Vorbim mai tarziu (III)

OTC: MHYS


Probabil maine o să am ceva mai mult timp şi o să vă spun întreaga poveste. Până atunci urmăriţi doar evoluţia acestor titluri(nu vă recomand să intraţi pe ele).

Vinovaţii

Spuneam ieri că, în ciuda eforturilor autorităţilor pentru stoparea crizei, rămân numeroase întrebări privind istoria recentă. Dintre toate, cea mai importantă este cea referitoare la adevăratul vinovat pentru această criză. Cu toate că ştim aproape totul despre evenimentele pe care le-am trăit până acum, generatorul lor, cauza primară, rămâne încă învăluită în mister sau, pur şi simplu nu mai interesează pe nimeni.

La prima vedere am putea spune că principalele vinovate pentru tot ceea ce s-a întâmplat sunt băncile. Într-adevăr, ele sunt cele care care au apăsat iraţional pedala creditării, transformând politica de risc într-o chestie facultativă, a cărei justificare era din ce în ce mai greu înţeleasă de "băieţii rentabili" de la vânzări. Ele sunt, de asemenea, vinovate pentru umflarea preţurilor, pentru supra-îndatorarea unor categorii ale populaţiei şi pentru dezvoltările haotice petrecute în ultima perioadă. Cu toate acestea, chiar dacă va părea şocant pentru unii, băncile nu sunt vinovate pentru actuala criză. Nu fac această afirmaţie pentru a juca rolul de avocat al diavolului, ci pentru a sublinia o realitate cât se poate de cunoscută de către oficialităţi, dar ţinută sub o tăcere suspectă. Adevărul este că băncile au fost instrumentul prin care a fost generată şi propagată criza şi nu cauza acesteia.

Cu toate că reprezintă o forţă, instituţiile bancare nu aveau în urmă cu, să zicem, zece ani capacitatea de dezvoltare a unei crize de asemenea magnitudine. Pe vremea aceea lucrurile se dezvoltau mult mai greoi, iar baloanele se umflau cu mult mai puţin înainte de a se sparge. Motivul pentru care am ales ca şi referinţă sfârşitul deceniului trecut e unul simplu. Atunci ne-am confruntat cu o bulă speculativă care probabil va rămâne în istorie din două motive: o dată ca o lecţie clasică de exuberanţă şi, în al doilea rând, pentru rolul avut în dezvoltarea actualei crize. Cum poate ştiţi topirea iluziei dot com s-a făcut ca urmare a creşterii ratei dobânzii de către FED în perioada 1999-2000. Această acţiune a condus la încetinirea creşterii economice şi spargerea balonului dot com. Cu toate că a fost o acţiune criticată, mişcarea FED-ului a avut un efect benefic pentru economie deoarece a permis eliminarea unei distorsiuni care s-ar fi putut dezvolta mult mai urât. Recesiunea pe care a generat-o s-a constituit într-un factor de presiune din partea politicului. Rezolvarea crizei s-a făcut tot prin intermediul dobânzii de intervenţie care a scăzut până 1%(iulie 2003 - iunie 2004). Aceasta este, de altfel, şi cauza crizei actuale. Dobânda mică a impulsionat creditarea către nivele nejustificate, iar băncile nu au făcut altceva decât să profite de această "oportunitate". Privind graficul ataşat, se poate lesne observa repetarea pattern-ului crizei anterioare: dobânda mică a permis dezvoltarea unei noi bule care a explodat în momentul revenirii dobânzii la un nivel ceva mai apropiat de realitate.

Poate că din cele enumerate mai sus va rezulta că vinovatul ar fi FED-ul, dar nu este aşa. Ceea ce a făcut FED-ul a fost imitat de toate băncile centrale care au lucrat cu rate ale dobânzii incredibil de mici şi aceasta la presiunea politicului. Realitatea este că adevăratul element iraţional al economiei este politicul care cere rezultate imediate cu orice preţ. Aşa cum la noi se lucrează acum cu un curs de schimb iraţional, tot la fel ani la rândul s-a lucrat în toată lumea cu rate ale dobânzii rupte de realitate permiţând dezvoltarea unor distorsiuni economice. Iar când acestea au devenit evidente, tot politicul a fost cel care a întârziat corecţia, în speranţa că lucrurile se vor rezolva de la sine. Este o realitate care se repetă de mai bine un secol, dar pe care o ignorăm. Şi parcă, de la o criză la alta, cineva apasă un subtil reset care ne face să dăm uitării experienţele anterioare.

