duminică, 10 octombrie 2021

Despre credință

De multă vreme simt nevoia să clarific o problemă care începe să devină acută. Nu de puține ori, în comentariile postate la articolele mele, se aduce mult prea ușor religia în prim plan. Sunt dese episoadele în care, în loc ca problematica discutată să fie cea legată de articol, să se alunece mult prea pătimaș spre religie. Unii ar putea fi justifica acest instinct de a aluneca spre religie prin modul în care ei își trăiesc viața: dacă trăiești cu adevărat religios, ajungi să înțelegi că absolut tot are legătură cu Dumnezeu. Mă întreb însă cu teamă: oare chiar am ajuns atât de important încât pe pagina mea să comenteze sfinții sau cei care merg pe drumul sfințeniei? Evident acestei întrebări ar trebui mai degrabă să răspundă cei care, mult prea adesea, se transformă în cruciați.

N-am absolut nimic cu credința nimănui, însă de cele mai multe ori, „externalizarea” mult prea vocală a credinței, mie mi se pare că trădează contrariul, adică un strigăt de neputință, o superficialitate mult prea mare care se vrea acoperită de către divinitate printr-un soi de „shortcut”. I-aș întreba pe mulți dintre cei care ies „cu Dumnezeu la atac” dacă în intimitatea lor se simt împăcați cu poziția pe care și-o arogă. Oare au ajuns atât de desăvârșiți încât sunt „aghiotanți ai Domnului”, câștigându-și libertatea de a-L introduce prin toate foile volante ale internetului?

Nu mi-o luați în nume de rău, dar mă cutremur când citesc prin comentariile articolelor mele cum chestiuni teologice de o finețe supremă sunt tranșate cu drujba. Chestiuni care au măcinat sufletul unor sfinți adevărați, controverse care au fost discutate în concilii rămase în istorie, le văd vulgarizate în secțiunea de comentarii a site-ului meu. Vi se pare normal? Mie unul nu!

Credința, dragii mei, e o chestiune atât de intimă încât nu prea e compatibilă cu exteriorizarea decât atunci când s-a desăvârșit. Mult prea puțini sunt aceia care pot discuta despre credință fără să cadă în penibil. Sunt mult prea multe elemente care ne fac să ne pierdem și care ar trebui să ne oblige ca, în momentele de criză, să cerem mai degrabă ajutorul decât să clamăm în gura mare o chestiune sau alta. Atunci când alegi să traversezi deșertul cu nisipuri mișcătoare îți iei un ghid, nu clamezi tu că „drumul drept e cel mai bun”. Nu de alta, dar s-ar putea să fii înghițit de primul ochi înșelător, poate chiar înainte de a vedea ceva din adevăratul drum. La fel e și cu credința: nu trebuie să țipi ci să-l asculți pe cel care-ți poate arăta drumul. E o chestiune veche de când lumea!

Nu mi-o luați în nume de rău, dar credeți-mă că nu este deloc normal ceea ce se întâmplă. O sugestie ar fi aceea de a cugeta înainte de a-l băga pe Dumnezeu „la înaintare”: oare e în regulă să-I scrii numele acolo unde unul mai înjură, altul hulește s.a.m.d.? Crezi că este bine să-ți expui credința unor atacuri grobiene? Inevitabil, aflându-te într-o masă amorfă precum internetul, dai peste tot felul de oameni. De ce te crezi „cruciat” dacă te războiești steril cu unul care-ți înjură credința? Câștigi ceva din confruntarea cu el? Ți se pare că-i vei schimba lui credința sau că ți-o vei adânci pe-a ta? Dar oare ce câștigi când te apuci să te bălăcărești cu unul de o credință similară cu tine? De cele mai multe ori asemenea dialoguri mă îngrozesc deoarece aici se aduc argumente teologice într-un mod care-mi amintește de modul în care tranșează galeriile de fotbal „războaiele ideologice”. 

Poate vi se pare exagerată comparația cu galeriile de fotbal, dar eu insist să rămânem la ea deoarece, mult prea des, așa-zisele controverse ale celor care se războiesc teologic prin rubricile de comentarii, ajung să semene ca două picături de apă cu războaiele dintre galerii. De aceea vă întreb, oare de câte ori reușesc galeriile să facă altceva decât să-și scoată la vedere propriile obsesii? Ceea ce se întâmplă pe teren ține de pregătirea sportivilor din echipă, nicidecum de obscenitățile rostite ritmat de către galerie. V-ați întrebat cât reușesc să influențeze un antrenor discuțiile chibiților de după meci? Copil fiind urmăream fascinat acele discuții deoarece mai mereu erau un spectacol gratuit de comedie. Iar atunci când chibiții începeau să fie stăpâniți de zeul beției, noi, copiii, râdeam de ne tăvăleam pe jos. 

