Un gust amar

Ieri am redirecţionat pe canalul meu Telegram un comunicat al Coaliţiei pentru Naţiune referitor la gestul halucinant al ministrului Justiţiei - eternul şi veşnicul slugoi Pledoiu - care-a consfinţit transformarea României în paşalâc UE prin intermediul pachetului de legi pentru justiţie. Este o oroare, o încercare aberantă şi umilitoare de a subordona întreg aparatul de justiţie al României unei instituţii a UE care e nealeasă de nimeni şi căreia nu i se subordonează justiţia din nicio ţară. Gestul trădătorului Pledoiu este cumva bomboana de pe coliva politicii Plăvanului, care-a constat în distrugerea industriei, împiedicarea dezvoltării infrastructurii, distrugerea armatei, sufocarea afacerilor autohtone, externalizarea controlului energiei româneşti s.a.m.d. Practic, sub conducerea unui prostovan nemernic, vândut şi străin de orice interese ale acestei ţări, România a ajuns un fel de societate pe acţiuni cu acţionari externi. Slugoiul Pledoiu nu face altceva decât ca - prin legile justiţiei - să forţeze consfinţirea acestui statut, astfel încât indiferent de cine-ar veni la putere să se trezească în faţa unui zid obtuz care face scut în jurul intereselor străine.

O să mai discutăm despre şleahta e stârpituri trădătoare care infectează politica autohtonă şi care, de mai bine de treizeci de ani, au distrus ţara asta, transformând-o într-o formă fără fond. Însă nu duşmanii sunt subiectul de azi, ci cei care se consideră „patrioţi”, „vigilenţi apărători ai ţării” s.a.m.d.

Am rămas efectiv surprins când am constatat comentariile pe care le-a primit comunicatul redirecţionat de mine. Începe cineva să critice că „partiduleţele astea sparg total curentul suveranist” şi se apucă să le înşiruie pe toate. Altul îşi aminteşte că Dan Chitic n-a vrut să-l sprijine pe Pleşoianu.  Cineva intervine şi subliniază că „pe Simion îl însoară sistemul”. Vine şi-un om de bine care ne spune pe un ton tranşant că „oricum neamul românesc a murit de câteva decenii”, astfel încât la ce naiba să ne mai agităm?  Apoi, acelaşi domn - pe care nu l-am văzut comentând cu alte ocazii - spune că nici Teodosie nu prea e OK din cauza unor „scheme financiare”. 

Per total, mai nimeni nu s-a inflamat la adresa subiectului, ci fiecare s-a apucat să urle care împotriva cuiva. Ştiţi cum e asta? E ca şi cum ar veni cineva să le spună unora că se apropie o gaşcă de hoţi care vrea să-i jefuiască, să le dea foc caselor şi-apoi să-i omoare, iar ăia, în loc să se unească şi să facă ceva, îşi amintesc instantaneu că mesagerul e cam curvar şi că şi-ar fi plagiat teza delicenţă. Înţelegeţi penibilul situaţiei?

Ţara e în cea mai proastă poziţie din istoria sa. Niciodată România nu a fost condusă pe absolut toate nivelele de trădători infecţi. Niciodată Romînia nu a avut parte la nivel politic de o asemenea unanimitate în ceea ce priveşte servirea interesului străin. Dă ANPC-ul o amendă unor supermarketuri franţuzeşti pentru că vând mărfuri expirate şi a doua zi şeful ANPC e convocat de Ambasadorul Franţei. Unde în lume aţi mai văzut o asemenea bătaie de joc? Mai ţineţi minte când de la Ambasada Suediei la Bucureşti se dădeau mesaje contra lui Dragnea? Vă mai amintţi când un şef de bancă austriacă îşi conducea gloatele de spălaţi pe creier împotriva celor care urmăreau interesul naţional? Mai ţineţi minte cum aţi fost păcăliţi prosteşte? Cum naiba să fie „ales” preşedinte un jeg, un gângav, un imbecil care nici măcar nu vorbeşte corect româneşte, iar voi să staţi într-o letargie acceptându-vă soarta? Ştiaţi că acum, când scriu aceste cuvinte inutile pentru mulţi, s-a declanşat operaţiunea „lemne pentru Germania”? Nu, nu ştiaţi! Staţi pasiv şi uitaţi-vă cum vă sunt cheliţi munţii sau, mai rău, deveniţi parte a schemei de jefuire a ţării alăturându-vă, pentru nişte mărunţiş, jigodiilor care ne jefuiesc cu nesimţire de atâta amar de vreme! 

Vedeţi toate acestea şi ce faceţi? Când iese unul şi se apucă să strige hoţii, aruncaţi cu pietre în el. „Nu vezi, bă, că ai pantalonii în carouri, ce te-ai apucat să strigi?”. V-a stricat liniştea, nu-i aşa? Nu mai puteţi butona în linişte telecomada pentru a recepta „la adevărata valoare” gânăielile lui Radu Tudor. Oare când vă veţi trezi din letargia în care v-aţi cufundat? Când? Sau aşteptaţi să vă scoată în stradă securiştii aşa cum au scos vitele de 10 august? 

