Care ordine mondială va fi?

Ordinea mondială a picat!  Asta ştim deja. E limpede că nu mai există absolut nicio regulă de neîncălcat. Poate cea a utilizării armelor nucleare, însă, după ce am văzut declaraţia efectiv aberantă a cretinei care urmează să devină premier al Marii Britanii, ne dăm seama că inclusiv cutuma - deoarece nu e regulă - evitării autodistrugerii nu mai funcţionează. Generaţia degenerată care conduce destinele omenirii efectiv nu mai are niciun reper.

Marea întrebare pe care şi-o pun toţi - chiar şi cei care sunt „experţi” şi dau verdicte tranşante - este cea referitoare la noua ordine. Care va fi ea? Cea prorocită de nulitatea Schwab de la Davos sau cea a Rusiei, Chinei sau a mai ştiu eu cui? Răspunsul pe care vi-l pot da acum - şi cred că nu greşesc - este simplu: niciuna. Sau, mai bine spus, în prezent nu putem şti ce va rezulta din nebunia care urmează.

De fapt ordinea mondială nu a picat acum, ci a picat încă de la prăbuşirea Estului Europei. Iar prăbuşirea Estului a fost văzută ca o operaţiune strategică menită a conduce către o gestionare mai bună a resurselor planetei. Totul se baza pe analizele „Clubului de la Roma” în ceea ce priveşte epuizarea resurselor. Doar că acel club în 1970 prevestise epuizarea tuturor hidrocarburilor în 40 de ani, în condiţiile menţinerii consumului la nivelul de atunci. Suntem în 2022 şi, culmea!, resursele nu par a se fi epuizat. Acelaşi „Club de la Roma” stă şi la baza predicţiilor privind dezastrul climatic. Doar că iniţial prevăzuse o glaciaţie pentru ca acum să prevadă o încălzire teribilă a planetei. Întreaga non ştiinţă climatică îşi are originile şi în această instituţie aşa-zis „de elită”. 

Picajul ordinii mondiale a venit şi ca efect al epuizării modelului introdus de Revoluţia Franceză. Societatea democratică, pactul social şi întreaga ideologie şi-au epuizat rezervele odată cu picajul celei mai „sofisticate şi avansate” dezvoltări ale Revoluţiei, anume societăţile socialist-comuniste din Estul Europei. Experimentul comunist a arătat limpede şi destul de accelerat că o asemenea societate pur şi simplu ajunge să se sufoce atât din caza tiraniei cât şi ca efect al picajului economic intern. 

Un dezastru geopolitic atât de mare trebuia să vină la pachet cu soluţia pe care, teoretic, o avea la îndemână câştigătorul, adică blocul Vestic.  Care era aceasta? Capitalismul? Ei bine, nu. Vestul se cam îndepărtase binişor de capitalismul fundamental. Ceva mai târziu s-a dovedit că învingătorul stătea din punct de vedere economic aproape la fel de rău ca învinsul, doar că avea un marketing mai bun, putând să mimeze succesul. Întreaga bunăstare occidentală era bazată nu pe modelul său economic, ci pe aceeaşi meteahnă pe care o au anglo-saxonii de-atâta amar de vreme, anume colonialismul. Sau, mai bine spus, sărăcirea extremă a coloniilor în favoarea bunăstării de acasă. La momentul prăbuşirii Estului, Vestul se clătina. Iar pieţele avide de junk-uri ale Estului au revitalizat Vestul. Asta e realitatea. De aceea NATO nu s-a desfiinţat odată cu Tratatul de la Varşovia. Pentru că piraţii aveau nevoie de arme ca să jefuiască. Şi, pe faţă sau pe dos, au tot făcut-o barbar în ultimii treizeci de ani. 