Cam în acest mod văd și fenomenul „chibițării spirituale” prin rubrica de comentarii a blogului meu. Fără a-i reproșa cuiva ceva, vă rog ca înainte de toate să vă gândiți bine dacă merită într-adevăr să vă pângăriți credința târând-o într-un tărâm atât de superficial și, până la urmă, sterp. Și, de asemenea, dacă tot nu am reușit să vă scot din certitudinile pe care le aveți, poate ar trebui să vă întrebați dacă ceea ce considerați că este credința este cu adevărat credință.

50 de comentarii:

  1. Credinta se traieste, nu se discuta. Iaca ce spunea Mircea Eliade lui Ion Varlam la Paris. " Am avut onoarea să-l întâlnesc pe Mircea Eliade cu ocazia unei petreceri de Crăciun sau Revelion – în orice caz, era iarnă –, la care am fost invitat şi eu, ca un fel de obiect de curiozitate.

    – Mircea, acesta este tânărul Ion Varlam care vine din România! – m-a prezentat Tătărescu, moment în care privirile tuturor s-au îndreptat spre mine.

    Resimţeam o timiditate copleşitoare şi eram extrem de jenat. Toţi oamenii strânşi în acel salon făceau parte din generaţia părinţilor mei. Dinu Tătărescu era singurul mai apropiat de mine, dar tot ne despărţeau vreo 13 ani. Prima întrebare a lui Mircea Eliade a fost cea pe care mi-aţi pus-o şi dumneavoastră:

    – Tinere dragă, spune-mi şi mie, credinţa în Dumnezeu i-a ajutat pe cei din închisoare?

    În momentul acela i-am răspuns:

    – Maestre, nu pot să vă spun ce s-a întâmplat cu alţii, dar în ceea ce mă priveşte pot să vă asigur că n-am aşteptat să ajung în puşcărie ca să mă cuprindă spaima şi să-L descopăr pe Dumnezeu. Pentru mine, de când mă ştiu, prezenţa lui Dumnezeu a fost şi este la fel de evidentă ca pământul de sub picioare şi ca cerul de deasupra capului.

    Când mi-a auzit confesiunea, Mircea Eliade mi-a spus:

    – Tinere dragă, să ştii că dumneata ai primit un dar extraordinar. Te sfătuiesc să nu-l mai comentezi. Dacă vorbeşti despre acest dar, rişti să-i pierzi semnificaţia!

    Ulterior, citind cărţile lui Mircea Eliade am înţeles că, în realitate, aceasta a fost marea dramă a vieţii lui. Toate scrierile sale sunt marcate de durerea de a-şi fi pierdut credinţa. Personal, am convingerea că nu poţi crede cu adevărat decât – şi aici voi folosi o figură de stil – animalic şi absolut. La urma urmelor, problema e simplă: ori crezi, ori nu crezi! V-am răspuns la întrebare?"

    RăspundețiȘtergere
  2. Profund...
    Doar respect si apreciere pentru dumneavoastra.

    RăspundețiȘtergere
  3. Foarte bun articolul.
    Am citit ca Siluan athonitul,participand la un conclav de clerici
    cu tema:Cum vorbesc cei desăvârşiţi?....unde dupa lungi dezbateri,vazand lumea ca el nu zice nimic,a fost rugat sa-si dea cu parerea.
    Iar raspunsul a fost:„Cei desăvârşiţi nu vorbesc niciodată de la ei, ci întotdeauna vorbesc numai ceea ce le dă Duhul”.
    Oare cati se ridica la nivelul asta de intelegere si de ce nu de...smerenie.

    RăspundețiȘtergere
  4. Punct ochit,punct lovit.Multumesc Dan că începi să scoți problemele din cutia Pandorei,care dor și enervează pe unii.Eu unul consider că toți avem credinta noastră și ne purtăm crucea cu demnitatea omului care merge pe drumul său,la întâlnirea cu divinitatea, fără a tipa toată ziua,ca o găină care a făcut un ou.Crucea și credința ta este să ne prezinți o problemă pentru ca noi să ne folosim creierul din dotare și să fim de acord sau nu, dar cu respect.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Corect marius!
      Insa bucuria fireasca a GAINII manifestata de milioane de ani, de cind era acoperita de solzi in intregime nu numai pe labe, nu se poate compara cu exaltarea religioasa, falsa, a unora :))

      Ștergere
  5. Credința în divinitate nu are nimic de-a face cu religia, invers are.
    Mulțumesc pentru ideile clare transmise în articole! Tavi

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Corect.
      Daca sm scris si eu pe aici am scris despre RELIGIE.

