Gloom, Boom & Doom

Marc Faber este un investitor mai puţin cunoscut la noi. A devenit faimos când şi-a avertizat clienţii să iasă de pe acţiuni cu doar o săptămână înainte de căderea din octombrie 1987. De asemenea, cartea sa "Tomorrow's Gold: Asia's Age of Discovery"(publicată în 2002) în care descria diverse oportunităţi de investiţii a devenit un veritabil bestseller pe Amazon.com.

Vă prezentăm mai jos unul dintre cele mai recente interviuri ale lui Faber(acordat Bloomberg TV) . Aveţi atât o analiză a crizei actuale cât şi câteva sfaturi extrem de interesante.

Partea I:


Partea a II-a:

Intoarcerea in '98

Declaraţia lui Gheţea conform căreia "creditarea pentru persoane fizice este in stand-by din cauza ca nu mai exista apetit din partea clienţilor" nu este decât o petardă sau, mai bine spus, o ascundere a prafului sub preş.

În timp ce toată lumea constată că piaţa creditului este blocată, vine unu şi spune că, de fapt, nu e lipsă de credit pe piaţă ci lipsă de interes. Asta, într-un moment în care, dacă intri într-o bancă şi ceri credit ţi se răspunde cu o propunere de depozit. Oare de ce se întâmplă asta? Deocamdată nu ne explică nimeni, dar cu siguranţă că vom înţelege mai multe peste câteva săptămâni. Cert este că, uşor, uşor, ne întoarcem la perioada în care băncile atrăgeau bani de la populaţie pentru a-i plasa la stat. Acum, ce-i drept, nu-i plasează la stat; îi plasează pe interbancar sau îi ţin pentru acoperirea nevoilor proprii. Asta deocamdată întrucât, la ce foame de bani va avea statul în perioada imediat următoare, nu este exclus să vedem cum dobânda se va duce iar până la cer.

Realitatea crudă este că nu numai creditele pentru persoane fizice sunt blocate. Este blocată aproape întreaga creditare, ceea ce va avea un efect de accelerare a crizei în prima parte a anului viitor. Şi este clar că dacă situaţia va continua, se va intra într-un cerc vicios: băncile nu vor mai credita de frică să nu pice afacerile în timp ce firmele vor muri din lipsă de finanţare.

Jim Rogers - Lost Decade

Un interviu acordat Bloomberg Tv in care se vorbeşte deschis despre criza actuală şi greşelile făcute de autorităţile americane. Sper să existe şi printre oficialităţile noastre cineva destul de destupat la creier care să aplice măsurile necesare pentru ieşirea din dezastrul în care vom intra. Ascultaţi cu atenţie pentru că merită!

Partea I:


Partea a II-a:

Lantul slăbiciunilor

Făcând un search pe sursele de ştiri, mi-a reţinut atenţia o declaraţie a lui Ion Lixandru, preşedintele Uniunii Naţionale a Transportatorilor din România, conform căreia, companiile de transport riscă să intre într-o perioadă de criză la finalul anului, în situaţia în care consumul nu îşi va reveni. O ştire seacă, ce lesne poate trece nevăzută. Numai că situaţia nu e atât de simplă pe cât pare.

O criză a transportatorilor se va transforma rapid într-o criză a finanţatorilor acestora, adică a firmelor de leasing. Imaginaţi-vă o firmă de leasing care se trezeşte brusc cu X camioane în ogradă. În primul rând societatea va avea probleme cu vânzarea acestora. E logic faptul că pe o contracţie a pieţei transporturilor de mărfuri nici Aghiuţă nu cumpăra TIR-uri. În acest mod problema se transmite la nivelul următor, adică la finanţatorul firmei de leasing. Ei bine, în majoritatea covârşitoare a cazurilor, finanţarea este asigurată prin bancă, iar când am pronunţat acest cuvânt magic, cercul se închide(...şi nu mai continuăm discuţia că poate se trezeşte Gheţea să ne "dea în penal").

Raţionamentul de mai sus nu este complet. Nu am vorbit nimic despre societăţile de asigurări care-şi vor vedea veniturile brusc micşorate, despre producătorii şi distribuitorii de combustibili care deja simt scăderea sau despre multe alte domenii care vor avea de suferit direct sau indirect. El ilustrează însă perfect modalitatea în care virusul crizei se răspândeşte. Şi, din păcate, când îl vom percepe cu adevărat va fi foarte târziu!

De la Fitch zicere

Reducerea rating-ului operată de către Fitch este nu numai o confirmare a deciziei S&P ci, în primul rând, o palmă dată celor care au sugerat crearea unei conspiraţii mondiale îndreptată împotriva României. Au fost numeroase voci care au acuzat S&P de partizanat, iar unii mai deştepţi i-au trimis acasă "să-şi facă lecţiile". N-am mai văzut de mult atâta inconştienţă din partea autorităţilor române, mai ales că, dacă era vorba de contestarea unei decizii, alta era calea. Numai că, într-o bravadă extremă dublată de inconştienţă şi infantilitate, bravii noştri oficiali au preferat jocul ieftin de campanie electorală.

Cu toate că în presă s-a speculat faptul că Moody's nu va scădea rating-ul pentru România, cred că este o chestiune de săptămâni până la apariţia acestui anunţ. Oricum, efectele politicii populiste se simt deja: finanţări mai scumpe, deteriorări mai rapide ale economiei şi investiţii din ce în ce mai rarefiate.

