Primele 100 de zile de mandat Trump au fost sărbătorite în modul în care era de așteptat: cu un discurs bombastic, în stilul său caracteristic, în care a promis că „încă nu am văzut nimic”. După ce el și șeful FED s-au făcut idioți unul pe celălalt, acum revine spunând că nu vrea să vorbească FED-ul de rău, „dar tipul ăsta habar n-are ceea ce e dobânda”. Nu-i frumos?
Micul amănunt e că „tipul ăla” e fix cel pe care l-a numit chiar el, cu mânuța lui, în primul mandat. În același timp, „tipul ăla” a dat o serie mortală de lovituri Administrației Biden atunci când o luase pe arătură. E drept că a făcut-o cu întârziere și, din rațiuni electorale, inclusiv a scăzut dobânda de intervenție, cu toate că aveam de-a face cu un setup în care scăderea nu avea niciun sens. Era însă „justificată” de datele legate de piața muncii. Care date s-au dovedit a fi fost falsificate.
Este, de altfel, semnalul pe care l-a dat Trump: „China a furat locurile noastre de muncă. Se va vedea că prin politica tarifelor ridicate vom aduce locurile de muncă înapoi în SUA”. Din punctul meu de vedere e o halucinație. În articolul de ieri am demonstrat că, inclusiv dacă se vor deschide facilități chinezești în SUA nu va fi influențată decât marginal piața muncii întrucât, în noua economie, ori îți optimizezi producția prin automatizare și robotizare, ori mori întrucât produsele tale sunt, pur și simplu, extrem de scumpe. Însă, ceea ce semnalizează Trump este că, asemeni înaintașului său, va falsifica datele referitoare la forța de muncă pentru a determina FED-ul să scadă dobânda. Ceea ce, desigur, e o tâmpenie. E ca și cum, constatând că în buzunarul stâng nu mai ai niciun ban de cheltuială, ai lua banii de care ai nevoie din buzunarul drept. Doar că acolo sunt banii pentru plata ratei la bancă, astfel încât, atunci când funcționarul îți va spune că ai de dat X dolari, vei constata că trebuie să te mai împrumuți suplimentar. Într-un fel așa e și cu dobânzile: ceea ce se taie artificial acum, va crește exponențial când se vor da cărțile pe față.
Și-acum, pentru că tot mă bat unii la cap cu „creșterile spectaculoase” ale puterii industriale americane - inclusiv Trump ridică în slăvi „ceea ce va veni” - vă voi da niște cifre seci. La ora actuală, ponderea producției industriale în PIB-ul america este de 12.83%, într-o ușoară creștere față de mandatul anterior al lui Trump, când aceasta era de 12.63%. Oamenii însă rămân blocați aici, uitând să înțeleagă că în primul mandat al lui Trump a avut loc o scădere a ponderii producției industriale de aproximativ 1%(de la 12.63%, cât era la începutul mandatului). Dacă însă comparăm cu anii 90, la începutul acestora ponderea producției industriale era de vreo 20%, ceea ce ne arată o tendință descendentă clară.
Însă, trebuie să specificăm realitatea pe care am explicat-o ieri: atâta timp cât controlezi producția nu mai contează unde produci! Ca să faci crocși(sic!) în SUA, prețul de producție ar fi de 10$ pe pereche. Dacă-i faci în Vietnam, prețul e de câțiva cenți. În condițiile în care tu oricum vinzi o pereche cu 30-50$, de ce-ai face efortul să-i produci în SUA? Și de vândut vinzi global! Aritmetica e simplă, doar capacitatea de înțelegere a lui Trump e limitată.
Și, pentru că vorbim de locurile de muncă, o să vă dau o statistică interesantă. Este vorba raportul PIB per angajat în zona retail. În anii 90 aveam cam 518 000$ per angajat, iar în prezent 828 000 $ per angajat(în dolari din 1990!). Avem așadar o creștere a productivității în termeni reali de aproximativ 60%. Ce înseamnă această creștere de productivitate? O rată mai mică de angajați în zona respectivă. Iată cum ne apare limpede unul dintre „hoții de locuri de muncă” pe care îi blamează Trump. Unde-s aceștia? În China? Nicidecum! Ei sunt în propria ogradă, chiar între sponsorii de la depunerea jurământului, anume la Amazonul lui Jeff Bezos. Comerțul electronic a ultra-optimizat procesele de comerț, astfel încât, cu același număr de angajați(ca procent din total angajați) se gestionează vânzări cu 60% mai mari!
Cu alte cuvinte, subțierea locurilor de muncă nu are de-a face cu amărâtul din Vietnam sau cu chinezul cel rău care-ar fura locurile de muncă ale americanilor, ci cu evoluția tehnologiocă. Iar, dacă ținem cont de explozia LLM-urilor, situația locurilor de muncă va deveni problematică în întreg sistemul industrial(și nu numai!) deoarece, așa cum am explicat, noua iterație tehnologică golește fabricile de muncitori.
