Și, totuși, demiterea lui Anastasiu este o mare victorie

Senzorii pe care i-am plasat prin mediile tefelistice de propagandă îmi indicau o regrupare agresivă a vectorilor mediatici în direcția protejării cu orice preț a lui Anastasiu. 

Înainte de a începe, sper să conștientizați existența infernalului aparat de propagandă, perfect coordonat care, după ce finanțările USAID au picat, a fost preluat de către Uniunea Europeană, prin intermediul Comisiei. Care a eliberat fonduri generoase pentru întreținerea acestui luxuriant aparat stângist de influențare. 

Elementul supărător este că, prin finanțarea sa de către Comisie, se ajunge la situația jenantă în care un aparat antinațional de propagandă este întreținut din banii statului. Și-avem de-a face, așa cum am mai spus, cu un aparat infernal, care atacă extrem de coordonat. Pentru a înțelege, o să vă ofer câteva exemple.

De câte ori ați auzit, după alegerea frauduloasă a nulității Mucușor, formulări de genul „acum trebuie să uităm diferențele de opinie dintre noi și să ne așezăm toți la aceeași masă pentru a scoate țara din impas”. Înțelegeți șmecheria? O dudă de doi bani necesară consolidării puterii unui clovn ilegitim și cam damblagiu.

Dar ceea ce e interesant de urmărit este dezvoltarea apărării gafelor. De exemplu, în vizita lui Mucușor din Austria, s-a văzut de la o poștă că nu numai el e zălghit, ci și tovarășa concubină oficială, probabil pe principiul „nu strică Dumnezeu două case”. Spectacolul ridicol pe care l-au oferit cei doi e suficient pentru a-ți crăpa obrazul de rușine că ești român. După ce că Mucușor e ciudat, a trebuit să și-o ia și pe împiedicata aia de Mirabela după el ca să execute amândoi un macabru dans al gafelor, călcând efectiv în străchini. Ei bine, imensul aparat de propagandă a deturnat întreaga poveste cu o replică total scoasă din context: „au sărit suveraniștii să critice faptul că președintele a ales să meargă cu copiii în vizită. Ce-au de se leagă de un subiect atît de sensibil?”. Ați auzit pe cineva vorbind despre copii? Evident nu, dar propaganda își are propriul său limbaj, menit a capta atenția opiniei publice și apoi de a o deturna.

Și acum e momentul să revenim la Anastasiu. Am observat dezvoltarea mai multor redute de apărare a șpăgarului. Chestiuni de genul „în perioada aceea nu aveai cum să supraviețuiești altfel deoarece ANAF se comporta agresiv cu mediul privat” sau, mai gogonata, „Anastasiu nu a știut de șpagă până în momentul în care a izbucnit scandalul; abia atunci partenerul său de afaceri i-a dezvăluit ceea ce s-a întâmplat timp de opt ani”. Ambele elemente sunt minciuni notorii, dar, după cum ați văzut, au fost preluate inclusiv de Anastasiu la anunțarea demisiei. Chestia cu „șpaga de supraviețuire” s-a aflat fix în mesajele pe care le cloceau propagandiștii.

Acum e momentul să înțelegem ce e cu acest infernal aparat de propagandă. În sine, include practic întreaga piață media din România. Nu vă lăsați păcăliți de aparențe. Ăia de la România TV se comportă de parcă ar fi opozanții cei mai acerbi ai puterii. Însă, în spatele așa-zisei opoziții, avem la momentele oportune execuții ritualice, detonări în direct sau, pur și simplu, episoade în care își trag inexplicabil gloanțe în propriul picior. De ce? Pentru că așa funcționează o rețea de propagandă. În afara nulilor și obositelor de la UM Digi, ai nevoie ca mesajul tău să fie perceput de către dușman, și cum e cel mai propice să-l transmiți altfel decât inventând opoziția? Îl mai țineți minte pe vajnicul coclit Ciutacu în episodul „știu că mă piș contra vântului”? Despre asta e vorba.

Cu adevărat copleșitoare este  dimensiunea aparatului de propagandă. Pur și simplu, a ține mii de oameni cu salarii e un efort uriaș. Efort pe care Comisia Europeană îl face fără să crâcnească. De ce? Pentru că, iată, prin intermediul furajării viermilor, se reușește deturnarea unei întregi națiuni. Românii au ajuns să se considere proști și chiar să facă pasul următor, comportându-se scandalos de prostește, prin executarea comenzilor care le sunt date nu doar prin canalele oficiale, ci și prin cele de propagandă.

Ei bine, cu toată dimensiunea gargantuescă a aparatului de influențare, cu toată dominarea eșichierului politic de către alianța de strânsură de la putere și cu toată dominarea tiranică a instituțiilor statului de către ideologia „Made in Bruxelles”, Anastasiu a zburat din Guvern. Pentru mine - v-o spun sincer - a fost o surpriză. Și o să vă și explic de ce.

