Ultima carte

Înainte de a trece la realitatea frontului din Ucraina, vă voi aduce în atenţie câteva chestiuni neştiute de majoritatea celor care privesc din exterior războiul de la graniţele noastre. Probabil aţi auzit de Atlantic Council, o organizaţie globalistă, pui al organizaţiei-umbrelă Atlantic Treaty Association. Care Atlantic Treaty Association, între altele, are în subordinea sa ceea ce noi numim NATO. V-am făcut aceast genealogie pentru a înţelege nişte chestiuni destul de jenante.

Acum,când vrei să ştii cum stă treaba cu un ONG, trebuie să-i studiezi sursele de finanţare. OK, cine finanţează Atlantic Council? Ca să nu ne pierdem în detalii trebuie să vedem cine-s peştii graşi care finanţează substanţial organizaţia întrucât, altfel, îţi pierzi timpul cu peştişorii mici care dau câte 50-100$, cam la fel cum îşi pierde timpul ANAF cu aşa-zişii evazionişti persoane fizice. Ce constatăm privind de la acest nivel finanţarea organizaţiei? Spre exemplu, putem observa că în 2015 şi 2016 au fost doar trei donatori care-au dat peste 1 milion de dolari, după cum urmează: Adrienne Arsht(vicepreşedinte al organizaţiei la acel moment), miliardarul libanez Bahaa Hariri(frate vitreg al premierului libanez Saad Hariri) şi Emiratele Arabe Unite. Reţineţi că în afară de fătuca aia - doamnă cu bancă de familie - niciunul dintre donatori nu are de-a face cu NATO, ci cu globalismul.

Începînd cu 2016, în structura de finanţare a Atlantic Council apare Mykola Zlochevsky care dă câte 100 000$ pe an. N-aţi auzit de individul acesta, aşa că vă fac eu rapid un portret al său: fost ministru al resurselor în Guvernul lui Viktor Ianucovici, a ajuns să-şi înregistreze în Cipru firma Brociti Investments Limited. Numele firmei nu vă spune nimic, dar dacă vă spun că acest vehicul investiţional este cel care-a ajuns să cumpere Burisma, treburile încep să prindă contur. Acum deja se ştie că în consiliul de administraţie al Burisma au ajuns, strict „întâmplător”, fiul lui Biden, fiul lui Nancy Pelosi şi fiul vitreg al lui John Kerry. Chestiunea, aşadar, e cu bătaie lungă. Încă nu o să vă spun tot ce ştiu despre Burisma întrucât asta va face parte dintr-un articol ulterior în urma căruia o să vă cruciţi constatând cât de mare e corupţia la nivel mondial. 

E greu de crezut că spionajul rusesc nu avea habar despre aceste elemente. Am spus de nenumărate ori că motivul pentru care Rusia a intrat în Ucraina a fost menit evitării unui conflict Rusia-NATO. Existau informaţii cât se poate de clare că Biden urma să bage Ucraina în NATO printr-o procedură de urgenţă, astfel încât generarea unui conflict l-a pus în imposibilitatea de a o face. Retragerea SUA de la Kiev s-a făcut cât se poate de rapid, încercându-se distrugerea dovezilor privitoare la corupţia statului subteran american. Chiar şi aşa, ruşii au găsit destule elemente care în alte vremuri ar fi aruncat în aer scena politică mondială.

Iniţial SUA a spus că nu se va implica decât defensiv în conflict. Acesta era punctul de vedere normal al militarilor. Punct contestat cu disperare dinspre Administraţia SUA, mai precis din partea lui Biden care, pierzând Ucraina, se vede expus aproape în totalitate. Şi nu-i vorba aici doar de el, ci de întregul stat subteran american care-a spălat o groază de bani pe-acolo, lăsând urme greu de şters. Astfel poziţia SUA s-a modificat treptat, de la una defensivă la una ofensivă în ceea ce priveşte conflictul. Un alt jucător esenţial(de fapt Jucătorul!) în acest meci este cabala „englezească,” despre care vă voi spune ceva mai multe tot într-un articol separat. Acest adevărat stat subteran englezesc - moştenitor al Imperiului Britanic - are ca principal interes vlăguirea puterilor lumii în războaie de uzură, în urma cărora să poată apărea ca eliberator prin „pactul global” pe care doreşte să-l impună. Brexitul a fost grăbit de „cabala engleză” deoarece Anglia trebuie să devină cât mai rapid exponenta noului mod de organizare a societăţii, cel în care toţi se vor transforma în sclavi-oi, atent supravegheaţi de AI şi tehnologii de vârf.  Să trecem însă şi peste amănuntele acestea, pentru a putea înţelege ce urmează.