O altă chestiune interesantă pe care am tot tratat-o este cea legată de deznodământul războiului comercial pe care Trump l-a început cu China. Trumpiștii, la unison, sunt convinși că deja SUA a învins, în condițiile în care treburile, în realitate, stau rău de tot. Marii retaileri chinezi(Temu, Shein sau multitudinea de mici retaileri de pe Amazon) au anunțat că vor mări prețurile pentru a nu ieși în pierdere. Aici e primul val. Cel de-al doilea val nu e vizibil, dar vi-l explic acum și-l veți vedea în acțiune în momentul următor.
Când a introdus taxele vamale, Trump a crezut că PCC-ul va forța continuarea producției pentru a nu afecta locurile de muncă. Aceasta ar fi produs un val devastator deoarece ar fi însemnat că întreprinderile chinezești ar fi fost impulsionate să producă pe stoc, ceea ce ar fi dus la o teribilă presiune deflaționistă. Doar că n-a fost așa întrucât chinezii au jucat curat, după regulule de business: confruntate cu scăderea cererii din SUA, multe întreprinderi, pur și simplu, și-au oprit liniile de producție, trimițându-și angajații în șomaj tehnic(în prima fază). Cei mai mici au făcut direct disponibilizări. Cu alte cuvinte, China și-a oprit liniile de producție excedentare.
Partea și mai interesantă este că PCC-ul vrea să compenseze problemele generate de distorsiunea Trump printr-un program finanțat din vânzarea de datorie americană(dacă nu mai am business suficient de mare cu tine, de ce să-ți mai cumpăr datorie?). Mișcarea e logică și ține de realitatea economică. Astfel, SUA se vede în pragul unei crize de finanțare. Nu ceva grav, dar suficient de jenant încât să lșe ceară să găsească altă bancă centrală care să cumpere „din joben” datorie americană. Și astfel, problemele pe care credeau că le vor rostogoli în ograda chinezilor se reîntorc la ei.
Chestiunile pe care vi le spun sunt logice și țin de bun simț. Nu mai poți ignora în ziua de azi ceea ce a făcut globalismul economic: s-au construit hub-uri industriale după principiul minimizării costurilor, al apropierii de materia primă și al eficienței energetico-logistice. Vrem, nu vrem, așa funcționează lumea. Naționalismul economic impus de Trump este, în esență, o prostie menită a-i răsplăti verbal pe țărănoii americani incapabili să înțeleagă realitatea vremurilor de azi.
Iată de ce, înțelegând dezastrul pe care urmează să-l producă „politica tarifelor lui Trump”, cei din cercul apropiat au început să răspândească mantra cu „urmează să cădem de acord cu peste 100 de țări, ceea ce va fi fenomenal pentru noi”. În ce sens?, întreb eu. La ce acord poți cădea cu China? În cel mai bun caz pentru tine, poți spera la o revenire la situația anterioară, adică la ceea ce ai stricat. Își va reveni situația? Nu, pentru că atunci va lovi al doilea val: trebuie ca fabricile chineze să-și pornească liniile de producție, să transporte marfa către tine s.a.m.d. Oricine are habar de problemă înțelege că ruperea unui asemenea lanț logistic înseamnă o întârziere de cel puțin două luni și un preț mai mare - deoarece trebuie aspirat cumva riscul reprezentat de un individ sec care are obiceiul să ia decizii impulsive, precum bețivul după ce „s-a magnetizat”.
N-o să mai insist asupra prostiilor spuse de Trump cu prilejul împlinirii primelor 100 de zile. Am putea râde împreună despre cum a spus el că a înjumătățit prețul benzinei, în condițiile în care media pe care o proclamă el este mai mică decât cel mai mic preț al benzinei din SUA(Mississippi 2.67 $ față de „media Trump” care ar fi de 1.98$!). Sau despre prețurile medicamentelor care ar fi scăzut abrupt și, de ce nu?, despre noua obsesie a americanilor, anume prețul ouălor! Nu, nu insist asupra aberațiilor care nici măcar nu-s demne de un președinte. De asemenea, nu vreau să mai poposesc asupra virării absolut aberante către un populism rudimentar, susținut doar de narațiuni imaginare. Altceva însă vreau să subliniez.
Mulți îmi reproșează că sunt acum în tabăra tefelistă, întrucât de(h)ontologii gen CTP, Morsa, Mândruță, Tapalabă-Pantazi etc. sunt acum anti-americani. Teoretic așa pare, dar, în mod evident, n-am cum să stau în rând cu asemenea dejecții umane. Ideea e cât se poate de simplă și trebuie să o înțelegeți. Trump e omul căderii Americii. Pentru acest post eu consider că ar fi fost mai pregătită Kamala întrucât, în prostia ei, accelera dezastruosul program Biden și, într-un timp record, am fi văzut SUA pusă pe butuci. Cu consecințele de rigoare.
