Războiul stupid

Regimul de la Kiev a ajuns la o asemenea demenţă încât conduce un adevărat război de anulare pe teritoriul pe care-l controlează. Cum situaţia din teren nu este favorabilă, trupa de circari a lui Zelenskyi s-a hotărât să câştige războaiele cu ... morţii.

Aşa a apărut moda eliminării a orice e rus din domeniul public. După cum ştie cam tot omul care-a circulat prin spaţiul ex-sovietic, e imposibil să nu găseşti în fiecare oraş o stradă Puşkin. Asta se întâmpla şi în Ucraina, iar regimul circarului nostru pare a se fi prins într-o bună zi că - şoc! - Puşkin e rus. Vă daţi seama ce groază o fi fost prin cabinetele ălea doldora de reviste Vogue când serviciul secret a venit cu raportul gata făcut din care rezulta, indubitabil, că Puşkin e rus! Parcă-l şi văd pe Zelenskyi întrebându-l pe şeful SBU: „Bă, eşti sigur că fost rus?”. Iar ăla, luând poziţia de drepţi i-a spus solemn: „Sută la sută, şăfu', a scris şi ăştia dupe vikipedia!”.

Şi uite-aşa, piticul de la Kiev a dat ceea ce va rămâne în istorie ca „Decretul Puşkin”. Nici nu vă puteţi imagina ce conţine acest decret: toate străzile din Ucraina cu numele Puşkin primesc numele ...  Stephen King. Semn de mare cultură! Parcă şi văd cum s-a declanşat operaţiunea: se dă decretul, ăia de la Google primesc hotărârea-n plic de la SBU şi imediat un geniu informatic aşterne pe ecran „update Streets set Name='Stephen King' where Name like '%Pushkin%' and Country='Ukraine'”. Râdeţi nu? 

Ce să te faci că, dat fiind succesul operaţiunii, ăia de la SBU s-au dus rapid şi-au investigat nomenclatoarele de străzi de unde au venit cu un nou şoc: Tolstoi e rus. Pune-te iar pe gândit. Zelenskyi ar fi dat decretul tot cu înlocuirea cu Stephen King că altul oricum nu ştia şi d-ăsta era sigur că e bun. Doar că unul mai mintos le-a spus că-i foarte posibil să ajungă ca, în acelaşi oraş, să existe două străzi diferite cu acelaşi nume. Aşa că, în criză de inspiraţie fiind, Zelenskyi a emis o hotărâre ca numele Tolstoi să fie şters de peste tot. „Păi şi ce punem şăfu' în locu' la Tolstoi?”. „Nu ştiu bă, găsiţi voi ceva că doar io v-am scos până acu' dân rahaturi!”. „Atunci îi punem p-ăia d-acolo să dea iei ce nume vrea, da' să nu fie ruşi că i-a loat mama naibii!”.

Cu Tolstoi a fost mai nasoală că s-a supărat şi programatorul ăla de la Google. Păi, băi frăţicule, câte update-uri să faci pe baza aia de date când unul îi spune Piaţa Ceţii din Creier, altul Piaţa Beznei minţii s.a.m.d.? 

În sfârşit, epuizat de-atâta muncă, limbricul nostru a ieşit la plimbare. Şi ce credeţi c-a văzut? Pe frontispiciul Academiei de Muzică a Ucrainei trona un nume ciudat: Piotr Ilici Ceaikovki. L-a sunat p-ăla de la SBU şi l-a întrebat ce neam e ăsta, că-i părea c-ar avea nume de nu tocmai koşer. „Ie şi ăsta rus, a venit ca un fulger verdictul. Dacă ierea ucrainean îl chema Oleksei. E rus rus!”. Şi uite-aşa s-a trezit domnul Iuri Ribchinsky, compozitor respectat şi şef al Academiei Muzicale a Ucrainei, cu jalbă de la Zelenskyi cum că trebuie să-l dea jos urgent pe Ceaikovsky că e jale. Îmi şi dau seama ce şoc şi groază a fost pe bietul om transformat din compozitor în zidar şi zugrav. Acum nu ştiu dacă scrisoarea de la Zelenkyi o fi venit şi cu propunerea ca numele Academiei să devină Maicăl Gekson, dar omul nostru s-a pus pe scris şi i-a comunicat următoarele: „Guvernele şi armalete pot lupta, pot face războaie, dar culturile nu pot lupta una împotriva alteia. Ceaikovsky, asemeni lui Shakespeare, Ioanei d'Arc sau lui Iisus Christos(te doare capul ce comparaţie n.n.!), nu aparţine unui anumit popor, ci întregii lumi”. Argumentele prezentate până acum ar fi fost suficiente pentru orice om normal la cap, dar probabil Ribcinsky ştie cu cine are de-a face, astfel încât a cotit-o halucinant din condei. Spune el următoarele: „Ceaikovsky vine dintr-o familie din Zaporija care e în Ucraina şi a tratat Ucraina cu o dragoste incredibilă, preluând multe dintre motivele poporului nostru în piesele sale. De asemenea, este fondator al Academiei noastre”. 

La aşa argumente, parcă-l şi văd pe Zelensky cum a vărsat o lacrimă pe revista Vogue, după care a sunat la SBU: „Boule, Ceaikovsky ie ucrainean, a fondat ţara asta şi tu nu ştii! S-a înţeles?”. „Da şăfu', s-a înţăles. Sun acu' p-ăştia la Google şi la Wiki să corecteze, mama lor dă inculţi”. Şi uite-aşa, a mai trecut o zi şi s-a mai câştigat un război!

P.S. În ciuda limbajului care-ar sugera o parodie, informaţiile referitoare la schimbarea denumirii străzilor şi instituţiilor sunt absolut reale. Războiul intră astfel pe o pantă imbecilă, stupidă, atât de specifică lumii în care trăim.