      Ștergere
  6. ...nu o sa ma refer la tema articolului... pentru mine, Credinta este ceva extrem de intim... ca si sexul si afinitatea fata de tara... acestea trei sint ''sfintele'' mele si am invatat inca de mic sa nu ma pronunt asupra lor, sa nu le expun, sa nu intru in polemici... sint batrin si toata viata mi-am respectat acest principiu, de respectare a intimitatii mele si a celor din jur... dar, stimate autor, mi-ai ridicat aici, in articol, ''o minge la fileu'' printr-un singur cuvint... „externalizarea” (evident, in context diferit)... cam de cinci, sase ani tot imi propun sa discut despre acest nenorocit de cuvint, unul dintre acele putine cuvinte care au distrus societatea dupa cel de-al doilea razboi mondial... mi-a fost lene, am tot aminat sistematizarea unor fapte si manifestari, m-am luat prea mult de hobby-urile mele numeroase, nu stiu... cert este ca nu am reusit sa scriu ceva despre ceea ce ma macina de citiva ani... asadar, stimate autor, te ''provoc'' sa incerci ''tema'' asta... cind externalizarea, atit de vinturata, impusa, ''invirtita'' de lumea moderna a ajuns sa fie un fel de ''panaceu'', mi se pare ca oamenii (nu de romani vorbesc, ei fiind doar aidoma maimutelor, cele vestite prin ''harul'' imitatiei) au omis sa se gindeasca la ei insisi, din comoditate cognitiva, din lene in fata actiunii, din nepasare fata de propria soarta... externalizarea in armata, in fortele de ordine, in serviciile publice din sanatate, invatamint, administratie si nu numai, a produs miscari atit de profunde incit sint pur si simplu siderat ca NIMENI nu vede cit de mult a modificat aceast cuvint societatea asa-zis moderna... si nu in bine... ''externalizarea'', in viziunea mea, nu este decit ''capusarea'' societatii, cea care stoarce orice posibilitate de dezvoltare, actiune, munca, profit social... incredintarea activitatilor interne, specifice unei institutii, este incredintata, pe bani, unor terti care nu urmaresc decit profitul pur si nu sint atasate in nici un fel valorilor etice, morale ale acelei institutii... externalizarea genereaza obligatoriu CORUPTIE, indiferent unde se manifesta... incredintarea acelor contracte se face, de cele mai multe ori, printr-un ''aranjament'', netransparent, generator de imoralitate a afacerilor, de incalcare a eticii si deontologiei institutionale... mi-ar place sa aveti in ''vizor'' acest flagel modern, generat de Occident si sa deschideti o discutie pe pagina asta... eu nu am anvergura necesara si nici audienta care poate genera o dezbatere... in rest, sa stii stimate domn ca te citesc de multi ani dar acum este prima oara cind incerc sa iti comunic ceva... sper doar ca ti-am ''zgindarit'' suficient ''apetitul'' pentru o tema, cred eu, actuala... o zi buna!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. " Credinta este ceva extrem de intim... ca si sexul si afinitatea fata de tara.."

      CAND FACI TREABA MARE E INTIM? CA CREDINTA? BAI CRETIN NEW-AGE CE ESTI!

      Ștergere
    2. @Anonim... traiesti in alta lume... daca imi spui mie ca sint ''CRETIN NEW-AGE'', la 67 de ani ai mei, inseamna ca ''lumea ta'' este prabusita total... n-ai inteles nimic ci doar esti un postac cu ura manifestata agresiv si la vedere... nu esti capabil sa intelegi si nu esti decit acel individ incrincenat pe care il intilnesc la tot pasul in ziua de azi... alaturarea ''TREABA MARE'' si ''CREDINTA'' in aceeasi formulare iti arata nu numai gradul de intelegere ci si inteligenta... tocmai TU vorbesti de ''NEW-AGE''? incultul agresiv de azi asa se manifesta... el nu emite idei, pareri ci invective... mie imi place sa fiu facut ''CRETIN'' de unul ca tine... compliment mai mare nu poate exista...

      Ștergere
  7. Sa nu mai vorbim despre Dumnezeu. Credinta e intima. Etc. Etc.

    Am mai auzit ideile astea, domnule... Chiar acum in pandemie, de Inviere, de Craciun...

    Credinta crestin-ortodoxa este comuniune, domnule, nu este intima.

    Yoga e intima.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sustin. "De vor tăcea acestia, pietrele vor striga."

