Impasul energetico-industrial european

Așa cum prognozasem, gazul din depozitele țării a scăzut sub 50%, find acum la 45%. După cum bine vedeți, ceea ce am avut până acum nu prea a fost iarnă, dar ne-am obișnuit cu capriciile vremii din ultimele perioade, astfel încât ne așteptăm ca „ce e mai rău de-acum să vină”. Temperaturile urmează să scadă și ne vom confrunta cu un episod de iarnă adevărată, astfel încât consumul va sări, ceea ce va conduce la valori sub  20% ale rezervoarelor naționale de gaz la sfârșitul perioadei reci. Nimeni n-o spune, dar situația e disperată. 

La fel se întâmplă și în Europa. Condusă de niște nulități numite, Uniunea Europeană trece prin cea mai crâncenă perioadă a sa. Prețurile la gaz solicitate de SUA sunt mult prea mari, iar industria europeană se scufundă. Trump urlă că „e jefuit de Europa” în condițiile în care energia e de câteva ori mai ieftină în SUA, iar industria europeană a fost condusă de ocupația americană spre prăbușire. De fapt aceasta e realitatea: iei niște prostovani fără creier pe care-i pui să repete obscen povestea climatică, conducând teritoriul ocupat spre o prăbușire totală. Nu trebuie să vă spun eu asta, o vedeți la fiecare pas pe stradă și în propriul buzunar.

Când s-a constituit Uniunea Europeană, PIB-ul statelor membre era mai mare decât cel al SUA. În prezent, UE are un PIB mai mic cu 10 trilioane $ față de SUA. A scădea cu 30% față de competitorul tău într-un timp atât de scurt, e semn de o infernală prostie. Ca să înțelegeți cam ce a ajuns Europa, o să vă dau un exemplu mai mult decât tipic pentru ce înseamnă construcția europeană: în timp ce SUA și China se bat la baionetă în domeniul inteligenței artificiale, ce credeți că face UE? Nici mai mult nici mai puțin decât ... reglementarea domeniului. Înțelegeți penibilul situației? În condițiile în care UE e nimeni pe stradă în domeniul AI, Comisia Europeană se preocupă de necesitatea ca inteligența artificială să respecte ideologia. Am citit Regulamentul 2024/1689, cel care stabilește normele privind inteligența artificială. Dincolo de faptul că respectivul regulament mai adaugă încă o ramură birocratică multe prea stufosului și energofagului aparat european, prevederile sale sunt, pe alocuri, de-a dreptul hilare. 

Problemele reale au ajuns însă mai mult decât acute. Mașinăria germană e în cădere liberă, ceea ce trage în jos întreaga Uniune Europeană. De aceea, treziți dintr-o tandră visare, șefii de stat din UE caută să rezolve problemele, în timp ce Comisia Europeană, din turnul său de sticlă, tună și fulgeră. Cum totul începe de la energie, devine cât se poate de clar că nu mai există nicio alternativă fără să rezolvi această problemă spinoasă. Comisia Europeană repetă prostește că regenerabilele sunt soluția care va rezolva toate problemele energetice. Asta au făcut statele membre și acum înțeleg pe propria piele cât de rău e să te iei după proști.

Dacă vrei să dezvolți un domeniu, e OK să investești și să-l ajuți la început, dar asta în condițiile în care ai o perspectivă clară. Regenerabilele au tot fost ajutate cu subvenții, subvenții care au ușurat bugetul Uniunii și al statelor membre. Pentru cei care beneficiază de subvenție, panourile solare sunt ieftine. Însă, fără subvenție, energia solară nu are justificare economică. În ciuda creșterii enorme a cererii, industria nu a rezolvat problema prețului. În continuare, dacă plătești prețul întreg, nu-ți recuperezi investiția. De fapt te alegi cu o pierdere gravă. 

În plus, există și-o altă problemă jenantă. Când e soare ai supraproducție de electricitate, iar când e nor, penurie. E ceea ce a experimentat UE în ultimii doi ani. Specialiștii în energie se crucesc de dezechilibrele din sistem, inimaginabile acum câțiva ani. Dar în lumea în care prostia e la putere, vocea specialistului este rapid înăbușită de propagandă.  

Chestiunea însă nu poate rezista la infinit. Statele membre ale Uniunii Europene încep să-și revină din beție. Se vede de la o poștă dezechilibrul profund și caută alternative. În plus, chiar și cei mai idioți propagandiști văd agresiunea SUA față de UE: ba cu Groenlanda, ba cu tarifele, ba cu amenințările de diverse tipuri. Pentru o Europă îngenuncheată de artificialitatea unui conflict geopolitic în care a fost băgată „la grămadă”, pentru care a plătit cu stabilitatea, deja e prea mult! Problemele s-au translatat mult prea mult  în scăderea abruptă a bunăstării cetățenilor săi.  Știu, slugile ocupantului sunt în continuare pe funcție, au puterea, dar omul simplu nu mai poate fi păcălit deoarece cuțitul i-a ajuns la os. 