Venirea lui Trump a produs o distorsiune. Da, SUA nu mai poate opri căderea, dar individul ăsta a dat impresia că ar putea rezolva problema. Ceea ce e fals! Și care-s consecințele? Pe fondul eșecurilor sale, observăm recrudescența forțelor globaliste care afirmă(fals) că au soluția. De exemplu, în Canada, liberalii idioți ai lui Trudeau sunt din nou în creștere, în condițiile în care nimeni n-ar fi crezut asta. Însă, aberațiile lui Trump fac posibilă inclusiv „speranța” celor mai cretini dintre semenii noștri cu privire la viabilitatea himerei globalist-comuniste. Dacă din punct de vedere economic globalismul deja funcționează și e practic imposibil să fie înlocuit - chiar și într-o eventuală împărțire a lumii în blocuri geopolitice! - din punct de vedere uman, introducerea unei uniformizări cu rol de nivelare nu-i nimic mai mult decât o aberație. Am văzut doar cum unirea Europei, în loc să producă bunăstare, a produs o cădere a PIB-ului comunitar doar ca efect al tendințelor comunistoide manifestate la Bruxelles.
În mod normal, rolul lui Trump era cel de a semna capitularea Americii. Prin „capitulare” înțelegându-se retragerea sa în propriul hinterland și abordarea multipolară a lumii. Simplu! Iar el știa bine asta. Doar că, în stilu-i caracteristic, a vrut să transforme un rol pur decorativ în ceva măreț. O măreție care va prăbuși totul mai rău decât ar fi putut fi prevăzut și, în cel mai rău scenariu, va prelungi coma în care se tot zbate lumea de mai bine de zece ani. Dintre care, ultimii cinci ani, au fost de-a dreptul apocaliptici.
Mă rog, până la urmă lucrurile se așează cum știu ele mai bine. Posibil ca inclusiv tembelismul lui Trump să ne aduce ceva bun în viitor însă, sincer să fiu, acum chiar că nu văd mai nimic. În afara blocării expansiunii ideologiei cretine impuse de Biden, efectiv nu văd nimic altceva bun. Și, de așteptat, mă aștept la ce e mai rău.
Da pan la urma ce pot face oamenii de rand cand citesc sau miros ca urmeaza sa fie dati afara ?
RăspundețiȘtergereOamenii de rand sa se recalifice in meserii cerute pe piata ce se pot practica independent. Este nevoie de profesionisti onesti si buni in diverse domenii de la zidari, faiantori, tencuitori, etc si pana la ITsti.
ȘtergereMatrix-ul are nevoie doar de un erase al sistemului de operare, urmat de instalarea unui sistem de operare nou-nouț, și nicidecum de vreo cosmetizare, sau de vreun upgrade.
Ștergereoamenii obisnuiti sunt masa de manevra in vremuri de manevra
ȘtergereÎncerc să-mi imaginez cum ar putea AI să înlocuiască instalatorii și electricienii; nu reușesc. Cu profesorii, medicii, avocații și IT-iștii mi-e mai ușor ;-)
Ștergere@Paul1 mai 2025 la 08:52
ȘtergereNu AI-ul va inlocui instalatorii si electricienii, ci profesorii, medicii, avocatii, IT-istii...
Da si instalatorii si electricienii sunt inlocuiti, prin eficientizare si inglobare, daca nu ati vazut case printate la imprimanta. reparatiile vor fi extrem de rare asa ca numarul si promovarea meseriei vor fi mici. Vatmanul a disparut ca nu prea mai sunt tramvaie, bolt si uber urmeaza, casiera din tramvai oho.., casiera de cumperi din strada beletul de tramvai a disparut si ea, scoalele si spitalele si ele, poshta aproape ca e pe duca (semnal de curatare din 1999 la US mAIL, iar serviciile postale sunt in decadere in toata europa, mai putin in tarile germanofile) etc.etc. Va mai intrebati de ce ,,Homo sovieticus,, om al muncii si erou al muncii nu exista ? Prin 78 la intreprinderile de gandire(extrem de putine si nefrancizate ) s-au prins ca in 50 de ani nu o sa mai fie clasa muncitoare, asa ca ,sovetele, nu mai aveau public si macazul trebuia scimbat. Intrebare, daca majoritatea meseriilor dispar oare de ce soparlele vor sa scada populatia ?
ȘtergerePen' ca tu și eu și vecinii și prietenii și neamurile și concetățenii noștri suntem Carbonul pe care vor sa-l reducă!
