Mult zgomot pentru nimic

Începute furios, între două găuri de golf, tarifele lui Trump s-au dizolvat la fel de repede pe cât au apărut. Era logic că sunt o prostie care ar fi condus în final la o sufocare a SUA. Cum s-au rezolvat? Prin promisiunea celor două țări că vor întări controalele vamale la frontieră, astfel încât să nu mai intre Fentanyl în SUA. Dar oare asta fusese controversa?

Când a început să tune și să fulgere, Trump vorbea despre economie, producție și alte himere. Dar a oprit însă tarifele deoarece țările respective au acceptat aducerea unor militari la frontieră. Practic totul e de râs, aducându-ne în prim plan acel Trump din primul mandat, cu gura mare și incapabil să facă ceva concret. 

Nu vreau să fiu ipocrit. Sunt conștient că, dacă proasta de Kamala Harris ar fi ieșit președinte, acum era jale pentru toți. Venirea lui Trump e o pauză de respirație binevenită. Woke-ismul devenise absolut sufocant, amenințându-ne existența. Nu e ciudat că o asemenea ideologie a prostiei absolute ajunge să se transforme într-un coșmar pentru cei care, cu câtva timp în urmă, râdeau cu poftă atunci când auzeau idioțeniile pe care le proclamă? De fapt nu. Pentru orice străin care venea în România comunistă, temerile oamenilor și restricțiile impuse erau de-a dreptul hilare. Prostia propagandiștilor te făcea să râzi dacă nu erai în siajul lor. Dacă însă trăiai aici, îți luai doza de teroare și prostia lor devenea obiect de teamă întrucât niciodată nu știi „ce i se poate năzări prostului”.

Cam așa era și cu Kamala. După ce ramolitul retardat a întors lumea cu fundu-n sus, venirea unei retardate autentice, pure, ar fi făcut să curgă sânge pe străzi. Recunosc asta, cu vârf și îndesat. Însă nu e un motiv să-l ridicăm în slăvi pe Trump pentru orice idioțenie. Iar Trump e expert în idioțenii și jocuri naive, alunecând grav spre prostia în stare pură. Dar, uneori, din greșeală probabil, face și lucruri bune. Cum a fost, de exemplu, dezvăluirea potlogăriilor USAID în ceea ce privește finanțarea cercetărilor pentru dezvoltarea COVID sau agenda neagră a finanțării implementării woke-ismului în lume. Doar că, la fel de bine ar trebui să realizați că acele potlogării erau cunoscute. Chiar subsemnatul a scris despre banii băgați de SUA în cercetarea semi-legală pentru dezvoltarea COVID. Desigur, pe vremea aia, ăsta era motiv să fii catalogat conspiraționist.

Așadar, poate explica cineva ce-a fost cu toată tâmpenia cu tarifele? Mi-e teamă că nu. Personal cred că a luat o decizie impulsivă, atât de specifică stilului și caracterului său, după care, când i s-a comunicat adevăratul impact al măsurii, n-a mai știut cum s-o dea cotită. Și a găsit povestea cu fentanylul. Care, rețineți ce vă spun acum: nu va ține! De ce? Pentru că SUA e o națiune dependentă în totalitate, iar dependența nu se rezolvă cu mișcări bruște. La fiecare nivel al societății americane drogul este omniprezent. Fentanylul este drogul săracului, asigurând „coeziunea socială” la baza societății. Ia-le Fentanylul și ai pus-o de o revoluție a mizeriei. Ați uitat cum a apărut Fentanylul? După părăsirea Afganistanului, a apărut o criză teribilă pe piața drogurilor, iar fentanylul a venit să acopere gaura. Ați uitat când americanii o dădeau cotită cu chinezii pentru a elibera mai ușor materia primă necesară producției de fentanyl din Mexic? 

Va fi foarte interesantă desecretizarea documentele legate de asasinarea lui Kennedy? Într-adevăr, s-a dat un ordin executiv prin care li s-a dat agențiilor guvernamentale un nou termen de 45 de zile pentru prezentarea unui eventual plan de desecretizare. Vedem ce-o să iasă. Însă devine stringent ajutorul către Ucraina. A fost oprit? Îmi veți spune că da, dar Reuters susține că, începând din weekend, livrările au fost reluate. De asemenea, Kievul a redevenit agresiv în atacarea obiectivelor industriale ruse, determinându-i pe ruși să ia din nou măsuri radicale. Așadar, statul subteran revine treptat la butoane. Și asta în ciuda manevrelor radicale ale lui Trump de vânare a ideologilor din aparatul de stat. N-ai cum, mlaștina e prea mare și prea plină de jivine.

Ce trebuie să înțelegem din toată derularea evenimentelor? Că, treptat, Trump face ce știe el mai bine, anume prostii. După care se sperie de prostia pe care-a făcut-o și caută să găsească metode să iasă cu fața curată. La fel a fost și la primul mandat, cu deosebirea că atunci n-a prea fost lăsat să facă nimic. Nici acum nu e o mare diferență. După ce s-a epuizat puțin în lupta cu „mlaștina”, după ce a luat câteva decizii doar pentru unii radicale, forța sa începe să scadă. Și-i ia locul controversa. 

Profesioniștii statului subteran știu bine cum să-l manipuleze pe Trump. Și asta vom vedea din ce în ce mai des. În timp ce unii vorbesc despre o conducere republicană pentru multe mandate de-acum înainte, eu spun că Trump se va epuiza mult mai repede. Într-adevăr, de data aceasta are o echipă ceva mai coerentă, nu mai are un vicepreședinte care s-o ia razna, așa cum a fost Pence și, în principal, are personal mai tânăr în echipă. Este însă asta sufficient pentru caracterul său vulcanic? N-aș spune.