Putem limpede să spunem că anii care au trecut de la picajul Estului Europei au fost unii în care ordinea mondială a fost erodată de către Vest în general şi de către SUA în special. Aveţi nevoie de dovezi? OK, ele există: dezintegraea Iugoslaviei, Kosovo, Războiul din Irak, tragedia ascunsă din Yemen, Primăverile Arabe, Revoluţiile colorate s.a.m.d. Toate acestea au fost elemente ale dărâmării ordinii mondiale. Iar căutând iniţiatorii veţi constata cu stupoare că cei care-au dărâmat-o au fost Vesticii. Estul era mult prea slab. Rusia a încercat să se reconstruiască pe ascuns şi de aceea - mimând participarea la tirania „jandarmului mondial” - era mai degrabă absentă de la încălcărle grosolane ale ordinii de drept. Desigur, se găsea de fiecare dată câte un oficial de rang înalt care să critice, dar cine-l asculta? 

Aţi văzut în toţi aceşti ani o retorică specifcă regelui-soare: de la celebrul „statul sunt eu”, forţele Vestului au postulat că „lumea suntem noi”, dărâmând absolut toate regulile şi cutumele care guvernaseră până atunci ordinea mondială. Chiar şi acm, pe baza acelei idei de-a lor spun că „întreaga lume se opune Rusiei”. Care întreaga lume? Cele 10 ţări?  

Aşadar, după cum bine observaţi, vechea ordine a fost distrusă de Vest. Oare de ce? Un răspuns ar fi acela că Vestul se considera invulnerabil. Şi-ar mai fi ceva: acelaşi Vest credea că modelul Revoluţiei Franceze poate fi înlocuit cu modelul neo-aristocratic. Cum vine asta? După ce-ai distrus regi şi împăraţi, după ce ai distrus întreaga aristocraţie a lumii, de ce ai instaura alta? Simplu: pentru că ea există. Forţele care stau în spatele capitalului mondial şi care-au reuşit să acapareze o cantitate imensă din bunurile planetei vor să beneficieze de ele, mai precis să-şi impună punctul de vedere într-un mod direct, fără atâtea ocolişuri care pot de multe ori să conducă la eşec. Iar calea găsită este una surprinzătoare. Dacă în fabula celebră a lui Grigore Alexandrescu tâlcul este acela „Că voi egalitate, dar nu pentru căţei”, metoda originală găsită de arhitecţii noii lumi ar fi aceea „Că voi egalitate dar doar pentru căţei”. Iată cheia în care trebuie înţeleasă toată forţarea pseudo-filosofică a nulităţii Schwab. 

Mijlocul în care se vrea pusă în aplicare noua cheie este cel al dezordinii absolute din care să rezulte „soluţia”, adică o organizare aproape identică Revoluţiei Franceze. Ceea ce s-a făcut odată se poate face şi a doua oară - gândesc arhitecţii noii ordini. De-aici vin „soluţiile” reprezentate de „Great Reset” şi care se vor puse în aplicare prin intermediul pricipiului alchimic „solve at coagula”. Sau, ca să sune cunoscut, Build Back Better. Adică dărâmăm pentru a reconstrui mai bine de la zero. Frumos, ce să spun!

Există însă o problemă. Dincolo de faptul că se vrea repetată Revoluţia Franceză - care deja a mai fost repetată în Rusia anului de graţie 1918 - marea problemă este că acum sunt alte realităţi. Cei aflaţi în spatele noii revoluţii se gândesc să o pună în aplicare aşa cum au făcut şi-n celelalte cazuri: vărsând valize cu bani pentru întărâtarea spiritului revoluţionar sau - pentru cei care se supun - aceleaşi valize cu bani se răstoarnă pentru implementarea utopiei. Întărâtarea spiritului revoluţionar o tot vedeţi făcută prin intermediul organizaţiilor teroriste ale lui Soros. Iar implementarea utopiei aţi văzut-o împlinindu-se în Sri Lanka. 