Ștergere"Chestiunile pe care vi le spun sunt logice și țin de bun simț. Nu mai poți ignora în ziua de azi ceea ce a făcut globalismul economic: s-au construit hub-uri industriale după principiul minimizării costurilor, al apropierii de materia primă și al eficienței energetico-logistice. Vrem, nu vrem, așa funcționează lumea."
RăspundețiȘtergereSi dupa principiul taxelor cat mai reduse si al fiscalitatii stabile pe termen lung si predictibile, al usurintei de angajare si de concediere al angajatilor, al lipsei de oligofrenii woke, DEI, BAME, affirmative action, etc plus multe multe altele.
S-a construit un sistem de sclavagism unde e o cautare permanenta mondiala pt. cei mai ieftini sclavi. Ei bine, nu trebuie lasat vietnamezul sa concureze muncitorul tau si sa ii scada plata lunara la un bol de orez. Ca sa bage globalistul inca cateva zeci de miliarde in cont.
ȘtergereTarife tata, 1800%++ , sa planga capusele globaliste cu sughituri.
Si totusi o replica a lui De Vito dintr-un film ,, I am not your best friend, Im your only friend,, asa si cu Trump. E ceva pe lumea asta care nu e cum ar trebui sa fie ? Ce sa mai vb de inverso Starmer, Von specialista in gauri , francezu cu frantuzoiu etc.
RăspundețiȘtergereEu nu mai înțeleg nimic. Care e soluția ta până la urmă? In afara de modelul chinezesc. Pana nu de mult criticai globalismul. Pana nu de mult criticai sistemul de control digital, care este pe culmi în Imperiul Celest.
RăspundețiȘtergereChiar ai o viziune, fie ea și ideala, asupra viitorului, sau doar critici? Asa oricine poate sa arate cu degetul când nu are idei.
Am spus-o de-o mie de ori: societățile trebuie adaptate realitățiilor și tradițiilor locale, nu invers. Nu sunt un adept al societății chinezești. Societatea chinezească este, în esență, o societate tradiționalist-confucianistă care a făcut pasul spre secolul XXI. Ăsta e motivul pentru care are succes. Noi, dacă adoptăm paradigma chinezească, ajungem lagăr de concentrare. Adoptând individualismul occidental ne-am distrus rădăcinile fără să facem nimic. Occidentul acum e pe marginea prăpastiei pentru că implementează pas cu pas comunismul care, pur și simplu, nu i se potrivește deoarece e o societate individualistă.
ȘtergereDiferențele le vezi în istorie: chinezii făceau mulți copii pentru că erau considerați forță de muncă suplimentară, deci erau buni pentru „bunăstarea” familiei. Occidentul avea altă viziune: un copil în plus e o gură în plus de hrănit. Noi? Ei bine, noi suntem la mijloc sau, dacă vrei, la confluența celor două lumi: și colectiviști când e vorba de cercul apropiat, dar și individualiști în cazul în care e vorba de altul, chiar dacă-i tot român. Din chestia asta poate ieși ori un dezastru(cum a ieșit de fiecare dată când am întors armele ba către est, ba către vest), opri o chestie extraordinară dacă mergem pe calea noastră. Ca idee, distributivismul predicat de Georgescu e un punct de pornire. Atenție: un punct de pornire, nu o țintă.
Omul e ziarist, nu lider politic. Și chiar dacă ar avea el vreo viziune-miracol, nimeni nu ar agrea-o. Deci el își face datoria să ne avertizeze că urmează marele crah... La care chiar NU EXISTĂ soluții, nici măcar pur teoretice.
Ștergere@Anonim: nu sunt ziarist!
ȘtergereMulțumesc pentru lamuriri. O sa reflectez la cele spuse de tine. Rezonez total cu ce ai scris aici în comment.
ȘtergereUite, poate dezvolți ideile astea într-un post. Mai avem nevoie și de alternative la starea asta generalizata, sumbra... chiar dacă poate alternativa e un ideal greu de atins.
Deci deficitul balantei commerciale a SUA cu China pe 2024 a fost de vreo $300 mil / an. Global in jur de $900 mil / an. Situatia asta dureaza de niste zeci de ani, in care productia a fost externalizata si deficitul strict comercial a crescut (deci nu ma refer la deficitul bugetar). Orice natiune cu tziglele pe casa stie ca o asemenea situatie nu numai ca nu poate continua, dar trebuie inversata. Va place situatia in care este Romania, piata de desfacere si productie anemica relativ la consum? De ce pentru SUA ar fi altfel?
