De ce dolarul SUA este în cursa fără ieșire?

Fără doar și poate, lumea se deschide precum o portocală atunci când îi știi mecanismul. Totul devine limpede, clar. De exemplu, oare ce legătură poate exista între mijlocul secolului XVIII-lea, atunci când Amsterdamsche Wisselbank s-a apucat să elibereze bani sub formă de împrumuturi către municipalitatea orașului Amsterdam sau către Compania Olandeză a Indiilor Orientale și un alt element care apăruse cu un secol în urmă, anume separarea în Veneția a monezii mari destinată comerțului(Ducatul/Zecchino) de moneda de circulație internă, „moneta piccola”/soldi. La prima vedere par fapte disipate, dar ele au o logică extrem de coerentă, dată de ciclicitate.

Cu toate că am mai discutat-o în trecut, văd că în ultima perioadă mă aflu într-o schimbare serioasă de audiență, în care îmi sosește tot mai mult public tânăr. Acesta este motivul pentru care m-am hotărât azi să fac introducerea cu prezentarea ciclului monetar.

Nu este prima dată în istorie când o monedă are statut internațional, când se află în mijlocul tuturor tranzacțiilor lumii. Doar propaganda „evoluției istorice” ne face să credem că acum ne aflăm pe un vârf. În realitate, din punct de vedere monetar, de prin secolul IV i.e.n. se repetă același ciclu, care e deosebit de simplu:

1. Inițial avem moneda stabilă, credibilă și solidă;
2. Urmează faza în care moneda cu acoperire se transformă în una fiduciară
3. Apoi se trece la tipărirea agresivă
4. După această fază urmează prăbușirea

Simplu, o piesă în patru acte, fără necesitatea unei descrieri suplimentare. Ce ar mai trebui să știți? Că de prin secolul al XV-lea, întreg ciclul monetar durează cam un secol, iar diferența dintre fiecare element al ciclului e cam 20-30 de ani. Și asta se tot repetă!

Florinul Olandez: 1640 credibilitate(faza 1), 1750 începutul creditării neacoperite(faza 2), 1780-1784 tipărirea dementă ca efect al războaielor anglo-olandeze(faza 3), 1789 devalorizarea florinului și limitarea retragerilor de aur(faza finală).

Lira sterlină: 1815-1914 (convertibilitate), 1914-1931(bani fiat, suspendarea convertibilității), după care tipărirea dementă și devalorizări repetate și, în final, 1944 înlocuirea oficială prin Acordul Bretton Woods.

Așa ajungem în prezent. SUA vioara principală din 1944. Dolarul era o monedă solidă, integral legată la aur. Asta până în 1971 când Nixon închide "fereastra de aur”. Atunci s-a recunoscut caracterul fiduciar al dolarului(care începuse mult mai de dinainte). Din 1971 până în 2000 s-au tipărit bani în draci, doar că de-atunci s-a isterizat „presa americană de tipărit dolari”. 2000 - Criza Dotcom -, 2008 -Criza Subprime - și 2020 - explozia absolută a tipăririi ca efect al Pseudo-crizei COVID. Ne-a mai rămas ... acum. 

Cum acum? Păi simplu: SUA se află în pragul catastrofei, cu datorii pe care, matematic, nu le mai poate susține. Iar motivul acestui articol abia de-aici începe deoarece maimuțoiul Bessent pare a fi descoperit „secretul secretelor”! Luna aceasta iese la bătaie cu ... 1 trilion de dolari, pentru a răscumpăra datorie americană. Da, ați citit bine: falitul începe să agite teancurile cu bani. 

Imaginați-vă un cartofor care-a fost rupt la ruletă și care, după ce și-a epuizat și ultimele fise, se-apucă și scoate fișicuri cu bani din joben. Masa de joc e șocată: cel care cu două secunde înainte era falit și pe care toți îl bănuiau că va merge să se înece în alcool este din nou „în cărți”! Cum se poate așa ceva?

Ei bine, astfel de abilități vin din traiul, o viață-ntreagă în coțcării. Bessent vine de pe Wall Street, de-acolo unde infractorii de drept comun poartă numele de investitor și unde, azi ești obiect de inspirație, iar mâine înfunzi pușcăria pentru fraude de joasă speță. 

În esență ce-a făcut Bessent? De unde a scos el bani? Simplu: Trezoreria emite titluri de stat noi pe 1-3 luni, care acum au cerere uriașă pe piață, încasând dolari reali de la investitori(bănci, fonduri de pensii, țări străine). Acești dolari îi folosește ca să răscumpere datorie pe termen lung. În termeni financiari, operațiunii i se spune „shortening the debt duratio”(adică scurtarea maturității medii a datoriei). Și uite-așa, cartoforul nostru iese din nou zâmbitor în față arătându-ne că încă e în joc. 

Acum care-i șmecheria? Creșterea cererii de datorie pe termen scurt nu e un fenomen încurajator, ci vine din cauză că nici naiba nu mai crede că dolarul are vreo capacitate de recuperare pe terme lung. De aceea obligațiunile pe termen lung au ajuns să se vândă și cu un discount de ... 30%. Adică cei care sunt prinși în jocul ăsta vor să iasă cu orice preț deoarece nu sunt sigurio că vor mai încasa ceva. Bessent, teoretic, face ceva isteț: pentru trilionul pe care-l emite, reduce cu 30% datoria. Adicătelea, cu 1 trilion cumpără datorie de 1.3 trilioane deoarece o ia la discount. Bună treabă, ar spune unii. Cu o simplă scamatorie a redus datoria. Nu e fabulos?

