Suntem dezbinați și asta e bine!

Este singurul lucru bun care ne-a mai rămas. Națiunile nedezbinate sunt deja prăbușite în haosul nebuniei. Știu că pare revanșard sau, dacă nu, puțin radical, dar asta e realitatea, dragii mei! Dezbinarea pe care o vedem la nivelul societății noastre ne arată că încă mai există speranță, că încă mai putem să scăpăm de blestemul în care ne-am cufundat.

Să ne înțelegem: n-am nimic cu nicio sferă de influență, n-am nimic cu nicio formă de organizare politică, am doar ceva cu noi, cu slugărnicia noastră, cu imbecilitatea și prostia în care de-atâta amar de vreme ne lăsăm cufundați. 

Slugărnicia ne este „aliat” de mult timp. De trădare n-am scăpat de-o istorie. Iar prostia s-a legat de noi ca o lepră nefastă, ca o pecingine de care e imposibil să scapi. Iată cele trei tare care ne fac să ne urâțim până la sluțenie! Iată „caracteristicile” noastre cele mai vizibile. Iată „România pro-Europeană” în toată plenitudinea ei.

Aș putea să particularizez, să vă arăt cum un informator securist sadea, Enache de la CCR, a reușit să se strecoare, fiindu-i bine atât atunci, cât mai ales acum! Aș putea să vă arăt cum japițe precum Chireac, CTP și alți bosumflați ai așa-zisului „jurnalism” au reușit și ei să sară pârleazul ca niște cadre demne ale fântânii cu leac de la Secu. Sunt câteva exemple din imensa rețea a nebuniei care ne-a sufocat și continuă să ne sufoce. Ăștia și mulți alții ca ei au dus slugărnicia la cele mai nebănuite altitudini. Dacă ar s-ar acorda un Nobel pentru încununarea celor trei caracteristici magice(în întunecimea lor), „trădare, slugărnicie și prostie”, at trebui să se dea mai multe în același an, pentru a se putea acoperi într-un timp rezonabil amplele monumente ale imbecilității ridicate din mijlocul nostru, al românilor.

În aceste condiții, ce altceva înseamnă a nu fi dezbinat decât a fi solidar cu jeguri de teapa celor enumerate? A nu fi dezbinat înseamnă a-l simpatiza pe Plăvan, a-i înțelege prostia lui Ciucă și ticăloșia lui Ciolacu, a-l considera pe Vulpașin-Bolovan un om onest sau, de ce nu?, a o considera pe Lasconi cea acum picată în umbră, o adevărată doamnă. A nu fi dezbinat înseamnă a considera că Nicușor Dan e capabil să facă ceva, doar că forțele nefaste ale naturii se chinuiesc să i se opună, înseamnă a-l considera pe băsescu un înțelept ascuns care-a dezvăluit lumii secretul cubului de gheață din paharul cu whiskey. Și-atât de multe alte chestii împotriva naturii.

Da, sunt parte a dezbinării și sunt mândru de asta! Altfel cum m-aș putea îndepărta de trădare, slugărnicie și prostie? Da, sunt parte a dezbinării întrucât nu o să accept niciodată că normalitatea și adevărul pot fi descoperite în casa de nebuni! Da, nu sunt ca ei și, mai mult, cele mai negre coșmaruri ale mele sunt cele în care ei câștigă. Au câștigat de-atâtea ori și am văzut ce s-a întâmplat! Și noi, cei care ne-am înfiorat de fiecare dată, știm bine că au câștigat pe principiul „proști, dar mulți”. 

Dezbinarea ne arată că există speranță, că societatea are anticorpi și că boala asta care de-a lungul istoriei ne-a tot dus în apropierea neantului, poate fi tămăduită. Și nu există niciun alt tratament decât ridicatul ferm împotriva ei, opoziția hotărâtă și nezdruncinată, la fel ca acel „Pe-aici nu se trece!”, strigăt de groază, de speranță și de victorie în același timp. E nevoie de demnitate, fermitate și, mai ales, etanșeitate. Ultimul termen poate părea confuz, dar nu este: trebuie să ne izolăm de degenerați, așa cum medicii de la contagioase se protejează de agenții patogeni ai maladiilor pe care le tratează.