RăspundețiȘtergerePentru inceput redus deficitul commercial pana la zero, apoi creat excedent commercial. Cum baza de productie a SUA a fost intentionat si in mod tradator externalizata, echilibrarea balantei cel putin la inceput se va face prin reducerea consumului din import. Sunt trei modalitati: devalorizarea monedei locale astfel incat importurile sa fie scumpe, tarife vamale in acelasi scop, sau pur si simplu un control strict al importurilor prin lege (gen interzicerea importurilor prin cine stie ce artificii legislative). Voi comenta pe textul lui DD in ce priveste o alta modalitate, aceea de crestere a productivitatii / competitivitatii. Oricare din acele prime trei solutii loveste si in exportator, dar daca ma-ntrebati pe mine loveste mult mai mult in fostul importator. Motiv pentru care sfarsitul anilor '80 din Romania ar urma a arata ca o epoca de aur comparat cu consecintele masurilor mai sus enumerate. Si totusi NU SE MAI POATE CONTINUA ASA. Finalul tot asta va fi, cand consumi mai mult decat produci si golul eventual il acoperi cu printare de moneda care se-ntampla inca sa fie moneda internationala de rezerva, ajungi in faliment. Acum exista in SUA o administratie care are (sau pretinde ca are) vointa politica de a adresa problema asta. Cine sa o faca , democratii cand vin inapoi?
Bună idee. De mâine nu mai cumpăr pâine de la brutărie, nici carne de la măcelărie, ci încep să le produc eu, ca să cumpere ei de la mine. Asta e inversarea de care vorbiți. În teorie sună atât de frumos... Niște lanțuri de producție vechi de zeci de ani pot fi inversate peste noapte...
ȘtergereRectific: $300 mld - $900 mld (miliarde, nu mil - milioane)
ȘtergereNu-i deloc simplu cu necumparatul de la brutarile. Ramane de vazut cum se va descurca SUA in timpul acestui razboi comercial. Din situatia in care sunt ei nu cred ca pot iesi decat prin zece - cinsprezece ani foarte grei (saracie, poate chiar lucie). Cam prin ce au trecut si rusii dupa '90. Insa taurul trebuie luat de coarne, si cred ca vor reusi. Din aia $36 trilioane datorie, as fi vrut sa vad recuperati cei $13.6 trilioane date pe razboaie in ultimii 15 ani, cei 4 trilioane de la subprime 2008, cei 4.5 trilioane de la Covid plus dobanzile platite pentru sumele astea. Confiscare de bunuri si scoatere la licitatie, chiar daca ar fi vorba de firme intregi. Deci ar fi fost numai 13 trilioane de plata fara magariile facute si pentru care inca nimeni nu e tras la raspundere, ca si in dosarul Epstein dealtfel. Ori 13 trilioane sunt de departe o datorie solvabila la nivelul SUA.
Despre competitivitate, cu materialul clientului: "în SUA, prețul de producție ar fi de 10$ pe pereche. Dacă-i faci în Vietnam, prețul e de câțiva cenți. În condițiile în care tu oricum vinzi o pereche cu 30-50$". E plin TikTokul de clipuri din astea, fie despre pretul de productie pentru IPhone $100 - $150 vandut cu $1000 - $1500; genti Hermes produse cu $4500 - vandute cu $36000, etc. Probabil adevarat. In conditii de comert globalizat si piete financiare si de munca locale, a defini competitivitatea ca raport intre pretul de productie dintre doua zone mi se pare aberant. Costa sa zicem 50 centi perechea in Vietnam, deci $5000 pentru 10000 perechi? OK, in Vietnam, cu $5000 poti cumpara in termeni de produse de stricta necesitate sa zic x kg carne, y kg fructe, z chirii lunare medii, % dintr-o masina. Ei bine, aceste cantitati de produse strict necesare (in multe locuri in SUA daca nu ai masina esti ca un pom, viu dar nu te misti) costa sa zicem $50000. Acela este costul echivalent de productie pentru 10000 de perechi in SUA, asadar taxele ar urma sa fie de 1000% in caz contrar vinzi sub pretul de productie, este dumping. Pentru ca daca nu judeci asa, ci calculezi productivitatea ca si raport strict monetar intre doua costuri de productie il bagi in mormant pe american, pe neamt, pe japonez. Sau il faci dator vandut pe generatii, pentru ca alde Einstein nu apar cu zecile pe km patrat ca sa inoveze in fiecare an cate ceva ca sa bata o astfel de aritmetica. Evident, si tu american, cand te duci sa cumperi in Vietnam, va trebui sa cumperi in moneda locala, si rata de schimb ar fi similara tarifelor (nu cumperi tu tot satul, cu case, barbati, femei, copii cu cei $5 pe care i-ai da pe o cafea in SUA). In conditii de productie robotizata, argumentul asta poate ca nu tine, ceea ce insa tine este ca nu te poti indatora la nesfarsit doar pentru ca altul produce cu roboti. Va trebui sa o faci si tu, altfel ajungi sclav. Si pana inveti sa robotizezi, vei produce manual, la tine in tara (sau ma rog, poate esti priceput la altele, vinzi acele altele si cumperi ce-ti lipseste, dar la ceva trebuie sa te pricepi). Deci as zice ca ideea tarifelor este chiar OK. Ce nu este in regula, sau mai bine zis este hotie la drumul mare, este felul in care sunt aplicate aceste tarife. Chiar daca ar fi de 1000%, ele ar trebui aplicate la costul de productie. Din cate am vazut pe L-rumors (ma uitam la impactul pe tehnica fotografica), tarifele sunt aplicate la pretul de vanzare la punctul final (deci in SUA), ci nu la costul de productie la sursa. Se vindea in SUA o camera foto produsa in China cu $1560, acum cu 34% tarif (intre timp s-a marit) se va vinde cu $2142 = 1560 * 1.34. Linkul urmator, min 3.00
RăspundețiȘtergerehttps://www.youtube.com/watch?v=lR3Xsh7oCcc
Presupunand ca intr-adevar asa se aplica, asta nu este tarif, ci cum a zis DD ceva mai inainte, este TVA (deocamdata aplicat numai la produsele importate).