Când Rubio spune că „Ucraina a fost păcălită să creadă că poate înfrânge o mare putere”, oare Europa n-ar trebui să înțeleagă același lucru? Războiul din Ucraina i-a făcut prăpăd în industrie și în finanțe! Să ne uităm la tabloul real: Ucraina e practic mutată în era pre-industrială din cauza distrugerii infrastructurii sale energetice de către Rusia. Aveți idee cât costă refacerea doar a infrastructurii energetice a Ucrainei? Probabil nota reală se duce spre jumătate de trilion de dolari. DOAR PENTRU INFRASTRUCTURA ENERGETICĂ! Cine va da acești bani? Gândiți-vă că, în același timp, după ce negocierile de pace vor fi fost finalizate, Occidentul va fi obligat să returneze Rusiei activele blocate, care acum se cifrează la aproximativ 600 mld. $. Cu alte cuvinte, în timp ce Ucraina va căuta să găsească o sumă echivalentă pentru a-și reface infrastructura energetică, Rusia va fi „bonusată” cu mai mult. Este o ironie crudă, care arată fața reală a geopoliticii: când ești ales să pici de prost, te frigi grav.

În timp ce papagalii gen Olaf Scholz sau Emanuel Macron încă își mai agită mușchii, omul simplu se întreabă pe bună dreptate de ce trebuie să suporte pe propria-i piele un război aberant, care i-a distrus bunăstarea, în condițiile în care unul dintre sponsori s-a retras, iar celălalt nu era sponsor, ci doar provocator. SUA, care a suportat o mare parte a costurilor(atenție, sub forma împrumuturilor!), a decis că iese. Anglia, care doar a incitat, își continuă acțiunea agresivă, doar că nota de plată a rămas pe umerii europenilor care, în virtutea inerției, aruncă în continuare banul. Doar că sacul a ajuns la fund.

Golirea accelerată a depozitelor de gaze i-a pus pe europeni în fața adevăratei realități. Ce fac acum? Gazul american e mult prea scump și dacă nu e amestecat într-o proporție generoasă cu gaz ieftin rusesc, tot sistemul energetic devine nesustenabil. OK, au făcut precum Ceaușescu, punându-i pe oameni să facă economie prin tremuratul în case. Au transformat sdistemul alimentar într-o bombă mai toxică decât ne-am fi gândit. Acum tot salamul e cu soia, dar, suplimentar, le-a venit în cap să utilizeze proteină din greieri, lăcuste, viermi de bălegar s.a.m.d. Nu le-a mai rămas decât să instituie „orele fără curent”. Pentru sănătatea planetei, desigur. Oricum, de rezolvat nu se va rezolva nimic.

Penuria energetică a generat penurie industrială, iar de-aici vine dezastrul. Cei care și-au revenit din mahmureală cer urgent reconectarea la robinetul rusesc. Asta în timp ce drogații din Comisia Europeană urlă precum posedații. Circul încă este în toi și nu știm cine va câștiga. Cert este că, până la urmă, direcția nu e decât una singură, anume cea normală. Conflictul din Ucraina trebuie rezolvat astfel încât Rusia să nu mai fie amenințată. Cum? Cel mai probabil prin retragerea NATO la nivelul anilor 90. Sau, mai probabil, prin desființarea NATO care oricum nu mai răspunde necesităților de securitate ale SUA. NATO de azi e Pactul de la Varșovia de ieri. SUA au nevoie de o altă organizare strategică pe care o vom vedea pusă în practică pe osatura Commonwealth-ului. Meciul SUA-Rusia deja nu mai are miză, la fel cum atacarea Chinei prin intermediul Rusiei nu se va face. Lumea s-a schimbat și se schimbă teribil sub presiunea noilor paradigme științifico-tehnologice. Statele au probleme interne, imense întârzieri de recuperat, motiv pentru care suveranismul/naționalismul vor fi vectori necesari acestor deziderate. Nu te pui la punct în domeniile noii economii, n-ai de făcut altceva decât să mori sau să devii sclav. Asta e lecția pe care trebuie să o înțeleagă orice prost: ori ajungi suveran, ori sclav. Cale de mijloc nu există.

Pentru UE, deblocarea energiei ieftine din Rusia a devenit o condiție necesară, dar nu și suficientă. Abia după ce se va reuși reechilibrarea și normalizarea prețurilor energiei, UE va putea să vadă începutul cursei pe care principalii săi competitori au început-o de mult. Momentan însă, cu destinele blocate de-o nulitate precum Ursula, perspectiva e mai mult decât incertă.