Semnele fragilităţii

Cu toate că în Afganistan este o ameninţare teribilă de foamete, SUA refuză să elibereze activele îngheţate ale Băncii Centrale a Afganistanului. Este vorba de peste 7 mld. $, bani care ar ajuta foarte mult în actualul context. Nu există absolut nicio justificare pentru acest refuz. Mă rog, ar fi una, anume  frustrarea americanilor în ceea ce priveşte pierderea ruşinoasă a războiului de acolo. Multe think tank-uri deja vorbesc despre finanţarea unei opoziţii afgane din acele fonduri - a se citi „asigurarea unor venituri întregului aparat corupt, dar vândut SUA şi extras de-acolo la retragere”.

Aurul Venezuelei nu a fost pus la dispoziţia autorităţilor alese ale ţării, ci la dispoziţia unui farsor, un neica nimeni pe care SUA l-a declarat „adevăratul preşedinte al Venezuelei”. Iată o altă nebunie: nu contează ce votează oamenii, ci „alegerea” celui pe care-l declari tu câştigător. Mă rog, asta s-a văzut la noi cel mai evident în lupta dintre Iohannis şi Ponta, la momentul la care Ambasada SUA l-a declarat câştigător pe Iohannis, inversând rezultatul real al alegerilor. Un moment despre care Ponta - tare vorbăreţ în ultima vreme - nu spune nimic. Şi, la fel, nici cei care atunci erau în echipa sa. 

Activele externe ale Rusiei au fost îngheţate. Motivul? Atacarea intereselor SUA în Ucraina. Este vorba de sute de miliarde de Euro care, pur şi simplu, nu mai pot fi folosite. De asemenea, Rusiei i s-a interzis să-şi plătească datoriile, situaţie unică în istorie. Asta pentru a forţa intrarea ţării în incapacitate de plată. Repet: niciodată în istorie, o ţară care vrea să-şi onoreze obligaţiile de plată n-a fost oprită forţat să o facă.

Nu trebuie să fii pro sau contra cuiva pentru a înţelege realitatea, anume că sistemul actual bazat pe influenţa discriminatorie a dolarului pur şi simplu nu mai funcţionează. Sistemul financiar, pentru a fi funcţional, trebuie să fie transparent. În momentul în care faci o tranzacţie, trebuie să ai siguranţa că banii au plecat dintr-un cont şi au ajuns în altul, că poţi folosi banii pe care i-ai primit s.a.m.d. Ceea ce se întâmplă acum este deja ceva ce nu mai inspiră absolut nicio încredere. Chiar dacă o ţară ar vrea să atace SUA, iar pentru asta ar plăti pentru arme contra SUA prin sistemul financiar, tranzacţia nu ar trebui blocată! Asta înseamnă funcţionalitate. Adică ceea ce acum pur şi simplu nu mai există. 

Nu ţin partea nimănui în socoteala actuală. Văd însă că de ceva vreme nu mai avem un sistem financiar funcţional, ci unul discreţionar. Povestea e cât se poate de simplă şi, dacă citim istoria, vom vedea că în mare cam aceleaşi chestiuni s-au petrecut atunci când puterea din spatele unui sistem financiar era bolnavă. Când regele, împăratul sau stăpânul a condus prost, banii s-au devalorizat, iar apoi diverse edicte de neînţeles(şi de neacceptat) au intervenit brutal în mecanismele financiare, deturnându-le şi, în final, prăbuşindu-le. Aşa au picat ţări, regiuni sau imperii întregi. La fel se întâmplă şi acum.

Absolut toate regimurile dictatoriale/tiranice ale trecutului au profitat de monopolul pe care-l au asupra banilor. La fel se întâmplă şi în prezent când o minoritate insignifiantă manipulează întreaga masă monetară mondială. Este cea mai grandioasă construcţie fianciară a istoriei, una în care, de la un capăt la altul al planetei se cumpără şi se vinde cu aceeaşi monedă. O perioadă a mers. Chiar şi atunci când SUA era ameninţată de perspectiva unui război devastator cu URSS, sistemul financiar mondial mergea. Nimeni nu se gândea ca SUA ar putea să blocheze activele URSS! Ar fi fost ceva de neimaginat. Iată că acum se petrec distorsiuni de neimaginat. E un semn al fragilităţii. E cât se poate de clar că cineva simte că puterea i se termină, că totul îi scapă printre degete şi, de aceea, recurge la acţiuni disperate. Trebuie să fii tare disperat pentru a te atinge de zona funcţională a puterii tale, anume sistemul financiar pe care-l controlai şi din care-ţi trăgeai profiturile. A-l face de neîncredere înseamnă să-ţi tragi un glonţ în picior. Şi exact asta face SUA. N-o face din prostie, ci din disperare. Şi, de fapt, n-o face SUA, ci gaşca aflată în spate. E disperare şi veţi vedea că am avut dreptate!