Primele critici

Într-o discuţie televizată(la CNBC), Peter Schiff şi-a exprimat rezerve serioase la adresa politicii economice promovate de Obama. Reputatul analist consideră că la originea crizei stă faptul că nu am avut de-a face cu o piaţă cu adevărat liberă. Exemplul pe care-l dă este cât se poate de clar: în cazul în care FED-ul nu ar fi ţinut artificial dobânzile la valori atât de mici nu ar mai fi existat nicio criză subprime(întrucât nu ar fi existat un "housing bubble").

Continuând pe acelaşi ton a adăugat: "Ca american consider că avem de-a face cu un dezastru(în cazul în care Obama va fi ales preşedinte n.r.)". Cu toate că nu se declară suporter al lui McCain, consideră că impactul politicilor promovate de acesta ar fi fost mult mai puţin dăunătoare decât politicile economice promovate de Obama. Şi aceasta pentru că Obama este adeptul unui stat puternic implicat în economie, al unui capitalism strict controlat.

Aveţi mai jos inregistrarea integrală a discuţiei de la CNBC(sincer, cred că ar trebui să faceţi abstracţie de unele intervenţii stupide ale interlocutorilor):

America si bursa

Poate că cel mai utilizat şablon pe cere-l auzim zilele acestea este că, pe fondul alegerii lui Obama, bursele cresc deoarece americanii au încredere în politica noului preşedinte. Este evident că acest clişeu nu are absolut nicio bază. Dacă analizăm numai programul economic al lui Obama, în care creşterea taxelor este un element fundamental, ne putem da lesne seama că nu există motive pentru care investitorii ar fi bucuroşi.

Adevărul este că, în preajma alegerilor, electoratul este optimist, ceea ce favorizează sporirea consumului, creşterea indicilor bursieri s.a. Americanii percep alegerea noului presedinte ca pe o nouă eră, iar când eşti pus în faţa schimbării eşti tentat să crezi că absolut toate lucrurile rele vor dispărea peste noapte. Acesta este şi un efect al campaniei electorale în care "bombele cu slogane", promisiunile şi viaţa în roz sunt prezente pe toate canalele media. Numai că, după trecerea acestei zile magice, americanul se trezeşte în aceeaşi "boring life" şi cu aceleaşi probleme.

Nu trebuie să uităm că suntem într-o criză profundă, al cărei cost, până în acest moment, a fost de 3 trilioane $. O criză care va continua să coste şi care încă nu şi-a devorat toate victimele. În perioada imediat următoare vor începe falimentele din alte domenii de activitate decât cel financiar. Aceasta va readuce panica şi perspectivele sumbre. Iar nota de plată pentru dezastru oricum va trebui plătită. Atât de americani cât şi de restul lumii.

Perspective imobiliare

În urmă cu aproximativ 8 luni estimam într-un articol o cădere a pieţei imobiliare de aproximativ 40% pentru anul în curs. Reacţiile au fost contrare acestei opinii: cea mai mare parte a cititorilor şi-au exprimat o îndoială clară. Privind retrospectiv, în perioada aceea nimeni nu se putea gândi la posibilitatea unei corecţii masive. Se petrecea un efect similar cu cel din piaţa de acţiuni: SIF-urile(ca să dau un exemplu edificator) se înscriseseră pe un trend descendent, dar nimeni nu le vedea mai jos cu mai mult de 20%.

Întorcându-ne la imobiliare, mi-a reţinut atenţia un studiu făcut de Re/Max, conform căruia preţurile apartamentelor vechi au scăzut cu 35% în timp ce, pentru apartamentele noi, scăderea este de 25%. Şi de-abia intrăm în noiembrie, adică în perioada în care cererea pe piaţa imobiliară scade drastic. Suplimentar avem de-a face cu pericolul unei contagiuni pe fondul căderii spectaculoase a pieţei imobiliare maghiare, iar scăderea rating-ului de ţară şi perspectivele sumbre pe care le are economia românească vor pune o presiune extremă pe toate segmentele pieţei imobiliare locale. Se pune totuşi întrebarea firească: oare cât vor mai scădea? Ei bine, cred că mult, iar în continuare voi prezenta câteva cifre pe care le consider mai mult decât probabile.