SUA a cam ajuns la fundul sacului. Războiul din Ucraina deja e mult prea scump, iar Biden pur şi simplu nu mai are de unde. Pe partea cealaltă, Ucraina începe să rămână fără soldaţi, astfel încât întreaga operaţiune s-ar putea transforma într-un dezastru absolut. Pentru aceasta, cabala engleză a pus  la punct două strategii care au ca scop minimizarea dezastrului. Strategii pe care le voi enumera mai jos.

Există aşa numita iniţiativă paşnică, pe care, chipurile, ar impune-o Uniunea Europeană. Misterul vizitei la Kiev a lui Emmanuel Macron, Olaf Scholz și Mario Draghi este următorul: UE ar primi Ucraina după ce aceasta ar încheia războiul cu Rusia printr-o negociere de încetare a focului care, printre altele, s-ar constitui inclusiv într-o pierdere de teritorii. Aceasta e de fapt o iniţiativă de păcălire a electoratului Ucrainei care, astfel, ar trebui să-şi spună că, „cel puţin intrăm în UE şi prosperitatea ne e asigurată”. Nu-i chiar aşa întrucât, din punct de vedere politico-militar, Rusia consideră UE mai toxică decât NATO. Însă iniţiativa e păstrată deschisă deoarece Macron - prin prisma sa de trimis al lui Rotschild pentru Ucraina - păstrează dialogul cu Putin la un nivel decent, deci are uşile deschise acolo. Dacă vă întrebaţi ce face Plăvanul la Kiev alături de cei trei granzi, vă voi spune că îşi caută un angajament care i-ar asigura imunitate după ce-şi va termina mandatul(poate chiar va părăsi postul de dragul noii imunităţi internaţionale). Vă voi mai povesti despre coatele pe care le dă imbecilul nostru în stânga şi-n dreapta! 

Cea de-a doua strategie impusă de cabala engleză este cea a ultimei cărţi. Un fel de cacealma combinată. SUA înarmează cu disperare Ucraina. La fel şi Anglia şi vreo câteva alte ţări. O fac pentru a pune în practică un ultima contraatac surpriză. Planul prevede unirea ultimelor efective ale armatei ucrainene, înarmarea lor pînă-n dinţi cu tehnologie modernă şi generarea unui atac devastator într-o zonă în care armata rusă e mai slabă. Se are în vedere inclusiv o pătrundere-fulger până în zona Mariupolului sau o penetrare spre Crimeea. Aceasta ar face ca negocierile de pace să fie ceva mai echilibrate, astfel încât Ucraina să iasă cu faţa neşifonată mediatic din conflict. 

Chestiunea însă e simplă: în oricare dintre cele două ipoteze e o constantă, anume Rusia. Dacă Rusia va cădea la pace în oricare dintre cele două circumstanţe înseamnă ori că e condusă de proşti, ori că au făcut un nou blat, similar ruşinosului blat din Iugoslavia. E greu de crezut că spionajul rusesc nu ştie care-s adevăratele interese din spatele frontului. Mai mult, recentul discurs al lui Putin nu lasă prea multe portiţe. Dar să nu anticipăm şi să aşteptăm desfăşurarea evenimentelor, mai ales în condiţiile în are cele două strategii merg în paralel. 

P.S. Eu ştiam o zicală cu cel care vrea să stea „cu fundu-n două luntri”, dar nu vreau să anticipez. :)