Faptul că, dintr-o dată, atâtor oameni în același timp le-a ajuns cuțitul la os, înseamnă că e speranță, că anticorpii sociali s-au trezit și că începe procesul de vindecare. Desigur, va fi o cale lungă, o luptă crâncenă, dar ea trebuie dusă. Nu va fi simplu, însă suntem condamnați s-o ducem. Și, mai ales, dacă la un moment dat sorții izbânzii ne vor surâde, cel mai important lucru pe care va trebui să-l facem va fi acela de legiferare a prevenției. Căci doar atunci când te îngrijești bine poți elimina amenințarea bolii.

Pricipala bătălie va fi cea a educației, întrucât n-ai cum să combați prostia decât printr-o educație solidă. O întoarcere la o educație clasică, în care să le creștem copiilor stima față de valorile solide ale lumii noastre. Nu, nu trebuie să ne pierdem timpul luptând cu anormalul lumii, ci cu studierea și admirarea marilor culmi ale istoriei, a acelor valori care ne arată ce anume poate construi o lume normală, o lume așezată. Sunt ferm convins că educația e cea care combate, în același timp, și slugărnicia. E, într-adevăr, o probabilitate mică de a întâlni slugi printre cei cu o educație solidă. Omul care e învățat să-și fie sieși sprijin, rar se va coborî la nivelul slugii. 

Mai rămâne lupta cu trădarea. Aici educația nu poate face nimic. Cei mai scârboși trădători au fost cei învățați, de la care nu se aștepta nimeni. Viermele trădării se află în oricine și, de aceea, combaterea sa e deosebit de grea. Nici măcar legislația dură nu o poate împiedica. Culmea, cu cât legea e mai dură, cu atât trădătorul sadea se simte mai incitat în a trăda. Și-atunci? Nu trebuie să ne iluzionăm, trădare va fi mereu, dar trebuie să înțelegem că și trădarea are limitele sale. Cu cât societatea e mai puternică, puterea trădării e mai mică. Atunci când lumea ta e mai puternică decât cele din jurul tău, efectele trădării sunt reduse, iar trădarea poate fi descoperită mai facil. De aceea, asigurarea prosperității, prin cultivarea vectorilor interni care pot produce diferențe, este probabil singura opțiune care face ca, de la un anumit moment, trădarea să devină un fenomen marginal, care poate fi lesne descoperit și care nu mai poate afecta societatea în ansamblul său.

Dar să nu visăm, întrucât suntem departe de acel moment. Acum avem în față lupta crâncenă cu mâlul care ne-a cuprins, cu lepra care a îngenuncheat mințile simple ale celor mai proști dintre noi, influențați de trădătorii care acum sunt „norme de moralitate”. Sunt și proști, dar și mulți, motiv pentru care trebuie să strângem noi rândurile, blocându-le acțiunile pe care le execută teleghidat. E timpul ca noi, cei normali, să ne apropiem unii de ceilalți, să formăm un bloc uniform și de netrecut. Da, România e dezbinată și sunt convins că trebuie să împărțim societatea în două: de-o parte cei sănătoși, de partea cealaltă bolnavii. Nu există altă soluție. Îndepărtați-vă de cei bolnavi! Izolați-i! N-are sens să-i contraziceți întrucât se contrazic singuri și ei nu văd nicio problemă în asta. Nu există logică pentru prost, există doar slogan! Iar a vă apuca să vă bateți în slogane cu ei  înseamnă să vă coborâți mult prea jos în mocirlă. Cu siguranță, nu merită! Lăsați-i să se perpelească în propria prostie noroioasă până când se vor plictisi și, ori se vor vindeca spontan, ori vor coborî la un nivel și mai jos. La urma urmei, fiecare trebuie să fie responsabil pentru viața sa. La nivelul la care s-a ajuns, efectiv nu mai merită să ne mai zbatem noi pentru ei. Da, mulți mă vor acuza că nu e în regulă, dar e o atitudine cât se poate de pragmatică. 

Suntem dezbinați și asta e bine! E timpul să declanșăm procesul de vindecare! Izolați-i pe bolnavi și vedeți-vă propriul interes care e interesul colectiv al națiunii. Nu-i timp de dezbateri, ci de schimbare. una profundă, de la un capăt la celălalt al societății!