Ceva mai gravă apare scăderea rating-ului(la BBB pt. datoriile pe termen lung în valută) pentru cinci bănci din sistem: BCR, BRD, Bancpost, Banca Românească şi Unicredit-Ţiriac, în timp ce pentru Banca Transilvania, acesta rămâne constant(BB-), dar cu perspective negative. Aceasta probabil se va repercuta direct asupra preţului plătit de către clienţii acestor bănci.

Nu uitaţi că perspectiva este îngrijorătoare, iar o depreciere puternică a monedei nu este exclusă în perioada imediat următoare. De asemenea, este foarte posibil să asistăm la fenomene radicale pe fondul unei crize masive de finanţare. Acum probabil vom avea motive suficiente să mărim salariile tuturor până la cer!

Despre cat de negru e aurul

În urmă cu aproape un an vorbeam într-un articol despre coincidenţele ciudatele dintre criza actuală şi cea din anii '70. Putem spune chiar că, până în acest moment, comportamentul în ceea ce priveşte preţurile aurului şi al petrolului urmează acelaşi pattern. Pentru cei care au apucat acele vremuri, tehnologii precum energia solară, eoliană, automobil electric sau biogaz nu sunt lucruri necunoscute. La fel de cunoscut este şi faptul că brusc, toate aceste tehnologii au intrat în anonimat, iar peste ani de cercetări s-a aşezat praful.

De fapt, criza din anii 70 a fost foarte aproape de a degenera într-un război al petrolului. Război pe care statele occidentale, disperate de dependenţa faţă de OPEC, doreau să-l înceapă pentru "a-şi lua petrolul înapoi". Chiar dacă acum pare o glumă, la momentul respectiv economiile erau mult mai dependente de petrol, iar politicienii mult mai radicali.

Atunci, ca şi acum, criza a condus la căderea consumului, cădere care s-a simţit şi pe piaţa petrolului. Aceasta se spune că a făcut ca preţurile să scadă natural şi, treptat, să se ajungă din nou la vechile preţuri. Numai că realitatea e puţin diferită şi, dacă s-ar ţine cont de întâmplările petrecute de-atunci până în prezent, autorităţile ar trebui să încerce alt drum.

Realitatea este că petrolul reprezintă garanţia de supravieţuire a multor regimuri din orient. O influenţă mai mică a petrolului şi apariţia unor surse alternative de energie reprezintă riscuri potenţiale pentru regimurile totalitare din zona golfului. Până în prezent aceste riscuri au fost combătute prin tăierea "răului" de la rădăcină, adică prin transformarea tehnologiilor alternative în tehnologii scumpe. Un preţ mic al petrolului aruncă în derizoriu orice încercare de a obţine energia pe altă cale.

Exact acest lucru se petrece acum. În spatele unor declaraţii belicoase ale liderilor OPEC, a ameninţărilor cu scăderea producţiei sau cu blocada, avem de fapt o operaţiune cunoscută sub numele de "desfundare a robinetelor". Aceasta presupune inundarea pieţei cu petrol şi, în mod evident, scăderea preţurilor. În faţa unui petrol ieftin, orice alte surse devin scumpe, iar decizia utilizării alternativelor este, din păcate, exclusiv politică.

Accelerarea crizei

După un scurt moment de respiro şi de euforie, pieţele îşi reiau căderile, dar cu o intensitate mult mai mare, parcă dorind să recupereze "timpul pierdut". Indicii pieţei americane au căzut cu peste 4%(DOW -4.85, NASDAQ -4.34, S&P 500 -5.03). În acelaşi fel, pieţele asiatice au căzut generalizat pentru a doua zi consecutiv pe fondul înrăutăţirii condiţiilor economice.

Toate acestea se petrec pe fondul temerilor de contagiune a economiei reale. Iar aceste temeri sunt justificate atâta timp cât constructorii de maşini americani caută cu disperare să se împrumute cu 50 mld. $ de la statul american. Asta după ce în septembrie Congresul aprobase un plan de ajutorare în valoare de 25 mld. $(pentru construirea de vehicule eficiente din punct de vedere energetic).

În Europa lucrurile de-abia acum încep să se mişte spre rău. Scăderea dobânzii cheie cu 0.5% a avut ca prim efect(logic) scăderea cotaţiei EUR în raport cu dolarul american, ceea ce se speră că va da o gură de oxigen producătorilor europeni. Acelaşi lucru l-au sperat şi americanii atunci când au început scăderea dobânzii cheie.

După ce în urmă cu o lună oficialii europeni ajunseseră la concluzia că zona se află în recesiune, acum se transmit informaţii pozitive pe toate canalele posibile. Iar când oficialii transmit informaţii pozitive în această manieră, e clar că stăm pe o bombă cu ceas.

La noi, citesc în presa ultimelor zile diverse analize referitoare la ieftinătatea acţiunilor autohtone. Sunt unii care ne spun că avem cele mai ieftine acţiuni de pe planetă, iar asta, probabil, ar trebui să se mobilizeze. Nu voi da decât un singur exemplu: pe la începutul anului, o bancă de investiţii a considerat că activele cu suport ipotecar au ajuns la un preţ extrem de mic, ceea ce le ridica în faţă o oportunitate tentantă. Cum FED-ul şi executivul american dăduseră drumul "hidrantului cu dolari" şi speranţa de revigorare a pieţelor americane era crescută, banca a decis să profite de oportunitate. Pentru cei care încă nu şi-au dat seama, banca se numea Lehman Brothers, iar acum este istorie.