Lucruri simple(dar neconștientizate)

Îmi propun azi să vă arăt de ce sărăciți pe zi ce trece, de ce viața vă devine din ce în ce mai tristă și apăsătoare, de ce în realitate nu aveți nicio perspectivă și, mai ales, de ce nu vă va scoate nimeni din tot rahatul ăsta. Cu toate că e vorba de lucruri simple, omul obișnuit ignoră, copleșit de propaganda obscenă care-i spune că trăiește în „cea mai bună dintre lumile posibile”. Oare? Ceea ce vreau să știți, înainte de a începe, este că fiecare individ care-a trăit în timpul său istoric a fost convins că trăiește în „cea mai bună dintre lumi” sau, în cel mai rău caz, că „așa e lumea”. 

Să începem cu o noțiune simplă: inflația. Tot auziți că „inflația e mare” sau că „inflația s-a stabilizat”. Uneori vi se transmite că „inflația a scăzut”. E bine, e rău? În realitate e vorba doar de minciuni. Inflația nu scade niciodată, ea crește perpetuu. E o chestiune pe care o știți, dar nu vreți s-o conștientizați. Dacă am avut anul trecut inflație de 10%, iar acum avem inflație de 5% nu înseamnă că inflația a scăzut, ci că celor 10% li s-au adăugat încă 5%. Ca să înțelegeți inflația, luați ca exemplu un om care se îngrașă. Acum doi ani avea 100 kg. Anul trecut avea 110 kg, ceea ce înseamnă că s-a îngrășat cu 10%. Anul acesta a mai pus pe el 5.5 kg, ceea ce înseamnă că s-a mai îngrășat cu 5%. Faptul că în ultimul an procentul de îngrășare a scăzut înseamnă că omul a slăbit? Nicidecum! Față de acum doi ani s-a îngrășat cu 15.5%. 

Ar trebui așadar să înțelegeți că, în termeni de inflație nu avem scăderi, ci doar creșteri. Apoi, înțelegeți vă rog, matematica de bază. 10%+5% nu înseamnă 15% în momentul în care procentul e aplicat unei baze diferite. E chestiunea pe care-o învățați în scoală și pe care o ignorați din comoditate. Adevărul e că procentele lucrează înșelător pentru majoritatea oamenilor, iar de înșelăciune profită „insiderii”.

O să trec acum la o altă noțiune ignorată, anume economia. Ce e economia? O definiție simplă ne spune că economia este ansamblul proceselor de producție, distribuție și consum de bunuri și servicii. Așadar, economie e atât brutăria din colț, salonul cosmetic, agenția de turism, dar și fabrica de mașini, cea de avioane de calculatoare s.a.m.d. În economie se produc și se vând bunuri și servicii. Pentru a funcționa, economia are nevoie de un combustibil, iar acest combustibil este energia, în toate formele sale. Rețineți chestiuna pentru paragraful care urmează.

Am ajuns acum la ban. Ce este banul? Într-un mod înșelător ni se spune că banul este combustibilul economiei, ceea ce este fals. Așa cum v-am spus, combustibilul principal e energia, sub toate formele sale, fie că vorbim de energie produsă de petrol, de electricitate, de energia brațelor sau de cea intelectuală. Toate sunt forme de energie care produc fenomenul economic. Dar banii?  

Ce sunt banii? În mod normal banul ar trebui să fie un mediu de schimb. Un asemenea mediu de schimb nu trebuie să aibă valoare intrinsecă, doar că, de la troc încoace nu s-a găsit formula funcțională pentru ban. O lungă perioadă a istoriei aurul a fost ban, ca efect al valorii sale intrinseci. S-a stabilit că totul are un echivalent în aur și aurul a fost folosit ca mediu de schimb, ca efect al universabilității valorii sale. Totul a funcționat corect cât aurul a fost în joc. Doar că a apărut un diavol care a inventat banul ca datorie(unii îi spun - pe bună dreptate - acestui concept „mașina de făcut bani”). Justificarea banului ca datorie este progresul. Dacă la un tribunal al istoriei ai încerca să critici actualul framework monetar, avocații săi îți vor spune că asta a produs o accelerare a progresului, a bunăstării oamenilor, a descoperirilor tehnico-științifice, că niciodată în istorie nu s-a trăit mai bine s.a.m.d. Însă acesta e doar praf în ochi. Dacă nu înțelegi cum funcționează, te păcălește.

Ce este banul în ziua de azi? Din păcate, singurul ban este tot aurul, care și-a păstrat universalitatea, evident nerecunoscută de actualul framework monetar. Restul este datorie. N-o spun eu, a spus-o J.P. Morgan. Doar că, în spatele banului ca datorie, mai e un mic secret: în realitate banul actual este un jaf. Așa cum v-am arătat la începutul articolului, banul este decimat de inflație. Tradus, înseamnă că ai parte de o înșelăciune: tu vinzi munca ta sau un bun tangibil pentru un ban care, permanent își scade valoarea. Ai luat salariul azi, dar până mâine banii pe care i-ai luat s-au devalorizat. Asta înseamnă, nici mai mult nici mai puțin, că banul este un mijloc de jefuire, nu un „combustibil” al economiei. Și nici nu e de mirare „progresul” pe care-l invocă actualul framework monetar. El se bazează pe un furt masiv, redirecționat, în mare parte, către baronii sistemului, care apoi alocă sume importante unor capricii proprii. Capricii care sunt apoi amplificate la nivelul masei, devenind „simboluri sociale”, adică scopuri numai bune de a-i face pe sclavi să-și vândă munca pe iluzoriile mărgele de sticlă ale banului, visând ca, la un moment dat, să atingă acel ideal, transformat treptat în „standard social”. Luați telefonul ca exemplu: de la un mijloc banal de comunicație s-a transformat într-un element de statut. Una e amărâtul care aruncă pe masă un telefon de câteva sute de lei și altfel e privit cel care aruncă pe masă telefonul său de 10 000 EUR. În esență, ambele device-uri fac același lucru, doar că înșelăciunea funcționează.

Mă opresc pe moment aici pentru a nu-i plictisi pe cei pe care nu-i interesează subiectul. În măsura în care articolul va stârni un oarecare interes, voi continua prin a prezenta și alte elemente, aparent complicate, dar extrem de simple în esență.