Tarifele nu au cum sa se aplice la pretul de desfacere, deoarece la momentul importului se declara pretul de achizitie (nu de productie!), adica cu cat a cumparat importatorul marfa de la chinez. La pretul ala se aplica tariful vamal.
ȘtergereCorect, gresala mea. Ceea ce dorsc sa subliniez este ca nu mi se pare deloc deplasata ideea impunerii unor tarife direct proportionale cu raportul intre puterea de cumparare la producator si cea de la importator pe un cos de produse si servicii de stricta necesitate (hrana, locuinta, transport rutier, asistenta medicala). Si exact asa ar trebui aplicate, la pretul de achizitie al produsului la sursa deci tarifat si profitul la sursa (una este sa-ti dezvolti o afacere in Vietnam din profitul realizat, sa zic $x la n unitati, si alta este sa dezvolti aceeasi afacere in SUA cu acelasi profit ca in Vietnam, netarifat). Cred ca am justificat destul de logic de ce ar trebui procedat asa. Mi-as dori DD sa abordeze subiectul asta intr-un articol, de ce este gresit acest punct de vedere. Si de ce ar fi mai buna solutia eliminarii tarifelor. Vad un singur argument,pe termen lung puterea de cumparare s-ar egaliza, eventual acces rapid la orice produs doresti. Prin anii '80 daca te uitai intr-un Nekerman vedeai produse de peste tot din lume (din lumea care avea productie) si comertul nu era globalizat. Deci sa nu ne plangem daca ramanem o natiune de angajati, care traim din salarii (unele dintre ele bune, nu zic) si producem pentru altii in timp ce acei altii iau caimacul profitului. Plus ca tot timpul vei fi expus santajului economic. Si s-ar putea spune: uite, in China nu s-a-ntamplat asa, vezi la ce dezvoltare au ajuns. China nu a fost o piata libera (nici acum nu cred este). Valabil si pentru Rusia, daca lasau garda jos, ca pe vremea lui Eltin, aveau soarta Romaniei. Revenind acum la modul de aplicare a tarifelor, clarificat mie acum, tot din ceea ce scrie DD inteleg ca excedentul pe care-l are acum importatorul la vanzarea produsului in SUA (chiar si dupa aplicarea tarifelor la sursa) este undeva pe la 300% - 500%. Sigur nu tot este profit, tb scazute cheltuielile logistice si cele de personal la destinatie, cele de marketing, si mai ales cele de dezvoltare (proprietate intelectuala) daca a fost facuta loco. Dar ... 500% ? Daca importatorul este cel care si detine produsul respectiv, sa zicem Canon, este treaba lui cat isi seteaza marja de profit, poate sa se duca pana-n stele (ma rog, tot treaba lui ar fi si daca nu ar detine produsul atat timp cat nu are monopol). Dar atunci va avea de concurat cu sa zicem un producator chinez / vietnamez care-si plateste si el acel tarif de import numai ca isi seteaza marja de profit mai jos (evident, produsele lor, nu copii piratate ale altor marci, asemenea atentie la subventii si alte smecherii echivalente dumpingului). Asa inteleg eu comertul international liberalizat, cu exceptiile de rigoare pe produse de siguranta nationala (hrana, apa, energie, cum ar spune un clasic in viata). Sau poti tu persoana fizica sa importi online direct de la acel producator chinez / vietnamez.
ȘtergereTrump a inchis granita (ceea ce si Romania ar trebui sa faca cu importul in natura), a terminat cu woke, poate ajuta si la incheierea conflictului din Ucraina (cu Kamala acum cred ca eram in razboi). Doua puncte mari plus inca o jumatate.
RăspundețiȘtergereDa, dar a inchis si robinetul de bani numit USAID, ceea ce pe unii i-a innebunit pur si simplu. Se vede cu ochiul liber care sunt aceia.
