Intrarea in desertul lichiditatilor

Ieri, Ziarul Financiar anunţa pe prima pagină că BCR a spart piața economisirii prin introducerea unui depozit în euro cu dobânda de 7% pe an. Da, nu este nicio greșeala: BCR plătește 7% pe an la euro(asta după ce BCE a coborât dobânda la 2.5%). Desigur, sunt mulţi cei care se bucură de actuala stare de fapt. Acum câteva luni probabil nimeni nu s-ar fi gândit o asemenea dobândă. Mai ales că aceasta era o dobândă pe care am fi văzut-o mai degrabă la credite decât la depozite.

Ce s-a întâmplat nu putem şti. Cert este că o asemenea dobândă mă duce cu gândul la o foame teribilă de lichiditate pe care o are instituţia respectivă. Iar foamea cred că se va propaga la nivelul întregului sistem întrucât, dacă e să dăm crezare unor analişti, băncile autohtone au utilizat linii de finanţare pe termen scurt pentru acordarea de credite pe termen mediu şi lung. Cum criza a subţiat sursele de finanţare, iar băncile mamă probabil au alte probleme în ţările de origine, singura soluţie rămâne "întoarcerea către deponent". Aceasta evident este o soluţie de moment întrucât şi banii de pe piaţă sunt limitaţi.

Că fierbe ceva la noi este sigur. Cum BCR a făcut pasul către 7% probabil că şi celelalte bănci mici vor avea de-acum curajul să pluseze. Iar ceea ce vom vedea în viitorul apropiat cred că ne va teleporta într-o altă lume.

Spirala caderilor

M-a întrebat la un moment dat un cititor care sunt motivele pentru care insist atât de mult pe situaţia internaţională. De ce mă interesează pe mine atât de mult ce se întâmplă în SUA, când noi suntem în România? Nu observ oare că nu are nicio relevanţă? La ei toată nebunia a început de la nişte produse sofisticate pe care piaţa noastră financiară nu numai că nu le are, dar nici măcar nu a auzit de ele.

Cum am mai spus-o de multe ori, motivul principal pentru care tratez cu atât de multă atenţie criza americană este că acelaşi lucru(poate la o intensitate diferită) se va petrece şi la noi peste câtva timp(ţine numai de defazarea noastră faţă de pieţele mature). Să luăm un exemplu banal: la ora actuală şomajul din SUA a atins 6.7%(conform Bureau of Labor Statistics). Numai în luna noiembrie s-au "evaporat" 533 000 de job-uri, ajungându-se acum aproape la isterie. Cred că graficul ataşat spune mult mai multe despre nivelul la care s-a ajuns acum. Şomajul sporit generează automat scăderea consumului, ceea ce afectează negativ atât industria cât şi serviciile. Aici se închide cercul, întrucât disfuncţionalităţile din economie conduc la noi concedieri, iar problemele o iau de la-nceput.

Exact acelaşi gen de probleme ne aşteaptă şi pe noi, numai că asta se va întâmpla peste ceva timp (probabil 3-6 luni). Acum, când televiziunile anunţă concedieri în masă pe la diverse firme încă nu e nici măcar începutul. Aparenta sincronizare dintre noi şi vest este dată numai de multinaţionalele care-şi "optimizează" global cheltuielile cu forţa de muncă. Adevăratele probleme le vom vedea atunci când firmele autohtone vor fi nevoite să concedieze în masă pe motiv de "lipsă de comenzi" sau "necompetitivitate". Şi de-abia atunci această spirală păguboasă se va instala şi la noi.

Disperatii crizei

Un analist rus(Igor Panarin) face o prognoză extrem de neagră pentru SUA. Ascultându-l nu ştiu dacă trebuie să râd cu hohote sau să plâng. Vă las să decideţi! Oricum, e fascinant să poţi privi aceeaşi realitate prin prisma mai multor populaţii. Lucrurile se văd diferit, iar idealurile sunt diametral opuse. În cazul de faţă putem observa atât frustrările rusului de rând cât şi speranţele pe care şi le pune în criză(vezi episodul cu Alaska).

