Cât de mult ne afectează crizele globale

Conform unui raport al Băncii Mondiale, România şi Bulgaria sunt expuse unor riscuri majore în cazul unor turbulenţe ale pieţei globale. Motivul pentru care Banca Mondială ne consideră expuşi se datoreză, în cea mai mare măsură, deficitului record de cont curent. În cazul unei turbulenţe majore există riscul ca atât România cât şi Bulgaria să nu-şi mai poată finanţa deficitele prin intrările valutare de capital ceea ce ar conduce, în final, la o perioadă de recesiune.

Semnalul de alarmă a fost tras în momentul crizei ipotecare de pe piaţa americană, criză temperată prin scăderea dobânzii de către FED. Atunci au apărut primele analize care ne menţionau ca "victime sigure" în cazul unor probleme la nivel global şi, parcă pentru a confirma acest lucru, BVB a scăzut, iar moneda naţională s-a depreciat. Evident, aceste fenomene nu s-au datorat exclusiv problemelor de pe piaţa americană. Să nu uităm că s-au strâns mai multe elemente negativa care au pus presiune. Fenomene ca seceta sau temperarea creşterii economice nu aveau cum să nu influenţeze bursa sau cursul de schimb. Extrem de interesant a fost momentul în care aceste deprecieri s-au făcut simţite, adică la câteva zile de la semnalele negative venite de pe piaţa americană.

FITCH - Euro din 2015 pentru România

Agenţia de rating FITCH estimează că România va adera la euro în anul 2015, iar Bulgaria în 2013. După aderarea Sloveniei(2007), Ciprului şi Maltei (ianuarie 2008), calendarul estimat de către agenţia de rating este următorul:

• 2009 - Slovacia
• 2012 - Estonia
  
• 2013 - Lituania, Letonia, Polonia, Cehia
  
• 2014 - Ungaria

Dintre ţările care au aderat la UE în primul val, niciuna nu a respectat calendarul aderării la euro. Spre exemplu, în 2006, Ungaria estima că va trece la euro înainte de 2012. Gravele dezechilibre economice din această ţară au spulberat perspectiva unei aderări rapide a ţării la euro. Chiar şi 2014 poate părea un termen optimist atâta timp cît nu se ştie exact ce va face guvernul care va rezulta în urma alegerilor din 2010(actualul guvern, în ciuda criticilor interne, a facut progrese foarte mari în ceea ce priveşte consolidarea fiscală).

În ceea ce priveşte estimarea cu privirea la aderarea noastră la euro, 2015 nu reprezintă un termen sigur. Cei de la Fitch avertizează asupra problemelor cu inflaţia şi asupra tendinţei de supraîncălzire a econumiei.

Adevărata faţă a privatizării Petrom

Oferta pe care OMV a făcut-o pentru preluarea ostilă a Mol, de peste 11 de limiarde de euro, a aruncat în ridicol preţul pe care austriecii l-au plătit pentru Petrom. Vom încerca, în cele ce urmează să intuim adevărata amploare a dezastrului numit privatizarea Petrom.

După cum bine se ştie, valoarea de piaţa a unei companii petroliere este dată de nivelul rezervelor de ţiţei pe care le deţine. Pentru cei care nu sunt convinşi de justeţea acestei afirmaţii voi reaminti faptul că Shell a fost, cu câţiva ani în urmă, foarte aproape de faliment pentru că a falsificat nivelul rezervelor de petrol pe care le deţinea(prin includerea unor rezerve petroliere neexploatabile). Privatizarea Petrom le-a adus austriecilor dintr-un foc toate rezervele de petrol ale ţării şi o bună parte din cele de gaze. De asemenea, OMV a obţinut controlul asupra unor exploatări pe care Petrom le deţinea în străinătate. Pe scurt, în schimbul unui nimic de aproximativ 800 de milioane de euro, OMV a obţinut controlul asupra importantelor exploatări de petrol şi gaze ale Petrom. De asemenea, pe piaţa românească a produselor petroliere, Petrom este lider. Estimativ, numai rezervele de ţiţei şi gaze ale Petrom valorează peste 7 miliarde de euro(conform unei estimări a Raiffeisen Bank).

În cazul în care OMV va prelua MOL, se va pune problema restructurării mamutului rezultat. Mai pe şleau spus, vor mai trebui închise anumite unităţi, vor mai trebui daţi afară nişte oameni şi aceastea, în mod sigur, la indicaţiile UE. Cum nu se va pune problema închiderii unor unităţi din Ungaria sau din Austria, este foarte posibil ca OMV să nu mai fie interesat decât de petrolul românesc, nu şi de rafinarea acestuia aici, un motiv destul de bun pentru închiderea rafinăriilor deţinute şi concedierea unei bune părţi a angajaţilor. Dacă acest scenariu va fi pus în practică, costurile statului român ar fi enorme. În primul rând şomajul va creşte cu câteva procente, iar impozitele directe şi indirecte pe care le va încasa se vor reduce substanţial. Acestea, cu siguranţă, nu vor fi singurele pierderi!