      Ștergere
    2. ...comuniune unde? pe FB? pe Twiter? pe blog? ''dezbatem'' despre credinta? online? eu sint sigur ca aceasta ''comuniune'' are, TREBUIE sa aiba alt sens... dau perfecta dreptate autorului... NU online se dezbate credinta... parada asta de opinii despre credinta, Dumnezeu si cele sfinte, nu este numai de o inutilitate perfecta ci, imi pare mie, si blasfemiatoare... Dumnezeu NU trebuie pomenit in toate mizeriile noastre... mai ales la noi, la romani, cei a-toate-priceputi... comuniunea acea crestin-ortodoxa, da, de acord, inseamna acea unire a constiintelor si sufletelor... dar nu in oceanul sec al lui 0 si 1... poate la biserica, poate in fata unei icoane, poate in familie sau cu prieteni dar in nici un caz cu nickname-uri, alias-uri, printre pisicute si pupicei... si, repet, credinta ESTE INTIMA pentru ca este a sufletului... iar sufletul NU ESTE o taraba expusa tuturor... vorbele acelei replici care se vrea ''usturatoare'' imi demonstreaza ''crednta'' mea... doar parada de credinta... tonu' imperativ NU are ce cauta la o credinta adevarata... cere discretie, sfiosenie, umilinta si alte citeva chestii... parca spune ceva prin cele zece porunci despre trufie... ma rog... pentru unii dintre noi, in aceste zile, este mai greu sa acceptam umilinta si sfiosenia... asa ca ne ''trimbitam'' agresiv credinta si ii suduim pe cei care au bun simt si simtul masurii... EU ALEG sa fiu discret, sa-mi pastrez credinta intima... iar comuniunea s-o traiesc cu cei asemenea mie... online, azi, daca nu esti ''tare'n gura'', nu te baga nime'n seama, nu?

      Ștergere
    3. Nu mai e nicio comuniune crestina. E dedublare si este de domeniul psihiatriei. La biserica sfiosi si sfielnici, in realitate distructivi si sălbatici. De aceea si suntem vesnic sclavi si oi. Nici crestini SI in faptă, ca la vorbe ne pricepem toti, nici curajosi si luptători in a ne apara tara, copiii,padurile,pamanturile.
      Până si declaratia unor preoti ca virusul nu se transmite prin liturghie si lingurita comuna este fariseica si trufasa. Seamana cu ispita la care Iisus a fost supus cand i s-a spus sa se arunce. Numai ca Iusus nu s-a aruncat. Diferența uriasa dintre Iisus si crestini. Cam de 2000 de ani diferență!

      Ștergere
  8. ce credinta aveti? credintele intime mor odata cu oamenii aceia intimi.

    ce credinta aveti, domnule Diaconu?

    RăspundețiȘtergere
  9. Aici sunt maximal în asentiment.
    De fapt, articolul coinicide cu numeroasele apeluri ce le-am făcut, repetat, pentru păstrarea discuțiilor în sferă laică (sau măcar neutră în raport cu dogmele). A fost unul din motivele pentru care secțiunea de comentarii degenera frecvent în fundamentalism, ceea ce m-a determinat să mă țin deoparte câteva luni.
    Salut punctul de vedere, va contribui (posibil) la obiectivizarea abordărilor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Problema este ca romanii sunt dogmatici si spalati pe creier, adeseori manipulati chiar prin religie. Probabil aceste atacuri dogmatice pe pagina vin din frică. Li s-a spus ca vaccinul este pecetea fiarei si incearca sa dreaga busuiocul. Dar o fac tot formal, pentru ca asa sunt obisnuiti, limitati. Universul e mare, Dumnezeu e infinit, dar romanilor le este frica sa iasă de sub fusta mamei biserica, sa observe ce afaceri au preotii, cati preoti fac invers decat li s-a cerut...etc
      De unde soare in noaptea minții?
      De unde lumină in peșteră?
      Credeti ca daca romanii ar deveni crestini ca la originile crestinismului, lumina de Paști ar mai veni din Israel? Ar veni din inima proprie si cei ce fac bani din manipularea religioasa ar ramane saraci.

      Ștergere
    2. dumneata fiind? yoghin new-age? ca ortodox sunteti doar cultural vorbind.

      Ștergere
  10. Chiar religia va sustine in ceea ce spuneti domnule Dan. Intimitatea primeaza.
    Evanghelia dupa Matei Cap.6 . .....
    2.Deci, când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor.
    3.Tu însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta,
    4.Ca milostenia ta să fie într-ascuns şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.
    5.Iar când vă rugaţi, nu fiţi ca făţarnicii cărora le place, prin sinagogi şi prin colţurile uliţelor, stând în picioare, să se roage, ca să se arate oamenilor; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor.
    6.Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.
    ..............
    Intimitatea EU-DUMNEZEU nu tine de 'domeniul public'....parerea mea.
    Nu inteleg, nu-i condamn dar nici nu-mi bat capul de ce unii doresc sa-si manifeste credinta in Scripturi in orice comentariu. Nu-i treaba mea, fiecare se manifesta cum crede.....dar 'cam' nu-i OK.
    Nu vreau sa fac asimilari cu 'alte' manifestari 'publice'.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu trebuie trambitat cand faci milostenie, dar oamenii au nevoie de modele de comportament. Pe cine sa imite, daca traim intr-o societate in care trambiteaza false modele la TV? Nu toti oamenii citesc ca voi. Cei mai multi isi fac cultura la TV si cârciumă.
      Cand Răul e pe Fața, Binele sa nu ramana ascuns, ca nu e rusine sa faci bine. Observ ca tocmai raul facut a devenit motiv de lauda prin Romania. Avem o caracatita care ne sufoca si voi vreti sa stam si sa degustam noi cărți? Cititul este pentru timpuri de relaxare si pace. La fel si istoria si dogmele crestine.