Blocurile vechi, construite înainte de 1977, îşi vor pierde cel mai rapid valoarea deoarece au un grad mare de degradare şi au fost construite într-o perioadă în care normele de construcţie erau mult mai lejere. O altă problemă a acestor construcţii este că, în marea lor majoritate, la următorul cutremur vor trece în categoria imobilelor cu bulină. Pentru aceste imobile cred că, până la jumătatea anului viitor, se va înregistra o scădere a preţului de peste 50% faţă de preţurile actuale. Restul imobilelor vechi vor cunoaşte o depreciere cuprinsă între 20% şi 50%, în funcţie de anul de construcţie şi locaţie.

Un fenomen interesant se va întâmpla pe piaţa apartamentelor noi. Dacă până acum scăderea a fost artificial frânată, în perioada următoare, pe fondul înrăutăţirii condiţiilor de finanţare şi a presiunilor făcute de speculatori, vom vedea accelerarea căderii preţurilor. Nu este exclus să avem scăderi de peste 30% faţă de preţurile actuale, în funcţie de stadiul de execuţie şi de locaţie. Cele mai mari scăderi de preţuri se vor consemna în segmentul superior.

Numărul mare de imobile disponibile pentru vânzare va continua să pună presiune şi pe piaţa chiriilor conducând la scăderi importante. Având în vedere faptul că pe piaţă oferta este superioară cererii, vom vedea o reducere cuprinsă între 10% şi 30% în următoarele 6 luni(cele mai mari corecţii se vor înregistra la apartamentele cu peste 3 camere şi la case/vile).

Nu vor fi ocolite de scăderi masive nici spaţiile comerciale. Până acum, creşterea chiriilor şi a valorii acestor spaţii s-a datorat exclusiv expansiunii agresive a băncilor. Este clar că de-acum înainte nu numai că nu vom mai asista la expansiunea băncilor ci, în mod sigur, la o contracţie pe fondul reducerii cheltuielilor de funcţionare şi al eficientizării activităţii. Cum şi consumul va începe să scadă, este limpede că şi pe acest segment se vor înregistra deprecieri masive.

Evolutia preturilor

O excelentă animaţie care prezintă evoluţia preţurilor la imobiliare în SUA:

Card. Credit Card!

E timpul să vorbim despre o nouă bubă care este pe cale să explodeze în America şi în lume: creditul pe card. Cu toate că este un subiect pe care mă gândisem să-l atac încă de anul trecut, până acum, nu am găsit timpul necesar. O voi face acum, înainte de a curge tone de cerneală pe marginea acestei probleme.

Ani la rândul, schema pusă la cale de organizaţiile de carduri le-a oferit băncilor o sursă substanţială de venit. Modalitatea facilă de acces la bani, aparentul confort al dobânzii zero în perioada de graţie, precum şi dobânda substanţială percepută pentru fiecare zi întârziere au fost reţetele câştigătoare pentru bănci(statistica arată că sub 5% din clienţii băncilor aduc banii în perioada de graţie). Mirajul câştigurilor facile a fost mare, iar piaţa cardurilor de credit este imensă. Cauza este dublul profit obţinut de bănci: odată de la clienţi, iar a doua oară de la organizaţiile de carduri(sub formă de promoţii, excursii, scheme de incentivare, programe de marketing etc.). Numai că,emiterea nejustificată de carduri de credit a ajut ca efect "sufocarea financiară" a multor americani. Acesta este motivul pentru care, în ultimii ani, schemele de "debt consolidation" au atras ca un magnet consumatorii americani. În urma plăţii unei taxe mai mult sau mai puţin modice, cetăţeanului consumator de hamburgeri şi sufocat de bill-uri i se oferea o schemă de refinanţare a tuturor împrumuturilor pe care le avea. Asta pentru că indivizii, în neghiobia lor, nu-şi dădeau sema că, prin schemele puse la dispoziţie de către bănci, nu plăteau decât dobânda la card, împrumutul rămânând acelaşi.

Câştigul gras a impulsionat vânzările şi, presaţi de isteria de a câştiga o cotă tot mai mare de piaţă, bancherii au aruncat în aer întreg arsenalul din dotare: au emis din ce în ce mai multe carduri către clienţii bun platnici(sau le-au suplimentat limitele), au vândut carduri prin diverse canale alternative (comercianţi, site-uri partenere, magazine online etc.) şi, în final, au atacat cu seninătate piaţa subprime. Aşa s-a ajuns ca Bank of America să lanseze carduri de credit pentru imigranţii ilegali! Nu, nu e o glumă, s-au emis carduri de credit pentru persoane care, din punct de vedere legal, nu există, deci care nu au cum să răspundă. Odată pornită criza, cu un şomaj în creştere, campionii de altătdată privesc cu îngrijorare cum restanţele cresc văzând cu ochii. Iar de cum de la restanţe mari la blocaj nu e decât un pas, bănuiţi ce urmează!

