Inconştienţa

Cu toate că telenovela "salarii pentru profesori" este departe de a se fi terminat, tratez acum acest subiect întrucât, indiferent de dezvoltările ulterioare, răul a fost făcut, iar consecinţele vor fi drastice. Nu voi comenta imbecilitatea unor politicieni mediocri care, în fuga disperată după ciolan, au început să arunce cu tot felul de pomeni. Poate că este normal ca odată la 4 ani cei care au stat şi au sforăit prin parlament şi prin celelalte instituţii ale statului să se întoarcă la popor cu propuneri idioate, să promită în stânga şi-n dreapta tot felul de aiureli şi să se dea în spectacol. Nu m-ar deranja acest circ dacă ar rămâne la nivelul propunerilor hazlii, fie ele legate de tot felul de ajutoare şugubeţe sau de trimiterea românilor în spaţiu(în legătură cu "problema spaţială" chiar nu-mi dau seama de ce n-a plusat nimeni până acum; ar fi fost momentul să susţină trimiterea românilor pe Marte sau chiar un program spaţial românesc). În acest moment consider că principalele vinovate sunt preşedinţia şi Banca Naţionala. Prima întrucât se implică disperat într-o campanie electorală care nu ar trebui să o intereseze, iar cea de-a doua pentru tăcerea suspectă pe care o afişează şi pentru implicare politică.

Dacă atunci când s-a propus majorarea pensiilor Isărescu a ieşit la rampă pentru a arăta greşeala groaznică pe care o face guvernul, acum, într-un moment de o gravitate mult mai mare, guvernatorul tace. Nu l-am auzit spunând nimic despre acest subiect, motiv pentru care îl suspectez de implicare politică. În ceea ce priceşte preşedinţia cred că nu mai trebuie să insistăm prea mult. Implicarea în campania electorală a acestei instituţii este de domeniul evidenţei. Oricum, comportamentul celor două instituţii mă face să cred din ce în ce mai mult zvonul conform căruia Mugur Isărescu se pregăteşte să devină prim-ministru.

Rezultatele acestei acţiuni nu se vor lăsa aşteptate. Standard&Poor's deja a scăzut rating-ul României, întorcându-ne înapoi cu cel puţin patru ani. Urmează să asistăm la comportamente similare şi din partea celorlalte agenţii de rating. Dacă e să-mi exprim o opinie, cred că Standard&Poor's oricum ar fi scăzut ratingul României(nu voi fundamenta acum această opinie). Este clar că "analizele" erau făcute, dar cred că scăderea nu ar fi fost atât de radicală dacă nu era în discuţie problema salariilor.

Poate că sunt mulţi cei care se întreabă dacă există o ieşire din această situaţie. Desigur că există! Soluţia s-a văzut în şedinţa de ieri când cursul a fost împins spre 3.7RON/EUR. Dacă până acum un curs care reflecta situaţia ar fi trebuit să fie undeva în banda 4-4.2, în lumina "noilor realizări" putem muta ţinta de curs peste 5RON/EUR. Iar asta se va vedea cu siguranţă după alegeri!

P.S. Poate că în urma lecturării acestui material unii cititori mă vor acuza de partizanat politic. Pentru a preîntâmpina o asemenea acuzaţie, nu voi aminti decât că, dacă ar fi după mine, aş înlocui alegerile cu o loterie în care candidaţii ar fi traşi la sorţi. Acesta este motivul pentru care din 1990 nu am mai votat.

Bretton Woods II ?

Într-o atmosferă socialistă, cu un Sarkozy dezlănţuit şi o asistenţă disciplinată, liderii asiatici şi europeni au căzut de acord că aşa nu se mai poate, deci e nevoie de o schimbare. Consensul absolut, întărit prin declaraţii sforăitoare şi mişcări teatrale, nu este decât o altă faţă a mediocrităţii unor lideri. Că trebuie făcută o schimbare poate că suntem de acord, dar ar fi interesant să aflăm despre ce schimbare e vorba. Ei bine, dincolo de sloganuri nu e nimic! Tot summit-ul a fost o lungă înşiruire de "we need even more financial regulation" şi alte "idei" valoroase.