Criza lu' cinzeacă

De obicei, când se vorbeşte de criză ne raportăm la date statistice, informaţii seci şi reci. Ei bine, de multe ori este bine să te întorci în viaţa reală pentru a observa cum problemele economice lovesc societatea.

Acum câteva zile am zâmbit când am aflat că în Rusia stocurile de vodcă sunt la un nivel record, iar vânzările s-au prăbuşit. Dacă vodca nu mai e prietenul rusului înseamnă că lucrurile au luat-o cu adevărat razna! O altă ştire, de data asta din "perfidul Albion" ne lasă fără replică: în fiecare zi, în Marea Britanie, se închid cinci pub-uri. Cum pub-ul este aproape o instituţie în Anglia, acest val de închideri pare a lovi într-unul din "stâlpii societăţii".

Poate că aceste ştiri, aproape de fapt divers, vă stârnesc râsul, însă ele prefigurează un trend general al societăţii: reducerea costurilor. Chiar credeţi că ruşii sau englezii nu mai beau? Probabil că, în condiţiile crizei, beau chiar mai mult, dar de plătit plătesc mai puţin. Dacă în cazul ruşilor soluţia găsită a fost autoconsumul(pentru cei care nu ştiu, un rus nu e serios dacă nu are un alambic în casă), englezii preferă să-şi cumpere berea de la supermarket şi să o bea acasă. Sunt şi acestea soluţii la criză. Spre deosebire însă de soluţiile guvernamentale care constau în acoperirea găurilor cu bani, soluţiile populare au mai mult bun simţ întrucât au înţeles că problemele financiare se rezolvă prin tăierea costurilor, nu prin stimularea consumului.

Noi strategii de protectie

View Larger Map

Dacă mulți doar teoretizează criza, cred că a sosit momentul să vedem cum înţeleg unii să se protejeze împotriva dezastrelor economice. Este vorba de Quatar, un stat ale cărui subsoluri mustesc de petrol şi care a învăţat din istorie un lucru esenţial: atunci când e foamete nu mai contează câţi bani, petrol sau aur ai. Tot ce contează e ceea ce mănânci sau, mai bine spus, să ai ce să mănânci.

Întrucât viitorul este sumbru, Quatar-ul a hotărât să investească în securizarea surselor de hrană. Şi cum în nisip nu prea poţi cultiva nimic(mai puţin de 1% din suprafaţa micuţului stat este cultivabilă) au adoptat o strategie extrem de isteaţă: au solicitat Kenyei închirierea a 40 000 ha de teren agricol în schimbul construirii unui port în insula turistică Lamu. Investiţia pe care ar urma să o facă Quatar-ul în Kenya se ridică la aproximativ 2.8 miliarde de euro, iar prin aceasta statul african speră să dezvolte un nou coridor comercial care i-ar asigura o poziţie dominantă în zonă. Pe de altă parte, Quatar-ul obţine o suprafaţă generoasă în care să cultive legume şi fructe pentru consumul propriu. Asta după ce a încheiat contracte similare cu Cambodgia pentru cultivarea de orez, cu Sudanul pentru grâu şi porumb şi cu Vietnamul pentru legume.

Mărturisesc faptul că am rămas impresionat când am citit articolul din The Guardian referitor la acest subiect. Şi mai uimit am fost când am aflat că multe alte state din zonă(precum Arabia Saudită sau Emiratele Arabe Unite) desfăşoară cu intensitate acelaşi "sport". Şi dacă voi adăuga la asta faptul că tot în zona golfului se achiziţionează cu frenezie aur, am toate motivele să cred că oamenii se pregătesc pentru timpuri cu adevărat sumbre.