      Ștergere
    2. Credința vine prin cunoaștere iar scripturile asta fac, te ajută să cunoști voința lui Dumnezeu. Dacă nu ați fi mers la școală, nu ați fi învățat să scrieți,să citiți și astăzi nu ați fi avut ce spune la subiectul credință.Nu vorbim despre orice fel de scripturi, ci despre scrierile profeților aleși de Dumnezeu, să ne ajute să-l cunoaștem, pe EL, Creatorul Universului. Nu poți să crezi dacă nu înțelegi și cum să înțelegi dacă nu citești?

      Ștergere
    3. La temelia oricărui stat stă LEGEA. Tot LEGEA lui Dumnezeu stă și la temelia credinței. De aici, de la respectarea sau nerespectarea Poruncilor care alcătuiesc LEGEA pornesc controversele. Legea lui Dumnezeu este pentru toți locuitorii pământului,nu este ceva care ține de finețuri teologice. Când Isus a spus ,,veți afla adevărul și adevărul vă va face liberi" la ce adevăr credeți că se referea? La adevărul că biserica ortodoxă de astăzi este întemeiată pe minciună. Vă jenați să recunoașteți minciuna? Ce biserică creștină este aceea în care preoții își mint credincioșii că icoanele lăcrimează, că icoanele fac minuni? Astfel, credincioșii sunt îndemnați să încalce Legea lui Dumnezeu! De ce să tăcem? Ca să nu-i deranjăm pe ,,cuvioșii părinți"? La ce-i folosesc creștinului sinoadele bisericești care-l îndepărtează de Hristos? Judecata se va face pe dogmele bisericești sau pe respectarea Legii lui Dumnezeu? Avem doar 10 Porunci de respectat dar vai ce tare ne jenăm să vorbim despre ele. Zilnic suntem furați, suntem mințiți, zilnic sunt uciși semenii noștri în spitale cu vaccinuri otrăvite dar vai, cum să vorbim despre nelegiuiții care ne terorizează? Mai bine să vorbim despre arme și bani că astea plac cel mai mult diavolului. Ce a mai făcut China? Dar rușii,dar americanii? Dacă suntem la curent cu ce fac puternicii lumii uităm de foame? Uităm de frig? Uităm de vaccinurile ucigașe?

      Ștergere
  11. D le D.D daca "voi nu veti vorbi ,pietrele vor vorbi"dar nici nu trebuie sa "aruncam margaritarele in gura porcilor caci se vor intoarce asupra voastra".Cu alte cuvinte sa fim " intelepti ca serpii si blanzi ca porumbeii".

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De atatia porumbei blanzi si serpi intelepti traim mereu ca sclavii in propria tara. Una ziceti, alta faceti si va imbatati cu apa chioara a propriilor vorbe. Citatul dat e plin de Duh, gura ta spune minciuni. Mai bine taceai.
      Iisus a spus Adevarul. Problema vine din prea multe guri care repta in loc sa execute.

      Ștergere
    2. Vezi cum te ai intors impotriva mea!

      Ștergere
  12. Romanii au facut rahatul bici si acum se cearta pe Dumnezeu. Fiecare cu Dumnezeul din mintea lui alambicată. Daca Dumnezeu ar putea fi tinut captiv in mintile oamenilor, mustele ar face miere.

    RăspundețiȘtergere
  13. Ce era pe disqus, acum e nimic! Acolo era concurs, cine avea mai multe cunostinte despre religie si toate cele sfinte.
    Sunt un om credincios, dar nu evlavios. Despre credinta trebuie sa vorbeasca oamenii cu har, nu noi care suntem prea pacatosi.Cu cat citesti mai mult cu atat apare indoiala asa ca...,,crede si nu cerceta"!

    RăspundețiȘtergere
  14. Tara arde si babele se piaptănă acoperind realitatea cruntă romaneasca sub straturi groase de cuvinte.
    Stiu niste specimene umane ce vor nimeri chiar intr-un vortex informational. Adios! Sa nu ne scrieti! Suntem scîrbiți de voi!