Pentru a înţelege puţin mai bine cât de isteţi sunt factorii de decizie, nu trebuie decât să le analizăm acţiunile de până acum: pentru rezolvarea problemelor unei pieţe a cărei valoare totală era estimată la 3 trilioane de dolari, numai SUA şi UE au pompat în sistem aproximativ 2.5 trilioane. Rezultatele(sau, mai bine zis, lipsa lor) de până acum cred că pot fi văzute cu ochiul liber. Dacă statele lumii, în loc să pompeze banii în instituţii financiare falimentare, ar fi creat fonduri de solidaritate care să suplinească imposibilitatea băncilor de a credita, acum lucrurile ar fi arătat cu totul altfel. Ceea ce nu s-a înţeles încă este faptul că absolut totul pe lumea asta are un risc asociat, risc pe catre trebuie să ţi-l asumi. Şi asta e valabil atât pentru oameni cât şi pentru firme şi instituţii.

Falimentul băncilor nu a început în momentul în care câteva credite au scârţâit ci în momentul în care au început externalizările. Outsourcing-ul iraţional, practicat la scară largă este cea mai mare capcană în care au căzut instituţiile financiare. Şi culmea, au căzut în această capcană în numele eficientizării activităţii. Numai că, prin outsourcing, s-a ajuns la exportul de competenţe şi automat la slăbirea organizaţiilor. Iar când iluminaţii din vârful piramidei au luat decizia externalizării riscurilor situaţia a devenit explozivă. Oricum, ca idee, outsourcing-ul absolut nu este decât o utopie(vom dezvolta acest subiect într-un articol viitor).

Evident, orice om cu creier în cap ar fi lăsat instituţiile financiare să-şi rezolve problemele şi să se ducă acolo unde le este locul(poate în istorie?). Cei care cred că infuzia iraţională de capital a rezolvat ceva se înşeală amarnic. Numai dacă ne uităm către AIG care a reuşit să pape două treimi din ajutorul dat de Guvernul SUA putem vedea amploarea dezastrului.

Revenind la ceea ce s-a întâmplat la Beijing, nu pot remarca decât că că este începutul unei mascarade în stil Sarkozy(individul se pare că-şi trăieşte fantasmele de finanţist, după ce în campania electorală a jucat rolul de Napoleon). Mascaradă care va continua cu summit-ul din 15 Noiembrie şi, probabil, cu o mulţime de alte comitete şi comiţii. Îngrijorător este faptul că în mintea unora înfloreşte ideea unui socialism de piaţă ca model economic, a unei pieţe controlate strict de mega-regulamente şi mega-comisii. Ei bine, dacă se va ajunge la aşa ceva, probabil că vom fi martorii "naşterii" colapsului mondial.

P.S. Nu am atacat încă subiectul salariilor profesorilor pentru că aştept să văd desfăşurarea evenimentelor. Oricum, ceea ce se întâmplă este de domeniul irealului! După mine, ar trebui convocat CSAT pentru a analiza tentativa de subminare a economiei naţionale.

Is your money safe?

O foarte interesantă analiză a lui Peter Schiff. Pentru cei care nu ştiu cine e Schiff voi aminti doar că, asemenea lui Roubini şi Robert Schiller, este unul dintre economiştii care a prevăzut actuala criză.

Roubini - noi predictii

Din nou despre Romania

În ultima perioadă se încearcă acreditarea ideii conform căreia majoritatea analiştilor străini care prevăd aterizări forţate ale economiei româneşti sunt ori superficiali, ori prost informaţi ori rău intenţionaţi. Aproape eram tentat să cred acest lucru întrucât, la o primă vedere, este destul de greu pentru un analist independent să privească în detaliu fiecare economie, să ţină cont de specificul local şi de particularităţile ei. Ei bine, această îndoială mi-a fost spulberată de una dintre ultimele analize ale lui Nouriel Roubini(publicată în newsletter-ul său). În momentul în care am căutat sursele utilizate de Roubini, am fost uimit să constat că, printre altele, se regăsesc numeroase publicaţii ale BNR, precum şi unul din multele interviuri ale guvernatorului.

