Ce-aţi făcut cu aurul?

Informaţia e mai veche, dar cred că e extrem de relevantă în contextul actual. Povestea începe din 2015, atunci când Banca Centrală a Austriei a hotărât să-şi revizuiască politica în ceea ce priveşte stocarea celor 280 de tone pe care le deţine. La data respectivă, Austria deţinea doar 50 tone de aur pe teritoriul propriu, restul fiind ţinut la Banca Angliei. 

A treia forţă

Până acum vorbeam despre polul SUA/NATO+servanţii Japonia, Australia şi Noua Zeelandă vs alianţa ruso-chineză. Doar că lumea e mai complexă de-atât şi trebuie să fii orb ca să nu observi asta. 

Micul şi mizerabilul secret al lui Polichinelle de peste Ocean

Paul Grey are o biografie extrem de bine coafată de către media americană. Un veteran de război care a vizitat Europa de Est în 2020 şi, îndrăgostit de zonă, a rămas să lupte împotriva ruşilor. Doar că geografia îi joacă feste(atât lui cât şi proştilor din media americană) întrucât omul s-a înrolat în Legiunea Străină Georgiană, corp de armată care acum luptă în Ucraina. Am menţionat asta ca să înţelegeţi cum, la un moment dat, ruşii au baza pentru ca, inclusiv, să atace Georgia. Însă nu acesta este scopul articolului. 

Pedofilii

Dacă te apuci să spui că o şleahtă de pedofili se află în spatele a tot ceea ce noi numim „scena politică”, eşti taxat imediat ca adept al „teoriei conspiraţiei”. Doar că, aşa cum v-am spus de multe ori, „teoria conspiraţiei” s-a dovedit de-a lungul timpului doar o aproximare fragilă a realităţii. O realitate de cele mai multe ori cu mult mai crâncenă decât ceea ce se credea că e o simplă „teorie”.

Venitul universal de bază

N-ar fi mai bine să nu mai muncim şi să ni se dea banii strict necesari traiului? La criza trecută a făcut furori Zeitgeist, un film în care li se spunea oamenilor că acum maşinăriile pot face singure munca, astfel încât nu mai sunt necesari oamenii în procesul de producţie. De ce să te duci la serviciu în condiţiile în care munca fizică nu mai e necesară? Şi dacă tot nu te duci la serviciu, de ce nu ţi-ar asigura statul un venit garantat astfel încât să nu mai ai treabă cu nimic? N-ar fi bine?

Despre ceea ce nu se spune

După ce „Slava Ucrainîi” a venit în România infracţionalitatea cu violenţă a crescut cu mai bine de 20%. Racheţii „refugiaţi” din Ucraina au găsit aici un teritoriu fertil în care să-şi desfăşoare activităţile infracţionale. La nivelul Ministerului de Interne există un consemn conform căruia „nicio infracţiune cu violenţă săvârşită de vreun ucrainean nu trebuie să ajungă în presă”. Astfel, indiferent de gravitatea infracţiunii, ministerul nulităţii Bode pune batista pe ţambal. Anchetele sunt discrete şi, de cele mai multe ori, ucrainenii implicaţi se aleg doar cu o mustrare părintescă, fiind probabil obligaţi să „jure pe roşu” că nu vor mai face. 

Jurnal de Stambul(2)

Ies din nou pe străzi, de data aceasta pentru a mă întâlni cu un amic. O iau pe jos, doar ăsta-i cel mai bun mod de a vedea în spate. Mă abat puţin pe la Turnul Galata şi-apoi urc voiniceşte pe Isiklal. Spre deosebire de mulţi, urăsc fojgăiala de-acolo, dar unde mai bine te poţi ascunde într-o mulţime de oameni? Experienţa are pe lâng rolul practic şi unul didactic: înţelegi cât eşti de mic şi de insignifiant. Oricine-ai fi, intrat în brownianul mecanism al străzii, devii un nimeni, un atât de inignifiant încât nici chiar tu nu mai dai doi bani pe tine.