Return

Gata. Mi-am terminat mica mea aventură în dimineața asta pe la ora două, când am ajuns în siguranţă la (încă)reședința mea de vară. Ce să spun? Am avut parte de o aventură nebună, mergând în locuri pe care mulţi nici nu și le pot imagina în contextul actual. Poate o să vă povestesc cândva. Acum în niciun caz întrucât șocul ar fi prea mare. Am aflat câteva chestii care mă interesau, altele în continuare sunt un mister. Oricum, să vezi istoria atât de aproape nu-i un lucru de care să se bucure orice muritor. 

Nu-s dependent de adrenalină, dar momentul în care o simți pompată cu toată puterea nu-l poți uita. La fel cum e imposibil de uitat sentimentul de „nimeni pe lume” care te face să te simți cu picioarele aproape ancorate în pământ. Se întâmplă doar atunci când experimentezi la extrem, pe un drum din care nu știi dacă te întorci. Nu spun mai mult! Sunt frânt, epuizat chiar. Atât de obosit încât n-am reuşit să adorm, doar am intrat într-o agitată stare de veghe. Mi-e sete, mi-e foame, dar nu pot nici să beau şi nici să mănânc. Sunt confuz până la abulie. Probabil o să adorm într-o oră-două. Sper să nu revină furtunile acelea nebune, cu toate că prognozele nu arată grozav. 

Gata, trebuie să pun punct şi să mă refac întrucât mai am ceva trebuşoare de rezolvat. Cum ar fi, de exemplu, de recuperat una bucată maşină din Turcia. :) Mă rog, toate se rezolvă. Somn uşor!

P.S. Să-i spună cineva lui Elon că dacă nu m-ar fi împiedicat gravitaţia aş fi făcut ceva pe sateliţii ăia ai lui. Am ajuns să umblu după net mai ceva decât drogaţii după praf.