    RăspundețiȘtergere
  15. Salutare tuturor!
    Eu unul nu am vazut vreo polemica religioasa iesita din comun pe acest site.
    Deci nu cred ca e cazul de autocenzura.Daca credinta in Dumnezeu era discreta , intima si Iisus facea la fel , acuma eram inchinatorii lui Zamolxes.
    Problema este ca unii se vad deschizatori de autostrazi in acest domeniu , sfinti in directa legatura cu Dumnezeu si de astia nu are nimeni nevoie , nu e mare lucru in capul lor.
    Oare de ce anume se agata oamenii in aceste zile absurde? LGBTQ se duce mai ceva ca Sputnik, cenzura creste de la o zi la alta , se anunta Revolutia Industriala nr. 4 care spune ca baga in noi diverse device-uri inteligente , nu numai un chip , etc. In citeva cuvinte 'a innebunit lupul'.
    E nevoie de o credinta constructiva si toleranta. Daca Romeo si Julieta erau mai putin patimashi ajungeau bunici :))

    RăspundețiȘtergere
  16. S-au atacat puternic predicatorii de Telegram. E framantarea lor interioara. Nu par a fi trololo, sau rau intentionati. Doar obsedati sa aiba dreptate. La inceput e vesel sa-i vad contrandu-se, apoi am uzat de block user si toul a devenit seren. Din 3 blockuri s-a facut liniste :)))

    RăspundețiȘtergere
  17. Ati indepartat toti crestinii si ati facut loc acestor insi care au un zeu al lor, personal, intim ca actul sexual si care se roaga in camara lor, fara sa mai dea pe la biserica si pe la duhovnic. Ei zic ca o fac din intimitate, dar o fac din comoditate. Se va alege praful de acest blog anti-crestin!

    RăspundețiȘtergere
  18. Regret, dar nu sunt de acord cu acest punct de vedere. Adevărul trebuie strigat. DD face confuzie cu rugăciunea şi cu faptele bune. Da, aceste trebuie făcute în intimitate. Dar propovăduirea Adevărului se face cu curaj. Îmi pare rău, dar, cine tace, MAI ALES ÎN ACESTE VREMURI, este un laş.

    RăspundețiȘtergere
  19. Credinţa fără de fapte moartă este (Iacob 2, 26)

    Pentru că s-a discutat aici despre credinţă, nu voi vorbi de la mine... ci voi aminti câteva cuvinte ale unor oameni care au trăit credinţa.
    O fac cu gândul că acestea vor fi de folos celor care le vor citi.

    Amar pămîntului că pe el creştinii numai cu numele se numesc creştini, iar cu faptele sînt departe!
    Cuviosul Marcu din muntele Fracesc, Etiopia

    Există trei feluri de ateism: ateismul necredincioșilor, ateismul ereticilor care, crezând mincinos în Dumnezeu, nu cred în Dumnezeul cel adevărat și ateismul ortodocșilor care tac la vreme de prigoană.
    Sf. Grigorie Palama

    Trei lucruri nu înţeleg: o credinţă adogmatică, un creştinism nebisericesc, un creştinism fără nevoinţă.
    Arh. Sofronie Saharov - Nevoinţa cunoaşterii lui Dumnezeu

    Dacă scoatem dogmele din cadrele vieţii liturgice şi ale nevoinţei, nu sunt decât nişte aberaţii... Care-i criteriul teologiei ortodoxe? Succesul. La ce-i bună dogma ortodoxă dacă nu călăuzeşte pe nimeni la curăţire şi luminare?
    Pr. Ioannis Romanidis - Dogmatica Empirică, vol. I

    Ortodoxia înseamnă viață. Dacă nu trăim Ortodoxia, pur și simplu nu suntem ortodocși, indiferent de credințele formale pe care le susținem.
    Serafim Rose

    Religia este o boală neurobiologică, iar Ortodoxia este vindecarea ei.
    Pr. Ioannis Romanidis

    Ortodoxia este firea omului.
    Pr. Rafail Noica

    RăspundețiȘtergere
  20. Mai sorteaza din astia care au atita credinta de dau pe afara !!
    Cita trufie....ca beeheehhee, din Pipera...

    RăspundețiȘtergere
  21. Argumentele teologice / religioase sunt inexistente intr-o discutie in care interlocutorul e pa materialism stintific ca sa zic asa.

    Viata are moduri foarte subtile dar si dureroase de a preda lectii... Va reamintesc ca la Colectiv s-a strigat: vrem spitale nu catedrale... Ca si rezultat spitalul baga cadavrele in saci si la groapa cu ele.