Pentru cei care nu au auzit încă de Nouriel Roubini nu voi aminti decât că este persoana care a prevăzut actuala criză internaţională cu aproximativ 2 ani înainte de a se produce. Asta contrar tuturor celor care preaslăveau creşterile fără fundament şi explozia unor instrumente extrem de vagi.

Mai jos, aveţi extrasul din newsletter-ul lui Roubini referitor la România şi Bulgaria:

"Bulgaria and Romania - the so-called ‘gravity defiers’ - are also on the short-list of CEE economies most at risk of being the next hotspots in the global credit crisis. Despite massive current-account deficits (projected to hit 23% of GDP in Bulgaria and 16% of GDP in Romania this year), booming credit growth, and high inflation, these economies have not hit slowdown mode yet - hence the term ‘gravity defiers’.

In the case of both countries, the financing of their current-account deficits has deteriorated, with foreign direct investment (seen as less subject to reversal than other forms of financing) only plugging about a third of Romania’s current account gap and over half of Bulgaria’s. As a result, these economies are highly susceptible to capital outflows, which would trigger a harsh real adjustment.

Another risk is these countries’ high degree of foreign currency lending, particularly notable in Romania which has a flexible exchange rate, meaning unhedged borrowers are highly exposed to currency swings. Romanian households’ high levels of foreign currency lending are similar to those in Hungary (55% in Romania vs. 60% in Hungary of total household loans). And like Hungary, Romania has a budget deficit of over 2% of GDP. Meanwhile, Bulgaria has a budget surplus, which potentially gives its government more room to maneuver if outflows trigger a sharp slowdown. Bulgaria and Romania will be key countries to watch as the global credit crisis unfolds."

Active toxice

A devenit un laitmotiv afirmaţia că "băncile româneşti nu au achiziţionat active toxice americane" şi, urmare a acestei acţiuni, sunt protejate în faţa crizei. Este foarte adevărat că expunerea pe piaţa americană a instituţiilor bancare româneşti este zero, dar aceasta nu înseamnă că băncile noastre sunt ferite de active toxice.

După cum spunea Isărescu, băncile noastre nu au fost atrase de instrumentele pieţei americane întrucât şi-au putut asigura pe piaţa locală marje suficient de mari de profit. Ceea ce nu a spus guvernatorul este că, în primul rând, criza a fost generată de lăcomie. Lăcomia unor instituţii care, pentru a se prezenta în faţa acţionarilor cu rezultate fabuloase, au pus bază pe speculaţii, vânzări din ce în ce mai mari şi expuneri extrem de riscante, transformând departamentele de management al riscului în cenuşărese. Problema este că exact aceeaşi tactică au avut şi instituţiile autohtone, iar dacă vine vorba despre active toxice, putem spune că acestea se găsesc la discreţie pe piaţa noastră.

Vorbeam într-un articol trecut despre lovitura produsă băncilor autohtone de creditele de nevoi personale negarantate. Probabil multe din instituţiile bancare autohtone nu şi-au înregistrat încă în scripte toate pierderile rezultate din acest produs extrem de riscant, sperând probabil în recuperarea debitelor. Şi dacă nu au făcut-o încă, probabil nici nu o vor face până la sfârşitul anului, din dorinţa de a prezenta rezultate financiare frumoase. Într-adevăr, tentaţia e mare, dar pentru cei care preferă "rostogolirea găurii", tactica se va dovedi extrem de greşită anul viitor, când un alt activ toxic îşi va arăta colţii: creditele negarantate pentru micro-întreprinderi şi IMM-uri. Personal cred că problemele acestui tip de credit vor exploda în prima parte a anului viitor, pe fondul înrăutăţirii crizei mondiale. Scăderea consumului, devalorizarea monedei naţionale şi înrăutăţirea climatului economic se vor constitui în piedici pentru toate firmele mici şi mijlocii. Nu trebuie să uităm că managementul acestor firme este deficitar, că eficienţa muncii este scăzută şi că, pe fondul greutăţilor şi a scumpirii finanţării, este posibil să asistăm la un faliment în masă a acestor firme. Într-un asemenea moment, toate finanţările negarantate acordate vor atârna ca o piatră de moară la gâtul băncilor care, de câţiva ani buni, şi-au făcut un slogan din creditele acordate pe genunchi. Şi, să nu uităm că la falimentul unei firme, nu numai banii acordaţi firmei devin problematici, ci şi banii acordaţi angajaţilor firmei sub formă de carduri de credit şi descoperiri de cont(de asemenea, fără garanţii).