Sunt nervos, recunosc. Şi sunt aşa pentru că-i consider pe cei din Coaliţia pentru Naţiune oameni oneşti. În afara lui Aurelian am interacţionat cu toţi ceilalţi. Se trezise unul să-l critice pe avocatul Chitic pentru că i-a şters comentariile. Bravo, monşer! Ce-ai vrea să facă atunci când argumentul suprem al unora e „muie” şi-atât? Să stea să-l scuipe? I s-o fi luat de imbecilităţi, doar ştiu şi eu cum e când îţi spui onest şi tranşant opiniile. În ceea ce-l priveşte pe domnul avocat Chitic pot spune că de fiecare dată când am discutat câte o problemă gravă şi-a rupt din timp şi a formulat textele petiţiilor din proprie iniţiativă, fără să aibă parte de vreun beneficiu. Pur şi simplu, eu unul, pentru acest ajutor îi sunt îndatorat. Vă mai amintiţi doar cum ne încolţiseră cu certificatul verde şi cu vaccinarea obligatorie? Imaginea ataşată articolului arată cum lucra propaganda nemernică a sistemului. Vă spun cât se poate de sincer că în acele vremuri tulburi au contat toate acţiunile, toate iniţiativele, indiferent de persoana care e-a pus în aplicare. Au atârnat teribil în balanţă mişcările de protest ale lui George Simion, ale senatoarei Şoşoacă, ale domnului Chitic, ale lui Aurelian şi ale celorlalţi pe care i-am omis neintenţionat. Au contat telefoanele date parlamentarilor, SMS-urile şi toate celelalte operaţiuni concertate. Şi, spun eu, probabil că au contat şi petiţiile pe care, alături de cititorii mei, le-am trimis Ministerului Sănătăţii pentru a putea - în eventualitatea unei măsuri aberante de introducere a obligativităţii - să fundamentăm un proces împotriva statului. Când mulţi stăteau să tremure cu laşitate în propriile case, oare mai avea cineva dilema că „e cam fragmentată mişcarea anti-vaccin” sau vă rugaţi să mai iasă câte unul sau altul şi să se detoneze în public? Aveţi habar câte invective au îngurgitat oamenii aceia are s-au expus? 

Şi pentru că v-am spus despre acea perioadă de tristă amintire, nu pot trece mai departe fără să amintesc mizeriile de care a avut parte unul dintre cei mai oneşti oameni pe care-i cunosc, anume doctorul Răzvan Constantinescu. Omul acesta a fost realmente măturat de la catedră de către conducerea aberantă a UMF Iaşi. A fost porcăit pe la televizor şi-n presa alimentată cu bani de la Buget pentru a murdări orice tentativă de rezistenţă. Care dintre noi ar putea acum să-i reproşeze ceva doctorului Răzvan Constantinescu? Care dintre noi a dat dovadă de o asemenea rezistenţă şi un asemenea bun simţ? Care dintre noi a avut puterea să se bată cu atâta calm cu hidra vaccinistă? Vă reamintesc că domnul Răzvan Constantinescu este, de asemenea, un iniţiator al Coaliţiei pentru Naţiune. 

Nu trebuie să-l uit nici pe domnul Iulian Capsali care, la fel ca şi ceilalţi doi anterior amintiţi, de atâta amar de vreme luptă pentru triumful normalităţii şi al bunului simţ, apărând valorile noastre, dreptul nostru natural. 

Iată pe scurt cine a avut iniţiativa acestei Coaliţii pentru Naţiune, a „mişcării care fragmentează” ceva ce încă nu există. Într-adevăr, a făcut senzaţie scorul mare înregistrat de AUR la alegeri. Însă oare acei 10% reprezintă un scor mare? Nu înseamnă oare un scor rahitic în condiţiile în care fiecare cetăţean al acestei ţări e dezamăgit de jaful care-l lasă mai sărac pe zi ce trece? 

Răspunsul perfect dat tuturor cârcotaşilor care, de fiecare dată când se ridică cineva caută să-i taie elanul, l-a formulat magistral un cititor: „Degeaba căutaţi mereu vinovaţi. Niciodată nu vom găsi patriotul perfect!”. Şi e normal să fie aşa, toţi suntem oameni, avem păcatele noastre. E normal să facem greşeli, e normal să mai călcăm strâmb, doar suntem români, nu roboţi. Asta ne face ceea ce suntem, asta ne coboară şi tot asta ne înalţă. 

Într-adevăr, toate acele comentarii mi-au lăsat un gust amar. Însă hai să lăsăm toate tâmpeniile de-o parte şi hai să ne trezim. Hai să nu mai sărim la gâtul celor care chiar caută să ne apere, hai să ne comportăm ca o armată care-şi ştie interesele. OK, poate că nu e în regulă X sau Y, dar mai întâi trebuie să terminăm lupta cu diavolii care ne vor viaţa şi sufletul şi să lăsăm răfuielile dintre noi pentru ziua de după victorie. Hai să ne privim în ochi duşmanii şi să luptăm eroic cu ei, nu cu noi! De mai bine de treizeci de ani ne luptăm între noi şi suntem mâncaţi de toţi prăpădiţii externi. E momentul zero, treziţi-vă!