    Sa vrei si nu iti mai primesti ruda sa ii faci funeraliile dorite. Totul evident in numele Stiintei!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Crezi ca educatia mat. stiintifica a fost rea ?
      Necunoscute sant caile Lui Dumnezeu.

      Ștergere
    2. Educatia nu e o problema... dar cand educatia devine singura viziune asupra vietii da e o mare problema.

      Materialismul duce la lupta de clasa si violenta.

      Ștergere
  22. @DD,
    Îți citesc scrierile de mai bine de 9 ani, cu cele mai multe am rezonat, altele au trecut pe lângă mine, că na, nu suntem toți la fel, la unele am și comentat dar, că și acum, din postura de anonim, că nu văd de ce mi-aș zice "frasinu'" dacă tot nu e verificabilă titulatura.
    Sunt ortodox , merg cât pot de frecvent la biserică, citesc cărți de cult, rugăciuni, deci fac ceea ce face acea mulțime blamată de mulți, chiar și aici pe blog la tine și etichetată ca fiind retrograzi și habotnici. Sunt botezat ortodox din fragedă pruncie, așa cum se întâmplă la noi, am rătăcit calea mulți ani până când am început, în urmă cu vreo 25 de ani să-mi pun acele întrebări existențiale dar mult timp totul a mers într-un ritm foarte încet până când, prin 2008-2009 am găsit câteva blocuri ale unor creștini ortodocși cu multă râvnă, a căror citire a produs declanșarea în mintea și sufletul meu, a unei dorințe fervente de apropiere cât mai mult cu putință, de Dumnezeu.
    Sigur știi care este ținta unui creștin: mântuirea. Spre aceasta tindem și în acel moment vom fi TOȚI CEI MÂNTUIȚI, îndumnezeiți și împreună locuitori ai raiului, împreună cu Împăratul Hristos. Dar misiunea noastră se va fi îndeplinit (dacă...!) abia după plecarea din această lume. Până atunci suntem toți doar mult-prea-păcătoși dar pentru că tindem spre Hristos Iisus,încercăm ca în tot locul și în tot ceasul să-L avem alături, inclusiv în ceea ce citim/scriem/vorbim. Mai mult decât atât, foarte mulți dintre noi considerăm că SINGURA SALVARE mai poate veni doar de la Dumnezeu! și de aceea și discuțiile pe orice temă, alunecă natural, aș spune, spre credința ortodoxă și Dumnezeu. Că avem multe de învățat, mai ales în privința smereniei, a nealunecării spre slava deșartă, e foarte adevărat, toată viața nu vom fi reușit să ne eliberăm de aceste păcate și ispite grele, dar iertați-ne, vă rugăm, că suntem încă nepricepuți.
    Totuși, nu mă așteptam la o asemenea postare!!! Cred că ai făcut pe placul diavolului, ai scris sub influența lui, l-ai făcut extrem de fericit. Pentru lămurire voi pune 2 expresii arhi-cunoscute care la prima vedere par identice ca sens dar în esență sunt complet diferite:
    1.zicerea diavolului prin gura lui Stalin-cine nu e cu noi,e împotriva noastră;
    2.Iisus zice-cine nu este împotriva noastră, este pentru noi.
    Creștinii, în primele secole, foloseau ca și cod de recunoștere reciprocă desenul peștelui pentru că simțeau nevoia comuniunii, a petrecerii timpului între persoane având aceleași gânduri și preocupări și nu li se părea niciodată exagerat a pomeni numele lui Iisus sau învățăturilor lor. Aici și acum, când se clamează democrația și libertatea, unora li se pare nelalocul lui să ai pe buze, sau în minte, sau în inimă pe "Doamne Iisuse...".
    Păziți-vă, să nu vi se strepezească dinții, că sunt de lapte!
    Atât și la revedere! vă spune Cosma,
    dar nu înainte de-a mai trânti un drac prin țărână, pomenind încă o dată numele cel de mare ajutor prin
    Doamne, ajută-ne!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc frate Cosma. Doamne iarta, miluieste si mantuieste pe noi. Amin.

      Ștergere
    2. Tot Mantuitorul nostru a spus:
      "Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu adună cu Mine risipeşte."

      Ștergere
  23. era evident pentru oricine ca, odata ce ai gustat tratamentul genic ( ca nu e vorba de niciun vaccin, iar antidotul e pentru altii) nu mai exista iesire. Inteleg ca s-a ajuns legal la doza a 3 a, dar logic ar fi minim 12 ( s-au luat 120 de mil de bucati ptr 15 mil de oameni, din care se stie ca nucleul dur e de cca 5 mil, care nu vor putea fi injectati decat cu forta). Injectarea cu forta nu va fi, pentru ca injectarea fara solicitare scrisa si semnata nu e valabila ca lepadare, de aia ti se cere sa o soliciti expres.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Prin ceea ce ai spus arati cat de importanta este interpretarea evenimentelor pe care le traim intr-o cheie crestina. Ratacim fara un sistem de referinta clar pe care numai Sf Scriptura lamurita de catre Sfintii Parinti luminati de Dumnezeu ni-l ofera.