ȘtergereM-am gandit sa scriu si de USAID insa pe fond tot cred ca se ocupa cu porcarii dintr-alea (rasturnari de guverne, mita contra favoruri politice) dar nu prin USAID. Toate marile puteri au fonduri pt asa ceva, Hunter Biden a fost platit nu doar din Ucraina ci si din China.
Ștergere"China a furat locurile noastre de muncă". Partial adevarat, mai corect "China a preluat". Ceea ce cred eu, este ca in urma cu ceva zeci de ani la nivel global s-a luat o decizie ca umanitatea sa fie organizata sub forma unei (unei, nu unor) societati globaliste pe modelul societatii chineze de azi (mai degraba din viitor) ma refer in principal la un control destul de strict asupra individului (prin creditul social) si a ignorarii aspiratiilor individuale in favoarea obiectivelor de grup (comune, regionale, nationale, etc). Da, la acest moment ai voie sa canti, sa dansezi, sa pornesti o afacere, nivelul de trai in orasele mari este destul de ridicat, infrastructura din viitor - si astea sunt aspecte foarte importante - dar nu cumva sa critici deciziile politice ca alea intotdeauna si nemarginit sunt cele corecte, de la Mao si pana in zilele noastre. Tiranii lumii, care se intampla sa fie Elitele din Vest (parerea mea este ca nu numai din Vest ci si din Est, incluzand Asia) asta isi doresc, o societate in care sa detina un control total asupra individului, la nivel global. Ma rog, se lucreaza de secole la chestia asta, prin anii '60 SUA erau puterea numarul unu in lume, economia cea mai puternica, baza de productie cea mai solida, varf in inovatie, si de pe pozitia aceea "imparteau democratia" in stanga si in dreapta. Si pe unde ajungeau, cu exceptia celor cativa sateliti privilegiati (Europa de Vest, Japonia, Corea de Sud, Australia) era jale. In schimb in SUA se traia bine, era modelul de urmat pentru toata lumea ... Numai ca din SUA nu poti merge chiar atat de departe in implementarea acelei Noi Ordini Mondiale, pentru ca eventual va trebui sa o aplici si acasa, si pe acolo lumea are arme, daca mai si traieste bine chiar ar avea ce apara. De prin anii 90 (ceva mai devreme) a inceput deschiderea Chinei si transferul de know-how (productie, finante, tehnologie) in China, urmarindu-se ridicarea Chinei, caderea Americii, si doi iepuri impuscati deodata. China devine acum numarul 1, si prin ea se va impune in lume acel model de societate deja functional acolo, banuiesc ca prin constrangere economica mai degraba decat militar, dar nu exclud, in timp ce America pusa la pamant nu va avea de ales decat sa accepte aceasta Ordine. De asta a crescut China ca si zmeii din poveste in ultimii 30 de ani, de asta au zburat joburile catre acolo. Nu au capatat chinezii trei bile mai degraba au fost vesticii castrati. A fost un "inside job". Elitele de care vorbeam, cele din America, Europa de Vest, nici macar nu sunt convins ca au luat deciziile pe care le-au luat in primul rand din lacomie, ci mai degraba pentru ca sunt aliniate ideologic unei astfel de noi societati in care ei cred ca vor fi apex. Acel joint-venture din Wuhan, intre SUA si China (lasati povestile ca nu au stiut chinezii ce se-ntampla acolo), demostreaza foarte clar limitele de la care trebuie schimbat macazul catre China. Ca la Chapel Hill, NC un Boby Kennedy poate si-ar fi bagat nasul. Sa adaug si declaratiile Presedintelui Xi in ceea ce priveste vaccinarea globala. Cand Australia a cerut ancheta internationala la Wuhan, China s-a opus si a amenintat cu sanctiuni economice (apropo de presiuni economice, si ei sunt dispusi sa faca asa ceva). Deci China se afla acum geopolitic cam pe unde se afla SUA in anii 60, nu trage cu pusca dar isi intinde navodul economic cat cuprinde. Nu inseamna deloc ca odata scopul Elitelor atins - acela de impunere a unei societati globale totalitare - lucrurile vor mai fi tot atat de roze si in China (ma astept la strangerea surubului in toate cele, inclusiv pe credit social). Ca doar vedem in timp real ce se-ntampla in SUA. Cred ... nu dau cu parul.
RăspundețiȘtergereSubscriu.Ăsta este planul general ,iar Trump,Putin,Xi&co sunt doar cei mandatați să îl aplice.Cum spune economistul Ernst Wolf,in China,India,BRICS,în general,dictează Blackrock,Vanguard,etc.Ei au acum mâna liberă in China,fără procentul de implicare al PCC.Iar toate marile firme sunt acționare la toate marile firme,indiferent de naționalitate.