Unde-s problemele de funcţionalitate ale Noii Ordini? În primul rând, accelerarea societăţii ca efect al introducerii tehnologiei, are o aplicabilitate de-a dreptul deranjantă pentru armata de strânsură a utopicilor: se poate verifica mult mai uşor şi mult mai rapid viabilitatea unui model. Tocmai acesta este motivul pentru care a picat fulgerător experimentul utopic din Sri Lanka şi tot acesta este motivul pentru care s-a prăbuşit atât de ruşinos utopia americană din Afgaistan. Apoi e greu de crezut că vei putea supune o planetă întreagă unui centru de putere ascuns, asta în timp ce-i transformi pe toţi ceilalţi în „oi egale”. La ora actuală există centri serioşi de putere în lume şi e imposibil de crezut că se va putea obţine consensul tuturor acestora doar aruncându-le o ciozvârtă pe care ei oricum o au. Dacă veţi analiza cu atenţie veţi constata absolut toată retorica „noii ordini” pică. De-aceea avem reacţii atât de violente precum cea a Rusiei. Care Rusie nu propune o nouă ordine, ci, într-un strigăt de disperare, încearcă să reinstaureze vechea ordine mondială. Într-un fel am putea vedea în propunerea Rusiei un apel la logică, o tentativă de păstrare a ceva ce şi-a dovedit viabilitatea în trecut. 

Însă nici Rusia nu are dreptate, la fel cum nici neo-aristocraţii nu au dreptate. În timp ce ordinea visată de Rusia e inaplicabilă în prezent, odinea visată de tabăra cealaltă e inaplicabilă din cauza caracterului său eminamente utopic. Dacă Revoluţia Franceză a reuşit să-şi impună modelul timp de 200 de ani, asta nu înseamnă că în prezent revoluţia visată de cei cu valizele doldora de bani fără valoare poate rezista mai mult de 1-2 ani. Iată realitatea!

Întreg arsenalul trecutului e epuizat în ciuda faptului că s-au făcut eforturi monumentale de imbecilizare a populaţiei. Arhitecţii au eşuat în generarea revoluţiilor tocmai acolo unde şi-au propus. Toate nebuniile pe care le vedeţi implementându-se au ca scop generarea nervozităţii până la atingerea punctului de fierbere. Astfel, după explozie, se speră că masele îndobitocite vor fi conduse precum oile. Oare? Ei bine, nu prea e aşa. În Vest societatea e atât de cretinizată încât nici nu se mai enervează în faţa legilor absurde; pur şi simplu merge mai departe ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. În alte părţi elementele care s-ar dori să enerveze populaţia nu sunt adoptate tocmai din cauza nervozităţii populaţiei şi a temerii celor de la butoane că vor fi lichidaţi. Astfel, marea revoluţie mondială - care ar fi trebuit să se desfăşoare în acelaşi timp peste tot pe planetă - efectiv se amână. Nu poate fi pornită deoarece însăşi acest principiu al sincronicităţii perfecte e utopic. Iar dacă Marea Revoluţie nu se desfăşoară în acelaşi timp peste tot, posibilitatea să reuşească e imposibilă. Nu poţi veni în faţa celorlalţi(adică a celor care nu s-au revoltat programat) cu un model de societate tiranică şi egalitaristă, în care oamenii trăiesc la limita subzistenţei şi în care cei mai fericiţi sunt sclavii care-şi găsesc de lucru, muncind până la epuizare. Pur şi simplu nu va aplica nimeni aşa ceva! De aceea implementarea „Marelui Reset” presupune răzmeriţa generală, astfel încât după tragediile care vor fi consemnate să apară „sfântul Klaus” cu soluţia pe care- tot repetă precum o moară stricată. 

În concluzie vă spun că, în realitate, trăim într-o lume în care nu mai există nicio ordine. Veţi constata asta în momentul în care veţi vedea desfiinţarea unor instituţii care-au stat a baza fostei ordini mondiale. ONU ar fi una dintre ele. Ştiu, acum o asemenea desfiinţare pare imposibilă, dar „aveţi puţintică răbdare” întrucât vă promit că veţi avea parte de toate acestea în timpul vieţii. 

E bine sau rău că nu (mai) avem o ordine mondială? Nu ştiu. Ceea ce ştiu este că asta e realitatea şi de la ea trebuie să pornim. Iar în ceea ce priveşte noua ordine mondială, până cândnu vom vedea un model funcţional de societate ea nu va exista.