Ca o concluzie, putem considera că afirmaţia guvernatorului este justă: într-adevăr, băncile noastre nu au achiziţionat active toxice de peste ocean. Au preferat însă să dezvolte aici o piaţă extrem de toxică. Iar motivul pentru care au făcut-o este acecelaşi ca şi cel de peste ocean: lăcomia.

The new wave

După o săptămână calmă, în care lucrurile par a se fi liniştit, un nou val al crizei se apropie îngrijorător de România.

În primul rând, Ungaria se confruntă în aceste zile cu o scădere radicală a bursei şi o devalorizare puternică a forintului, elemente care au condus la o scădere a rating-ului de ţară. Problemele de curs au apărut în primul rând din cauza exodului masiv al investitorilor care consideră acum Ungaria o ţară a nisipurilor mişcătoare. Cert este că Ungaria are toate şansele să devină "următoarea Islandă" în ceea ce priveşte efectele crizei.

Îngrijorător pentru noi este faptul că, dintr-un raport dat publicităţii de Goldman Sachs, România este considerată numărul doi la capitolul vulnerabilitate în faţa crizei globale(imediat după unguri). Principalii vinovaţi pentru această situaţie sunt, evident, indicatorii macroeconomici extrem de slabi.

Un alt element care ne loveşte frontal este coborârea perspectivei ratingului Erste Bank de la stabilă la negativă pe fondul impactului regional al crizei financiare. Interesant este faptul că cei de la S&P consideră că "operaţiunile din România ale ERSTE pot crea presiuni suplimentare". Cel mai rău lucru care ni se poate întâmpla dinspre BCR ar fi "exportul" depozitelor către Austria. După cum se ştie, austriecii au perturbat întrega regiune prin garantarea integrală a depozitelor bancare. Această mişcare se constituie într-o grosolană concurenţă neloială pentru toate ţările din zonă. Şi, ca o opinie proprie, cred că garantarea asta funcţionează numai pe hârtie! În cazul unei crize generalizate nicio ţară de pe această planetă nu poate restitui toţi banii din băncile sale(poate numai dacă porneşte tiparniţa, însă Austria nu deţine aşa ceva). E o utopie!

În fine este posibil ca problemele ING să creeze emoţii suplimentare pe piaţa noastră(banca are în România peste 600 000 clienţi pe segmentul retail). După cum se ştie, ING acţionează ca sucursală a băncii mamă, iar depozitele deschise la această bancă sunt garantate de instituţia similară din Olanda în limita a 100 000 EUR. Personal, nu cred că ING va avea probleme în perioada imediat următoare întrucât guvernul Olandei a injectat în bancă aproximativ 10 mld. EUR.

Ne aşteaptă o săptămână grea, poate cea mai grea de până acum. Nu ştiu dacă vom avea o explozie a cursului(am estimat-o eronat pentru săptămâna trecută :-( ) întrucât foamea de lei creată de BNR nu prea lasă loc unei evoluţii normale. Reversul mişcării lui Isărescu este creşterea record a dobânzilor la lei, ceea ce poate avea ca efect creşterea restanţelor în tot sistemul bancar.

P.S. Începând de azi îmi puteţi scrie pe adresa ddan at gmx punct com. Aştept opiniile şi comentariile voastre atât direct pe blog cât şi pe mail.