ȘtergereDe aceea se numesc transnaționale.Să nu uităm că un fost guvernator general al Băncii Naționale(chiar,o mai fi și asta națională?),este acum vicepreședinte al Băncii Mondiale.Să mai spunem că "reformatorul" Deng Xiao Ping a " pus-o" de afacere globalizantă/globalizată încă din anii '70?
Să mai spunem ca revoluția lui Mao a fost finanțată de catre Rockefeller,care se lauda ca a fost cea mai profitabilă afacere a lui?China,ca și Coreea de nord,ca si Iranul,ca și România,sunt parteneri/firme,in cadrul Corporației financiare Internaționale,fără acceptul popoarelor !România a devenit parte a acestei organizații sore a Băncii mondiale în 15 martie 1990,prin semnătura lui Iliescu.Iar toată tevatura din Tg Mureș la acea dată ,a avut un dublu scop: ca diversiune pt ruperea României și ca perdea pt acoperirea acestei mârșăvii.
Toate instituțiile din România sunt firme private,înregistrate prin Delaware,acasă la Biden.Toate formele statale au devenit de fapt structuri ale aparatului/sistemului sclavagist mondial,iar șefii de stat ,doar manageri .
@anonim 8:45, de acord intru totul cu comentariul, exact asa stau lucrurile.
Ștergere@Anonim 14:30, foarte bune precizarile, Intr-adevar, intreaga lume este un holding, cu filiale (s.r.l.-uri) in fiecare tara. Este motivul pt care a fost data lovitura de stat in '89, in Romania. Ceausescu era "buturuga mica" in calea globalizarii mondiale. Tradatorul Ilici pentru asta a fost pus presedinte, celelalte mandate au fost doar recompensele tradarii. Sigur, lista vanzatorilor de tara e lunga, fiecare a avut rolul lui bine stabilit cu mult timp inainte, dar Ilici si Tokes au fost pionii principali ai primului val.
In privinta "managerilor" mentionati, lucrurile stau putin diferit. Chiar daca initial toti au fost de acord cu rolul atribuit, pe parcurs unii au jucat la doua capete, Putin si Xi au urmarit, in paralel, alte interese decat cele stabilite de stapani. Xi, o suprematie reala la nivel mondial, nu doar una aparenta, pe cand rusii (nu Putin, pt ca cel actual e doar o sosie, cel real a dat de mult. coltu') isi doresc recastigarea puterii si influentei pierdute prin Gorby. In ce-l priveste pe Trump, degeaba s-a facut frate cu necuratu', pt ca nu va trece podul. Ambitia si orgoliul nu sunt suficiente pt a demola structura care l-a ridicat., va fi halit de sistem. Marele castigator va fi Xi, care va exporta modelul chinezesc de credit social in restul lumii. In acest moment jocul este la cacealma, cand vor fi prinsi cei cu asi in maneca, va iesi cu bataie. A treia bataie! Fara happy end!
"Subțierea locurilor de muncă nu are de-a face cu amărâtul din Vietnam sau cu chinezul cel rău care-ar fura locurile de muncă ale americanilor, ci cu evoluția tehnologiocă." Hemoragia de locuri de munca din SUA catre ASEAN a inceput cu mult inainte de productia robotizata (care este inca la inceputuri).
RăspundețiȘtergere" ... chinezii au jucat curat, multe întreprinderi, pur și simplu, și-au oprit liniile de producție, trimițându-și angajații în șomaj tehnic(în prima fază). Cei mai mici au făcut direct disponibilizări." Deci au dat oamenii afara, oameni, nu roboti.
"La ce acord poți cădea cu China? În cel mai bun caz pentru tine, poți spera la o revenire la situația anterioară, adică la ceea ce ai stricat."
Nu cred ca va ceda China, nu sunt convins ca ar fi dispusi nici macar sa revina la status-quo-ul de dinainte. Au toate cartile, America are mana moarta. China insa s-a dezvoltat pe mana Vestului, cu capitalul din Vest, cu tehnologia din Vest, in conditiile in care au restrictionat accesul la piata chineza (unde nu puteai intra daca nu te asociai cu o persoana fizica sau juridica chineza). Deci in calitate de asociati au avut acces direct la tot know-howul de la flux de productie, la dezvoltare. Si au avut liber la investitii pe piata de capital americana (ex Sequoia Capital) Ar fi dispusa China sa inverseze rolurile cu Vestul, ma refer mai ales la domeniile tehnologice in care China exceleaza?
Când ești arogant, și îți tot ameninți asociații că te retragi, dacă nu-și reduc pretențiile, sau dacă cer o renegociere, consecință strictă a forței majore, unii nu înghit aroganțe la infinit, ci se apucă să
Ștergere"tacă și facă" mai mult .... dar, din ceea ce n-au de împărțit cu tine!
E cinstit, nu-i așa?