostru financiar bancar. Cum se petrec lucrurile acum? Banca Centrală are un framework prin intermediul căruia permite entităţilor subordonate să emită monedă. Clasic, moneda e două feluri: lichidă(bani cash) sau de cont. Banii fizici sunt mai puţini decât cei de cont şi asta nu de azi, ci dintotdeauna. Sau, mai bine spus, de la inventarea băncilor. 

Începând cu epoca informaţională s-a pus problema unui acces mai facil la banii de cont. Tipărirea de cash pentru acoperirea întregii cantităţi de bani de cont este contraproductivă şi de aceea s-au căutat metode mai uşoare de acces la aceste fonduri. Cardul este probabil cea mai puternică invenţie, înlocuită treptat în ultima perioadă de aplicaţiile bancare pe telofonul mobil, care oricum utilizează masiv infrastructura de tranzacţionare a sistemului de carduri datorită scalabilităţii şi maturităţii acesteia. Invenţiile acestea au condus la golirea portofelelor fizice ale oamenilor. Probabil că aţi constatat de multe ori că atunci când nu a funcţionat sistemul de carduri v-aţi aflat în imposibilitatea achitării cumpărăturilor deoarece nu aveaţi bani lichizi în portofel. 

În ultima perioadă a scăzut teribil numărul de tranzacţii de la ATM-uri, ceea ce a făcut ca băncile să-şi optimizeze afacerile prin desfiinţarea unui număr tot mai mare de ATM-uri. Aici, mulţi observatori ai pieţei spun că avem de-a face cu o conspiraţie deoarece prin reducerea echipamentelor se reduce şi capacitatea omului de a folosi bani lichizi. Este şi nu este adevărat. Realitatea e că oamenii s-au obişnuit teribil de bine să cheltuiască banii direct de pe card, astfel încât utilizarea ATM-urilor sa prăbuşit. Ţinând cont că un ATM are la noi un cost de funcţionare de aproximativ 1000 EUR/lună, rezultă că multe echipamente nu-şi mai acoperă cheltuielile de funcţionare şi trebuie retrase. De aceea au fost şi sunt bănci care au preferat să le acopere clienţilor comisioanele de retragere de la echipamentele altor instituţii decât să-şi menţină propriile echipamente în teren. Ca să înţelegeţi mişcarea, uitaţi-vă doar la explozia comerţului online unde plata se face din ce în ce mai mult cu cardul şi din ce în ce mai puţin cu plata cash la livrare.

Abia acum avem imaginea sistemului financiar actual. Într-o măsură covârşitoare, acesta este puternic centralizat, ponderea schimburilor prin intermediul monedei de cont explodând. Practic tendinţa care se vede este aceea de eliminare naturală a banilor lichizi. Ei bine, deci ce avem? Un sistem în care orice mişcare financiară a individului este înregistrată. Numai un ageamiu care n-a văzut până acum ce se stochează la nivel de cont şi card nu are habar de cantitatea şi calitatea informaţiilor deţinute de bănci. Practic, banca la care ai contul ajunge să ştie mai multe despre tine decât ştii tu. Asta pentru că tu mai uiţi, în timp ce banca nu uită niciodată. 

Şi uite-aşa înţelegem că la ora actuală deja ne aflăm în scenariul de sclavie digitală pe care-l reclamă cei care trag semnalul de alarmă în ceea ce priveşte CBDC-urile. Şi de aceea spun că ei sunt doar nişte idioţi utili ai sistemului care-i sperie pe oameni cu himera unui anumit produs în condiţiile în care toate acele abuzuri despre care vorbesc ei deja sunt implementate. N-aţi auzit de popririle pe cont, n-aţi auzit de blocarea cardurilor sau de limitarea accesului la banii din cont? Evident că toate acestea deja există, iar implementarea unui CBDC probabil ar mai uşura fluxurile interne ale băncilor şi ar centraliza ceva mai eficient procesele, dar în niciun caz nu va aduce coşmarul despre care vorbesc apocalipticii şi asta deoarece acel coşmar este deja implementat. Aşadar, dacă vă speriaţi de CBDC, ar trebui să vă speriaţi înainte de cardul şi telefonul cu wallet, elemente pe care le căraţi peste tot. Staţi liniştiţi, absolut toată tirania e deja implementată!