În fapt nu prea. De ce? Pentru că datoria cu care și-a finanțat datoria pe termen lung e una pe termen scurt(1-3 luni). Așadar, l-ai scos din joc pe unul căruia trebuia să-i dai banii peste 30 de ani prin intermediul unui împrumut pe care trebuie să-l returnezi peste 1-3 luni. Păi și ce faci peste 3 luni? Ați ghicit: rostogolești datoria, adică te împrumuți ca să plătești dobânda și principalul. Pe ce perioadă vinzi? Păi tot pe termen scurt, că pe termen lung nimeni nu mai e interesat de asta! 

Cu alte cuvinte, ai schimbat viteza de rotație a moriștii financiare, aducând în prezent datorie din viitor. Chiar și cu discountul, nu-i o soluție inteligentă. Ba chiar e de-a dreptul prostească. 

Ce înseamnă asta pentru noi? Fără doar și poate o devalorizare accentuată a dolarului în termen de 2-6 luni. Totul va depinde de desfășurarea elementelor geopolitice și de politica internă a SUA. Aceștia sunt cei doi piloni, oricare dintre ei putând produce elementul declanșator. 

Nu s-a insistat foarte mult pe întâlnirea găzduită de Bessent cu șefii Băncilor Centrale ale G-20. Și mai nimeni nu a înțeles esențialul, anume că la această întrunire a participat, în premieră, un reprezentant al Rusiei din delegația condusă de Anton Siluanov. Din 2022 Rusia fusese exclusă de la astfel de întâlniri ale formatului G-20, după ce din 2014 fusese exclusă de la întâlnirile specifice formatului G-7. Și întrebarea asurzitoare e ... „DE CE”? Cu toate că fusese solicitată, Nabiullina nu a participat! Și, culmea, nici prim-adjuncții ei! Din partea Băncii Rusiei au trimis doar personal tehnic. Fapt care l-a enervat pe Bessent într-un asemenea hal încât a izbucnit spunând că „the economic pressure will remain until peace with Ukraine is reached”. Doare, nu-i așa?

Ce s-a discutat acolo? Tehnic spus, s-a discutat despre resincronizarea sistemului monetar global și gestionarea problemelor structurale ale dolarului american. Mai precis, e vorba de trei chestiuni: evitarea dedolarizării, depășirea punctului critic al datoriei SUA și gestionarea lichidității globale pentru prevenirea unui crah financiar. Sau, tradus, „suntem în rahat rău de tot”! 

Exact ca un scamator, Bessent susține că este necesară o politică de solidaritate a celor mai mari economic care ... ar trebui să cumpere mai multă datorie americană. Cu alte cuvinte, să se umple toată lumea de rahat pentru că, zice el, doar așa n-o să mai pută. 

Chestiunea fundamentală, care nu se spune, este că SUA se află în proximitatea punctului de ruptură. China vinde masiv și redirecționează ceea ce vinde către aur, Arabia Saudită a marcat moartea petrodolarului și iese treptat din schemă, iar Japonia, în ciuda statutului său de țară sub ocupație, nu mai poate supraviețui cu dobânzi negative, astfel încât crește dobânda generând un munte de cash care se repatriază. Și asta fără să vrea. 

Așa cum v-am descris în articolele trecute, sarcina externă a fost preluată de mediul privat american(fonduri de investiții, bănci, vehicule financiare etc.), care sunt la limita absolută a capacității de absorbție. Dacă înainte cumpărătorii de datorie americană erau preponderent străinii, acum ponderea acestora a scăzut spre 20-25%! 

Ce se întâmplă dacă nu se găsește „o soluție”? FED-ul va intra ca ultim cumpărător, tipărind bani pentru a cumpăra datorie. Ce e asta? Ultimul suflu înainte de moarte!

Dar ce se întâmplă cu noi?, mă tot întreabă lumea. Ce să facem? Cumpărăm yeni, ruble, aur, argint? Ei bine, discuția e extrem de dubioasă. Ca să cumperi metale prețioase îți trebuie bani serioși. Desigur, poți lua mini-lingouri de unu-două grame ca să păstrezi, dar aurul funcționează doar ca transport al averii pe termen lung. Iar criza care vine va fi extrem de amplă și sufocant de lungă. Alte monede? Exclus! Toate sunt mânjite de același rahat. Atunci? 

Ar mai fi câteva categorii. Bunurile tangibile, în primul rând. Dacă banii pier, bunurile rămân. Pământul, din punctul meu de vedere, e obligatoriu. Nu ca investiție ci ca certificat de garanție pentru supraviețuire. Altceva? Personal consider că cel mai valoros activ în care poți investi este workflow-ul de business. Sună extrem de complicat, dar simplu în esență: dacă ai unul sau mai multe business-uri FUNCȚIONALE, acestea îți asigură cifra de afaceri în moneda momentului. Aici important este know how-ul, nu activele în sine. Pentru că know how-ul e cel care produce. Îl ai, poți începe de la zero. Nu-l ai, ești în bătaia vântului.

Și, în final, cel mai important element: NU EXISTĂ NICIO GARANȚIE CĂ VEI SCĂPA! Ține bine minte asta pentru că e esențială! De aceea gândește-te la cea mai importantă investiție, cea în PREZENT! Fă-ți viața frumoasă ACUM, simte că trăiești bine clipa de față deoarece nu știi niciodată când și, mai ales, cât mai e!