Am mai atacat de vreo câteva ori problema crizei alimentare, în special atunci când preţul alimentelor a început s-o ia razna(ce-i drept pe un fond speculativ). Mulţi cred că acea criză a fost rezolvată şi se înşeală! Nu au fost rezolvate cauzele, iar dacă în primăvară am resimţit fugitiv ceva probleme, este posibil ca în viitorul apropiat să fim loviţi frontal. Dezechilibrele de pe această piaţă sunt departe de a fi rezolvate, iar faptul că actuala criză financiară a afectat fermierii s-ar putea să ne coste mult.

Mitul cresterii economiei

Se pare că în ultima perioadă subiectul predilect al jurnaliştilor şi analiştilor este creşterea economică de anul viitor. Se pariază diverse procente, se dau ca sigure estimările unor bănci sau ale unor agenţii de rating, se contestă observaţiile unora şi se aprobă presupoziţiile altora. În tot acest cor nebun a intrat şi Banca Naţională care a estimat o creştere economică de până la 6%.

Să ne înţelegem, o creştere de 6% e imens! Când aud asemenea procente aruncate, parcă aş retrăi coşmarul şi sterilitatea campaniei electorale. Tind să cred că mulţi se îmbată cu apă chioară. În cazul în care România ar avea anul viitor o creştere de 4% am putea afirma că trăim în ţara în care râurile s-au transformat în lapte şi miere.

Cel mai probabil ne vom confrunta cu o contracţie, iar asta se vede de-acum: nu se mai produc maşini, fabricile de mobilă sunt ameninţate de spectrul falimentului, dezvoltările imobiliare sunt deja în cădere s.a.m.d. Colac peste pupăză, vom avea parte şi de o nouă campanie electorală, ceea ce ne va arunca într-o nouă promisiadsă. Cred că e timpul să privim realitatea în faţă. Decât să facem pariuri în privinţa creşterii economice, cred că e mult mai util să ne concentrăm asupra deficitului bugetar întrucât sunt sigur că e vorba de o bombă care stă să explodeze. Punem pariu?

P.S. Cititi aici(The Economist) un articol extrem de interesant despre noi.

Lunea roşie sau red december?

Intrăm într-o lună decembrie care va fi, în mod sigur, atipică. Iar când pomenesc culoarea roşu nu mă refer nicidecum la Moş Crăciun! Peste ocean, sub ameninţarea unei recesiuni de lungă durată, indicatorii economici cad unul după altul, întărind previziunile celor care spuneau că încă nu am văzut faţa cea mai urâtă a crizei. Un alt motiv de îngrijorare este faptul că ajutoarele pompate cu generozitate au dat greş, nereuşind să acopere găurile mult prea mari ale băncilor. Evident, întotdeauna se găseşte o soluţie, adică eliberarea unei sume mult mai mari, cu speranţa că aceasta va fi ultima.

La ora la care scriu acest articol, indicii pieţelor americane se află în cădere liberă( aproximativ -5%), ceea ce poate însemna începutul unei noi avalanşe de deprecieri, care se vor propaga violent în cursul zilelor următoare pe toate pieţele. Şi nu este exclus să vedem din nou un zig-zag zilnic descrescător cu "pasul" de variaţie de peste 5%. Ceea ce iese în evidenţă şi ar trebui să ne îngrijoreze este volatilitatea extrem de mare a pieţelor de capital mature. Practic, în acest moment, indicii pieţelor de capital din ţările dezvoltate încep să aibă variaţii similare cu cei specifici economiilor emergente. Volatilitatea mare este un indicator al fragilităţii economiei şi este caracteristică perioadelor de criză. Şocant este faptul că volatilitate din 2008 a pieţei de capital americane este cea mai mare de la marea criză, ceea ce creează premisele unor corecţii extrem de radicale în economia reală. Şi cum până acum căderile au fost încetinite de tot felul de ajutoare, este posibil ca în această lună decembrie să vedem cu adevărat roşu în faţa ochilor.