Asta înseamnă că, în scurt timp, vom auzi din nou câteva nume cunoscute: JP Morgan Chase, Bank of America şi Citi (le-am enumerat doar pe primele trei, în funcţie de cota de piaţă). Şi cum Unchiul Sam rezolvă totul "ca la noi, la Texas", vom vedea o nouă "revărsare a robinetelor" care, evident, va mai creşte cu vreo câteva trilioane nota de plată.

La noi subiectul nu prea e de actualitate întrucât piaţa rudimentară nu a acceptat cardul de credit. Oricum, există câteva bănci care au emis nejustificat de multe carduri fără garanţii, ceea ce le-ar putea cauza dureri de cap în perioada următoare, dar cred că problemele nu vor fi semnificative.

Alti bani, alta distractie

Putem spune că, până la urmă, ca orice altă perioadă din istorie, şi criza asta are profeţii, eroii şi actorii ei. Roubini, după ce a prezis criza a sărit de la statutul de profesor obscur la cel de superstar al economiei, transformându-se într-un apostol al crizei.

Într-una din ultimele intervenţii, Roubini a afirmat că SUA trebuie să mai cheltuiască, înainte de terminarea mandatului lui Bush, o sumă cuprinsă între 400 si 500 mld. de dolari(prin lansarea unui pachet de stimulare a economiei). Şi asta numai pentru evitarea colapsului economic. Mai multe în clipurile de mai jos.

Ce urmeaza

Având în vedere desfăşurările de forţe de pe piaţa mondială, este momentul să ne punem firesc întrebarea: ce urmează? Ieri, "Ziarul Financiar" a afişat pe o pagină întreagă preţurile incredibile la care au ajuns acţiunile româneşti. Dacă acum un an cineva ar fi estimat actualele valori ale SIF-urilor sau ale băncilor, în mod sigur, ar fi fost considerat nebun. Realitatea însă ne-a dat peste cap şi cele mai sumbre previziuni.

Că stăm prost, cred că e deja clar pentru toţi: deficitul de cont curent este extrem de mare, datoria publică nesustenabilă, iar deficitul bugetar probabil se va învârti în jurul valorii de 3.5%(ceea ce ne va atrage şi sancţiuni din partea Comisiei Europene). Economia românească încă nu a fost lovită de criză. Efectele acesteia de-abia acum se simt.

Primul şoc resimţit este cel al industriei auto. Dacia şi-a închis porţile pentru patru zile, la fel ca toate celelalte fabrici europene. O disfuncţionalitate a producătorilor auto induce un scurtcircuit în toată industria de componente auto. Iar industria de componente este una dintre ramurile de care am profitat pate cel mai mult în ultima perioadă. De asemenea, având în vedere greutăţile cu care se confruntă industria auto de peste ocean, investiţia de la Craiova poate fi pusă sub semnul întrebării.

Creşterea dobânzilor va scoate din competiţie numeroase firme autohtone care vor fi nevoite să-şi închidă porţile. Asta înseamnă că anul viitor ne vom confrunta cu un şomaj ridicat, pe fondul migraţiei inverse a căpşunarilor.

Săptămâna aceasta sunt aşteptate nervos de către investitorii de pe toate meridianele două evenimente: şedinţa FED de astăzi în care se estimează că dobânda va fi scăzută la 1%, şi publicarea datelor trimestriale ale SUA(mâine) care, cel mai probabil, vor marca intrarea economiei americane în recesiune. Aceasta înseamnă că SUA(şi implicit economia mondială) vor face cunoştinţă cu o faţă mult mai urâtă a crizei: stagflaţie urmată de recesiune şi inflaţie galopantă. Acelaşi lucru va fi valabil şi pentru noi, dar cu o inflaţie mult mai mare. Contrar estimărilor INS şi BNR, este posibil să avem anul viitor o cădere economică de 0.5-1%.

Singura veste bună este că viitorul guvern are soluţia rezolvării acestei crize: infrastructura precară. Poate suna hilar, dar infrastructura rutieră şi feroviară are nevoie de investiţii care, la rândul lor, pot atrage forţă de muncă şi pot contrabalansa efectele nocive ale crizei. Asta însă numai în condiţiile în care aceste proiecte vor fi derulate corect. Ceea ce este destul de greu in România!