În primul rând, după cum vă amintiți, formarea Guvernului și a majorității care să-l susțină a fost un proces anevoios, cu numeroase hopuri. După ce s-a stabilit structura Guvernului - în urma unor negocieri infernale - s-au trezit toți cu un vicepremier în plus, aruncat de nicăieri acolo. N-am văzut niciun protest pe fondul unei asemenea decizii scandaloase luate aparent exclusiv de către Bolojan. De ce? Nu cumva din cauză că omul rezulta dintr-un alt algoritm în fața căruia toate nulitățile cocoțate prin vârful statului român știu că trebuie să se supună? Altfel nu-mi dau seama cum de n-au protestat fripturiștii din arcul guvernamental, doar era rost de negociat alte posturi pentru clientela de partid. 

Și-acum vine momentul meu de perplexitate: în ciuda aparatului mediatic imens, în ciuda susținerii și a impunerii sale, în ciuda așadar a tuturor elementelor care ne spuneau că omul e din categoria „la impuse”, s-a întâmplat ceva care i-a determinat pe nulii de la putere să cedeze. Și au cedat într-un mod cât se poate de pripit, aproape isteric. De ce? În  mod sigur deoarece simt presiunea de jos în sus.  Oamenii nu mai pot fi prostiți, au înțeles exact că toată treaba cu Ucraina ține, mai degrabă, de Codul Penal și că tot circul anulării alegerilor s-a făcut tocmai pentru a fi protejat grupul infracțional din fruntea țării. Oamenii știu că nulitățile ălea retardate n-au nici pic de legitimitate și încep să înțeleagă din ce în ce mai bine mecanismul prin care sunt jefuiți. Iar atunci când vezi mecanismul jafului, înțelegi că oprindu-l îți va fi mai bine. Iar aici nu e vorba de împărțirea în două tabere distincte: noi ăștia de-aici și ei ăia de-acolo. Situația e mult mai gravă: oamenii din interiorul instituțiilor reacționează din ce în ce mai vehement. „Mi-ai tăiat banii, OK, nu mai fac ore suplimentare”. Iar când nu se mai fac ore suplimentare se întârzie procesele și se declanșează supărări pe întreaga linie ierarhică a statului. 

Prostia mucușorilor și a bolojanilor din fruntea țării este atât de mare încât au reușit să-și taie creanga de sub picioare, iar acum se miră că se află într-o cădere abruptă. Și e abia începutul. Oamenii nu s-au lovit încă de efectul deciziilor tembele. Să alegi să liberalizezi piața energie - dominată de bandiți - și în același timp să mărești TVA-ul, iată un setup atât de dezastruos pe care nu l-ar face nici măcar un copil oligofren. 

Probabil securiștii le-au atras atenția prostovanilor că senzorii sociali sunt hiper-excitați și asta acum, când lumea se gândește mai degrabă la concedii decât la prostiile bolovanilor din fruntea țării. Ce înseamnă asta? Că oricând e posibil să te trezești, de nicăieri, cu o mulțime înarmată cu furci, topoare și ce s-o mai găsi prin case. Iar în fața unei asemenea situații cine să-i apere? Jandarmii care-i văd între cei revoltați pe părinții, bunicii sau frații lor? Armata? Oare va avea curajul ca și de data asta să tragă în populație? Doar s-a văzut că, până la urmă, și capii armatei de la Revoluție s-au perindat prin pușcărie, cu gradele anulate.

Iată motivele pentru care Anastasiu a fost sacrificat. Un semn că le este frică. De aceea au sacrificiul care, din punctul meu de vedere, este imens deoarece a expus fragilitatea sistemului. De aceea Bolovan nu mai are curaj să dea declarații și tot de aceea liderii politici bagă capu-n nisip mai ceva decât struții. E primul moment limită în care gașca infernală a penalilor ilegitimi a fost pusă la colț. Și, cu siguranță, urmează altele! Vestea bună e că puterea ilegitimă se clatină. Vestea rea e că e nevoie de și mai multă determinare pentru a-i da jos. 

Ce urmează acum? Deja au ieșit la iveală legăturile de afaceri dintre Bolojan și Anastasiu, via Hildegard Brandl. Banii scurși cu nemiluita în contracte cu încredințare directă nu au cum să nu trezească suspiciuni. Însă, în ceea ce-l privește pe sprâncenat, sunt sigur că există o întreagă bibliotecă gata să iasă la suprafață. 

Vine cu repeziciune momentul în care le veți vedea adevăratele caractere. Iar lor le e teribil de frică de acel moment. Și, prin repeziciunea cu care l-au demis pe Anastasiu ne semnalizează că le e frică. Vă tremură șepcile, tovarăși, cu tot cu unica circumvoluțiune pe care șapca v-a făcut-o pe creier.