      Cred ca tocmai neputinta lui DD de a se ghida dupa reperele duhovnicesti a dus la articolul de mai sus. Foarte bine l-ai citat mai sus pe Sf. Grigorie Palama despre ateismul ortodocșilor care tac la vreme de prigoană.

      In situatia asta DD nu mai este de urmarit (e doar un orb care vrea sa arate drumul altor orbi). Pacat. Aveam ceva sperante cand a scris despre parintele Serafim Rose sau Ron Dreher dar m-am lamurit ca nu-i cazul sa-mi fac iluzii.

      Ștergere
  24. Credința nu este ceva (doar) intim, ci este, de cele mai multe ori, un act public. Ideea că ar fi ceva strict intim vine din mentalitatea New Age, care a pătruns destul de adânc în ethosul colectiv și, iată, a ajuns să-i influențeze până și pe creștinii noștri. În Noua Eră, spațiul public se dorește a fi golit de orice conținut religios, mai ales dacă e vorba de religiile mari, cum sunt creștinismul, islamul sau mozaismul. Un spațiu septic, în care nimeni să nu se simtă „deranjat” cu nimic din ceva ce ține de specificitatea trăirii spirituale a celuilalt. O absurditate, bineînțeles.

    Fără pretenția de exhaustivitate, vă aduc câteva exemple de acte publice ale credinței, fără de care cu greu ar mai putea fi cineva catalogat drept „credincios” al vreunui cult, biserici sau religii:

    - mersul regulat la biserică, la sinagogă, moschee sau templu de oricare tip ar fi el;
    - participarea la evenimentele religioase publice, gen procesiuni religioase (la ortodocși, ieșirea cu sfintele icoane și prapuri, în Duminica Ortodoxiei) sau slujbe în locuri publice (de Bobotează, pe 6 ianuarie), festivaluri religioase, pelerinaje etc.;
    - practicarea unor elemente de cult sau ritualuri în locuri publice, gen însemnarea cu semnul Sfintei cruci, a creștinilor care trec prin dreptul unei biserici sau rugăciunea pe covoraș, a musulmanilor, la ore fixe, indiferent de locul în care se află;
    - mărturisirea credinței cu prețul vieții, exemplul cel mai grăitor fiind sfinții mucenici;
    - activitatea de apostolat, de misionarism, de propovăduire a Sfintei Evanghelii;
    - învățământul religios, care se desfășoară și în școli de stat, nu numai confesionale.
    Și exemplele ar putea continua.

    Sunt, însă, întru totul de acord că adesea discuțiile de pe blog și cele de pe grupul de pe Telegram alunecă mult prea ușor spre certuri între ortodocși și non-ortodocși. Că prea ades se fac „cruciade” într-un spațiu impropriu trăirii duhovnicești: internetul. Aici aveți dreptate, D-le Diaconu, că ar trebui domolit avântul unora și al altora de a se ataca reciproc și / sau de a face prozelitism. Însă, blogul reflectă, in nuce, societatea românească la ora actuală. Unii au limbajul slobod și vâră câte-o vulgaritate la fiecare propoziție pe care o scriu. Alții, dimpotrivă, au un limbaj elevat și denotă multe biblioteci parcurse pe bune. Unii sunt atei, alții credincioși fervenți. Unii pro, alții contra. Lume pestriță. Ca în societate: aceleași dispute, aceleași atitudini.

    Și eu sunt de părere că mai multă detașare față de atacurile anti-creștine, de pe internet, în general, și de pe blog, în particular, ar fi o dovadă de înțelepciune. Lipsa de reacție imediată și furibundă se poate compensa cu rugăciune pentru cel / cea care bagă bățul prin gard.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Adevarul ....nu a izvorat niciodata prin gura omului . Nu am inteles pacatul , nu am inteles harul indumnezeirii ! Suntem suma lucrurilor propriilor trairi ...

      Ștergere
  25. Ddane asta cu lepadarea e comica; Nu de asta au nevoie de acceptare benevola ci pentru ca le este frica sa oblige oamenii, ar fi dezintegrati rapid si ei stiu asta.

    RăspundețiȘtergere

Atenție! Comentariile sunt supuse moderării și vor fi vizibile după o perioadă cuprinsă între 1 și 4 ore. Sunt permise doar comentariile care au legătură cu subiectul.
Pentru discuţii mai flexibile folosiţi canalul de Telegram Dan Diaconu(t.me/DanDiaconu)