Neprotocolar despre G20

Dacă ar fi să caracterizez sumar întrunirea G20 aş spune că am avut de-a face cu o nouă pierdere de vreme, fastuos organizată. Dincolo de sloganuri şi de afirmaţii sforăitoare, toată lumea a fost preocupată de rezolvarea propriilor interese. N-o să stau să comentez acum aberanta propunere a lui Sarkozy de limitare a bonusurilor în sistemul bancar întrucât nu cred că merită să pierdem timpul cu fiecare tâmpenie socialistă. La fel, nici idioţenia propusă de Steinbrueck de suprataxare a tranzacţiilor bursiere nu merită atenţia din partea noastră. Sunt doar simple sloganuri aruncate pentru a cuceri opinia publică. Şi, cum cei care le aruncă nu prea au habar de economie, cred că nu merită efortul de a le comenta.

Adevărata decizie este cea referitoare la noile reglementări ale pieţeler financiare care, în mod sigur, vor ţine prima pagină a perioadei următoare. Şi aceasta deoarece este vorba de un set de măsuri extrem de complex de definit, implementat şi aplicat. În primul rând se preconizează construirea unor noi organisme naţionale şi supra-naţionale de supraveghere şi reglementare. Se va merge în acest fel până la reglementare strictă a entităţilor financiare interconectate(de ex. bănci care sunt acţionare în societăţi de brokeraj s.a.m.d.), a societăţilor de asigurări sau a hedge fund-urilor(acestea vor fi obligate să se înregistreze şi să transmită rapoarte periodice autorităţilor). O altă modificare sensibilă se referă la necesarul de capital al băncilor care, obligatoriu, va fi mărit, forţând acţionarii să aducă bani de-acasă. Cu adevărat spectaculoasă va fi şi reglementarea strictă a absolut tuturor instrumentelor derivate, a tranzacţiilor futures, a pieţelor de acţiuni(oare ce-or mai fi găsit de reglementat aici?) şi, cu voia dumneavoastră ultima pe listă, întărirea măsurilor de protecţie a consumatorilor.

Ceea ce am înşirat mai sus este doar o mică parte din programul care trebuie pornit rapid, iar dacă ar fi să cuantificăm, probabil că ar trebui angajată o armată de genii pentru a duce la îndeplinire această sarcină. Poate sunt eu aberant, dar părerea mea sinceră este că aşa ceva este de-a dreptul imposibil. Orice măsură prost pusă în aplicare poate avea efecte devastatoare, mai ales în condiţiile de faţă.

Dacă vă imaginaţi că această iniţiativă a fost pornită de francezi sau nemţi(cei mai gălăgioşi în ultima perioadă), vă înşelaţi amarnic. Întregul framework vine din SUA şi urmează să fie implementat cât se poate de rapid. Sincer, uneori trăiesc cu impresia că sesiunile G8/G20 sunt un fel de training-uri unde SUA le prezintă celorlalţi prostănaci acţiunile pe care trebuie să le ducă la îndeplinire. Lăsând gluma la o parte, remarc hotărârea suspectă cu care se doreşte punerea în aplicare a acestor măsuri. Neal Wolin a declarat că se aşteaptă ca unele legi din pachetul propus să fie adoptate până la sfârşitul acestui an, ceea ce chiar mă pune pe gânduri.

Privind din punct de vedere strict economic, măsurile(pe care le aveţi ataşate mai jos) par cât se poate de justificate. Cu toate acestea rămân în urmă mai multe întrebări cărora nu li s-a răspuns până acum şi pe care probabil le vom dezbate într-un articol viitor.

The Future will be Very Bleak

Heat

Un excelent documentar despre încălzirea globală şi nu numai.

1. Watching the World Change

2. Fossil Fuels, the Engine of our Lives

3. Ten Years to Reverse Course

4. America's Addiction to Coal

5. Cars: 2nd Largest Source of Carbon Emissions

6. Big Oil

7. Two Instructive Lessons from the Past

8. Carbon-Free Power

9. Will America Summon the Political Will?

Asa e!

Pe 21 septembrie se publica în presa mioritică un interviu cu şeful BERD care afirma că "bancile austriece au, probabil, suficient capital pentru a face fata cresterii creditelor neperformante din statele emergente europene". Materialul integral îl puteţi citi pe Hotnews.

Pe 23 septembrie, două zile mai târziu, aflăm că Raiffeisen România urmează să primească de la BERD un împrumut subordonat în valoare de 25 milioane EUR pentru consolidarea capitalului "astfel incit banca sa poata continua creditarea companiilor". Cum aşa? Raiffeisen România se împrumută de 25 milioane? Probabil că sunt clienţi care deţin în conturi sume ceva mai mari decât acest împrumut.  Finanţarea totală contractată de Raiffeisen International este în valoare de 150 milioane EUR, din care grosul(100 milioane) va merge în Ucraina unde haosul din economie probabil produce dezastre în lanţ. Întreaga ştire o puteţi citi în Ziarul Financiar.

No comment!

Vorbim mai tarziu(II)

Ieri vă spuneam despre un titlu: OTC:MCTH. Acum vă solicit să-i verificaţi evoluţia. Interesant, nu? Voi reveni.