Când timpul nu mai are răbdare

Vă spuneam la anterioara ridicare de dobândă operată de către FED(în mai) că cele 50 puncte de bază au fost de cel puţin două ori mai mici decât ar fi trebuit şi cât ar fi aşteptat analiştii economici care contează. Nu s-a întâmplat asta deoarece FED-ul se află la nivelul „raportării recordurilor la hectar”. Doar că problemele din spate nu te lasă în pace şi, până la urmă, trebuie să faci ceea ce e de făcut. Doar că, de asemenea, şi de data aceasta, creşterea e de două ori mai mică decât ar fi trebuit să fie pentru a se obţine un rezultat concret. Pentru a calma spiritele, Powell a anunţat că este previzibilă o nouă majorare de 0.75% în iulie. Va fi ea suficientă? Cu siguranţă nu, dar să ne oprim puţin pentru a studia mediul. 

Partea frumoasă a fost reacţia pieţei, anume faptul că titlurile de trezorerie pe 10 ani au avut în cursul şedinţei de ieri un randament sub cel al titlurilor pe 5 ani, adică ceea ce piaţa numeşte „randament inversat”. Wall Street interpretează semnalul ca fiind unul specific recesiunii. Între timp algoritmii au corectat „deficienţa”. Doar că algoritmii nu pot face totul pe lumea asta. 

Primele efecte s-au văzut pe piaţa crypto unde sângele începe să se simtă la bază. BlockFi, o instituţie financiară care este lider în domeniul împrumuturilor pe piaţa crypto, a anunţat că urmează să disponibilizeze 20% din personal. Coinbase, de asemenea va concedia aproximativ 18% din personal, în timp ce Gemini - crypto exchange-ul gemenilor Winklevoss - a anunţat tăieri de personal de 10%.

Ceea ce vedem pe piaţa crypto este doar începutul, partea vizibilă a aisbergului. Într-adevăr, zona a fost una „hot” în ultima perioadă, impulsionată de banii pompaţi cu prea multă largheţe. Cu toate acestea, zona crypto, chiar dacă se apropie de capacitatea de a genera o recesiune, nu este singura. Întreaga zonă tehnologică americană este super-umflată, „bogăţia” societăţii vestice bazându-se de mai bine de 20 de ani pe „evoluţia tehnologică”. Trăgând linia ne putem întreba dacă în toţi aceşti 20 de ani tehnologia a îndeplinit promisiunile sale măreţe. 

Într-adevăr, comerţul electronic mai are puţin şi dovedeşte comerţul clasic, generând disponibilăzări masive, o falsă varietate de mărfuri proaste, dar ieftine şi o atomizare a societăţii întrucât a dispărut sentimentul de apartenenţă faţă de magazinul de la „colţul străzii”. Platformele care au uberizat economia au ca efect salarii mai mici şi muncă mai multă, riscul rămânând la „antreprenor”, adică la cel care-şi vinde munca şi/sau îşi închiriază bunurile. Bunăstarea promisă e doar una pe hârtie, formală. În plus a apărut o aberantă dezvoltare a conceptului de scalabilitate, noţiune deturnată de înţelegerea incompletă a fenomenului de către IT-işti. Aşa a ajuns ca bursa să „plătească” după numărul de utilizatori ai unei platforme(vezi Facebook, Twitter, TikTok etc.). Iar întrebarea care se pune e simplă: cât timp va mai rezista acest model? Din punct de vedere fundamental el nu exsită decât în condiţiile banilor ieftini. Pieţele au băgat banii în firmele respective mega-evaluându-le, iar acum, cel puţin teoretic, ar trebui să-şi fructifice investiţia. De putut nu pot întrucât suntem în plin Dotcom 2.0. 

Să vă dau ca exemplu Apple, o firmă care totuşi face ceva palpabil. Are o capitalizare de 2.6 trilioane, mai mare decât Aramco. La cotaţiile de la sfârşitul anului, valoarea P/S a companiei era de peste 7.5! E absolut aberant. La ora actuală acţiunile Apple sunt la peste 130 în condiţiile în care o valoare corectă ar fi la un maxim 40$/acţiune. V-am dat exemplul Apple ca să înţelegeţi cât de supraevaluată e. Dacă însă luăm în considerare Twitter, preţul pe care vrea să-l achite Musk mi se pare o nebunie. Cu atâtea conturi fake - menţinute pentru a se păstra capitalizarea bursieră a companiei - personal cred că Twitter nu are cum să-şi scoată banii indiferent de scenariu.

Sunt mulţi care, la începutul conflictului din Ucraina, se întrebau cât va rezista Rusia până va cere timeout, rugându-se de Occident să revină la masa tratativelor. Sincer, m-aş întreba dacă ruşii vor mai avea chef să stea cu cineva la tratative. Eu unul, în locul lor, efectiv n-aş mai sta de vorbă cu nimeni, aşteptând calm să văd deznodământul. V-am spus că suntem în perioada în care practic toate ciclurile istorice se închid. Uitându-mă prin economie mi se pare cât se poate de ilustrativ ceea ce se pregăteşte: un dezastru de proporţii apocaliptice accentuat de inconştienţa celor care-şi spun elite şi care - pot paria! - o vor sfârşi la groapa de gunoi a istoriei, devorate de cei pe care-i credeau sclavii cei mai apropiaţi. Se apropie momentul. Veţi vedea că am avut dreptate!