Bomba celor peste 11 de miliarde pe care OMV le oferă pentru preluarea unei companii care, din câte ştiu eu, nu deţine rezerve petroliere, ne face să ne întrebăm de ce Petrom a fost vândut aşa ieftin. Sincer, această întrebare ne va urmări obsesiv mulţi ani de-acum înainte. Cei responsabili ne-au sugerat faptul că această privatizare ar fi fost cartea de schimb pentru intrarea României în UE. O placă bună de pus penru justificarea tuturor tâmpeniilor făcute până acum. Sincer să fiu, la ora actuală mă bântuie o întrebare: oare anularea privatizării Petrom nu ne costă mai puţin decât continuarea în aceste condiţii(probabil există destule motive pentru anularea privatizării)? Eu cred că nu ne-ar costa mai mult de câteva miliarde de euro. Destul de puţin faţă de valoarea adevărată a Petrom.

Valvis se umflă

Conform unor declaraţii ale lui Jean Valvis, grupul "La Dorna" se află în discuţii avansate pentru intrarea pe piaţa americană prin intermediul celui mai mare retailer din lume, Wal-Mart. În cazul în care acest contract se semnează, se poate spune că investitorul greco-elveţian a dat lovitura. Produsele pe care compania "La Dorna" ar urma să le exporte sunt din categoria bio, produse cu un grad de profitabilitate superior. Produsele bio ale companiei sunt exportate în prezent în Grecia.

Este posibil ca, după semnarea contractului cu Wal-Mart, "La Dorna" să devină interesantă pentru marii jucători de pe piaţa laptelui şi, cu această ocazie, Jean Valvis să iasă din afacere cu portofelul mult mai plin decât şi-ar fi putut imagina.

Misterul Cocor iese la suprafaţă

CNVM a aplicat o amendă record SC COCOR SA, în valoare de 300 000 EUR pentru "insider trading". Amenda este aplicată pentru că societatea susmenţionată a cumpărat un număr de peste 900 000 de acţiuni SIF3 în perioada 25 - 31 mai la preţuri cuprinse între 2.18 - 2.23 lei. Pe data de 31 mai a izbucnit "bomba" contestării majorării de capital a SIF3, iar preţul acestora a crescut cu aproximativ 38% într-o singură lună.

Sincer să fiu, nu am înţeles niciodată de ce un acţionar al SIF3 s-ar fi putut opune majorării de capital pe care această societate a propus-o. Dacă cele susţinute de CNVM se dovedesc adevărate, mişcarea COCOR ar putea deveni un exemplu pe piaţa de capital. Amenda, în condiţiile date, mi se pare chiar mică. Să nu uităm că în perioada respectivă s-au pierdut foarte mulţi bani atât ca urmare a pariului unora pe anularea majorării de capital cât şi ca urmare a tergiversării operării majorării.

Alan Greenspan iese la rampă

Fostul şef al FED s-a pronunţat asupra crizei creditelor ipotecare într-un interviu acordat cotidianului german Frankfurter Sonntagszeitung. Conform acestuia, criza prin care trec SUA a fost cauzată de către agenţiile de rating şi brokerii de credite care au s-au comportat total neprofesionist: "Cauzele problemelor actuale rezidă în faptul că oamenii au crezut că agenţiile de rating şi brokerii ştiu ce fac. Însă acestea nu s-au dovedit a fi pricepute". În acelaşi interviu, Greenspan a afirmat că autorităţile de reglementare nu mai trebuie să intervină pe piaţă, aşteptând mai degrabă ca aceasta să se autoregleze.

Interviul acordat survine în urma numeroaselor critici exprimate de către mulţi analişti americani la adresa politicii relaxate din perioada în care se afla la conducerea FED. Conform unor analişti, politica lui Greenspan de scădere a nivelului dobânzii a avut ca efect creşterea cererii de credite ipotecare şi creşterea nejustificată a preţului proprietăţilor. În acelaşi interviu, Greenspan a estimat o continuare a scăderii preţurilor pe piaţa imobiliară americană, ceea ce va antrena şi o scădere a consumului.

Recenta criză din SUA s-a propagat în Anglia, unde primul ministru a fost nevoit să garanteze integral depozitele populaţiei din bănci pentru a evita o retragere în bloc a acestora. De asemenea, începutul unei crize se întrevăd şi pe piaţa spaniolă unde, de câteva luni, preţul imobilelor a stagnat.

Veşti sumbre din China

În urma puseului inflaţionist care a lovit China, autorităţile de la Beijing au hotărât îngheţarea preţurilor pentru ultimul trimestru al anului curent. Aceasta survine în urma unei creşteri accelerate a preţurilor. Alimentele au crescut cel mai mult cu peste 18%, iar rata inflaţiei a ajuns la 6.5%, cel mai ridicat nivel din ultimii zece ani. Acestea sunt manifestările unei situaţii profund dezechilibrate. Surplusul comercial al Chinei este imens (162 mld. $), iar creşterea preţurilor survine în urma unui fluviu de bani care a intrat pe piaţă. Soluţia de îngheţare a preţurilor este una specifica societatăţii chineze. În timp ce pe pieţele libere intervenţia autorităţilor în economie se face prin intermediul dobânzii, măsura de îngheţare a preţurilor poate părea atât radicală cât şi prostească. Prin intermediul acestei măsuri banii de pe piaţa chineză nu se vor împuţina, iar efectele acestei măsuri nu se vor lăsa aşteptate. Economia Chinei este deja supraîncălzită. Cu toate că încă nu s-au văzut reacţii, estimez că în scurt timp pieţele din Asia vor fi paradisul short-iştilor.