Electroșocul baltic

Poate vă amintiți cu câtă emfază a fost sărbătorită decuplarea statelor baltice de la energia rusească. „În sfârșit, libertate!” titra un cotidian leton. Aceeași atmosferă sărbătorească a fost văzută peste tot, iar UM-urile de presă au preluat pe larg „noua înfrângere a Rusiei”. Ascultându-i pe ăia de la Digi, aveai impresia că întreaga industrie energetică rusească se va prăbuși pentru că nu le mai cumpără energia sărăciile ălea din zona baltică.

Doar cei care n-au călcat pe-acolo nu știu cu ce se mănâncă statele baltice. În realitate, ăia sunt niște oameni între două lumi, mai degrabă subdezvoltați, poleiți la suprafață și vânduți de ideologii UE drept exemplu de „evoluție”. Aiurea, omul simplu e călcat pe grumaz, iar ideologia UE e impusă cu bastonul. Cazul Drasius Kedys este mai mult decât relevant, iar dacă n-ați auzit încă de el, e cazul să-l studiați.

Să revenim însă la energie. S(t)atele baltice au dat lovitura, rupându-se de tiranii ruși. Doar că acum trăiesc din plin șocul libertății. Prețurile la energie au explodat, sărind de peste trei ori! Oamenii sunt șocați, efectiv nevenindu-le să creadă! Într-o singură săptămână s-a ajuns la un vârf de 269 MWh, în condițiile în care, pe vremea „dependenței de tirani” aveau 62 EUR/MWh. Este de-a dreptul incredibil: ăștia au ajuns să plătească prețuri mai mari la energie decât cele plătite de noi, cei mai proști dintre cei proști!

Ceea ce vedem acum este, nici mai mult nici mai puțin decât un exemplu de prostie în stare galopantă. Cât de prost trebuie să fii ca, în numele unei ideologii de rahat și a unei apartenențe la o construcție muribundă, să te arunci exact ca dobitocul de pe un zgârie-nori ca să vezi „ce se întâmplă”? Mă rog, pentru politicienii din statele respective nu-i nimic de mirare. 

Acum, hai să fim serioși: ce anume te poate mâna intri într-un asemenea joc absurd, altceva decât o prostie fenomenală? După cum bine știm, rușii au gaze naturale și petrol pentru că așa au fost ele distribuite în natură. Iar UE, la fel, are praful de pe tobă pentru că asta e situația. Nu există vreun „ajutor pervers de stat” al cărui efect să fie prețurile mici ale acestor produse. În condițiile în care tu, ca Uniune Europeană, nu ai aceste produse, ce naiba te poate face să te înfunzi în rahat de bunăvoie, preferând să le cumperi scump, prin interpuși, decât să beneficiezi de le la prețul corect, într-un contract direct? 

Au crezut că rușii vor fi terminați, că nimeni nu va mai cumpăra de la ei. Gândire de prost! În condițiile în care cererea mondială abia se acoperă, cine credea că ăia vor sta ăia cu petrolul băltind, e pur și simplu cretin! La fel și cu gazele: într-adevăr, în prima fază au fost loviți deoarece vindeau mult gaz pe conducte, dar acum vând masiv gaz lichefiat și-și mai și construiesc o infrastructură masivă de GNL. Așa se face că, dacă li se va cere să-și redeschidă conducta, s-ar putea ca cei care fac o astfel de cerere să aibă o surpriză: rușilor le va conveni mult mai mult să vânză GNL-ul lichefiat.

Concluzia? Istoria e întotdeauna perversă cu proștii, dându-le peste freză de fiecare dată când o fac pe deștepții. Balticii sunt cel mai recent exemplu. Însă, dacă mă uit la noi, mai că-mi vine să plâng.