Materii prime şi tehnologii

Există două domenii despre care nu prea se vorbeşte, dar care sunt cruciale oricărei tehnologii moderne. Indiferent cât de avansat ai fi tehnologic, până la urmă ai nevoie de câteva elemente fără de care tehnologia actuală nu poate exista. E vorba de mineralele şi gazele rare. Ei bine, acest domeniu este dominat copios de două ţări: Rusia şi China. 

În domeniul mineralelor rare China este lider de necontestat, iar în domeniul gazelor rare, liderul pieţei este Rusia. Nu prea se vorbeşte despre aceste domenii, dar o interdicţie de export ar bulversa întreaga lume. Metalele rare se mai folosesc însă şi într-un domeniu sensibil, anume cel militar. Din acest punct de vedere, SUA e aproape total dependentă de China. Iar China începe să-şi arate colţii.

Nu e de mirare că, în acest econdiţii, Pentagonul subvenţionează din fonduri proprii o fabrică de producţie a metalelor rare în SUA. Facilitatea urmează să fie construită în Texas de producătorul australian Lynas Rare Earths, urmând să fie destinată exclusiv necesităţilor Pentagonului. Nu vă gândiţi însă că acasta le va acoperi integral nevoile. E vorba doar de o mică parte, necesară funcţionării în regim de avarie.

Fără doar şi poate, programul asumat de Pentagon ne sugerează că urmează o perioadă de separare radicală a lumii. Toată lumea se aşteaptă la o acutizare a conflictului China-Tawan, iar asta se vede limpede în mişcările de trupe care se fac pe frontul tehnologic. Treptat, gruparea anglo-saxonă, obişnuită să se îndestuleze din colonii, caută să-şi internalizeze cât mai rapid producţia esenţială. Celor de la Samsung li s-a sugerat transparent că dacă mai vor să vândă în SUA trebuie să-şi facă fabrica de chip-uri acolo. În stilul caracteristic, SUA a anunţat o subvenţie de 50 mld. $ pentru companiile care urmează să construiască fabricile de chip-uri pe teritotiul său. 

Aşa s-au înhămat la drum atât Intel, dar mai ales, TSMC şi Global Foundries. Au demarat primele planuri, însă subvenţia nu s-a prea văzut. Probabil fondurile canalizate către alimentarea războiului din Ucraina au cam secătuit finanţele SUA, astfel încât aprobarea se tot amână. Motiv pentru care companiile încep să dea înapoi căutându-şi casă în altă parte. 

Intel, spre exemplu, a amânat pentru o perioadă nedefinită construcţia fabricii sale din Ohio. TSMC, cu toate că a întocmit toate planurile şi a mai şi angajat ingineri americani pe care-i şcoleşte la facilităţile sale din Taiwan, a transmis prin intermediul Ministrului Tehnologiei din Taiwan că nu va demara construcţia facilităţii americane până nu va obţine subvenţia promisă. Asta după ce preşedintele TSMC, Mark Liu, s-a plâns public că investiţia în facilitatea din SUA ar costa cu 30% mai mult decât s-ar fi aşteptat, iar asta luând în calcul subvenţia. Micron, un alt lider de top al industriei semiconductorilor, a anunţat de asemenea că pune în aşteptare strategia sa de „expasiune” în SUA. Un mesaj similar a transmis şi GlobalFoundries. 

Date fiind vremurile, aceste companii caută să-şi mărească rapid capacităţile de producţie datorită cererii masive. În contextul internaţional curent, nu-i rău dacă-ţi extinzi capacităţile pe banii statelor disperate să-şi internalizeze producţia.  Şi uite-aşa, capitalismul sănătos e ghidat către un socialism corporatist în care statul „investeşte”, iar profitul este cules de privat. Pare interesant însă, noi cei care-am trecut prin socialism ştim bine cum asemenea scamatorii ajung să se transforme într-o cursă generalizată de corupţie şi în scăderea competitivităţii. Şi nu doar noi ştim asta. O ştiu şi americanii care nu mai sunt capabili să dea replica în domeniul tehnologiilor militare avansate. Asta însă o vom vedea extrem de rapid şi, din păcate, pare că la un mod radical.