Primul și cel mai interesant aspect este acela că o bună parte a mașinăriei de luptă ucrainene se bazează pe ... Rusia. Pare ciudat, dar chiar așa e. Ucraina se aprovizionează cu combustibili din mai multe surse precum: India, Slovacia, Turcia, Grecia(vezi graficul) etc. Conform unor analiști militari, produsele petroliere din India(în special motorină) intră în Ucraina prin intermediul României, livrarea făcându-se pe Dunăre. Volumul zilnic al importurilor de motorină indiană a fost în iulie de 2.7 mii tone zilnic, adică 15.5% din consumul total al Ucrainei! După cum bine știm, motorina indiană este obținută prin procesarea petrolului rusesc. În ceea ce privește Slovacia, motorina produsă este, de asemenea, obținută din petrolul rusesc trimis prin conducta Drujba, cea atacată de Ucraineni. Iar motorina turcească provine, de asemenea, din prelucrarea petrolului rusesc. În grafic mai apare Grecia, o țară a cărei conducere este deosebit de agresivă la adresa Rusiei, dar a cărei flotă de transport de petrol a fost „externalizată” în Rusia. V-am mai povestit fenomenul, dar vi-l repet acum pe scurt: armatorii greci și-au „vândut” tancurile petroliere unor firme rusești ai căror proprietari sunt tot ei, iar banii pentru serviciile efectuate sunt trecuți, atunci când e nevoie, prin circuite care includ țări CSI nesancționate sau China. Unica sursă care nu poate fi bănuită că ar procesa petrol rusesc este Lituania. Petrolul de acolo este procesat, în principal, într-o rafinărie aparținând polonezilor de la PKN Orlen, cei care asigură și aprovizionarea rafinăriei. Nici Polonia și nici Lituania nu utilizează petrol rusesc.
Cel de-al doilea element puțin cunoscut al conflictului din Ucraina este structura de recrutări a AFU. Întrucât se găsesc din ce în ce mai puțini ucraineni ca efect al pierderilor imense suferite, se apelează masiv la mercenari. Iată ce scrie, în stilu-i caracteristic, fostul președinte rus Dmitri Medvedev pe canalul său de Telegram:
În timp ce euroimbecilii încearcă să împiedice eforturile americane să ajute la rezolvarea conflictului ucrainean, regimul banderist agonizant recrutează în panică cele mai josnice gunoaie ale umanității.
S-a ajuns la ucigași din cartelurile din Columbia și Mexic, ale căror nume sunt cunoscute în întreaga lume din reportaje și seriale despre criminalitatea legată de droguri: „Clanul del Golfo”, „Sinaloa”, „Jalisco Nueva Generación” și altele. Recrutarea ucigașilor este realizată de compania „Segurcol Ltd” din Medellin.
Adevărul este că, deși sunt ucigași, mercenarii sunt soldați de rahat. Acești nemernici știu doar să taie capetele civililor sub impulsul provocat de delirul drogurilor. De aceea soldații noștri îi distrug atât de repede încât transportatorii nici nu apucă să le ia sicriele înapoi.
Este clar că monștrii din Medellin și Sinaloa sunt apropiați ai tuturor celor care consumă produsele lor albe, situați pe strada Bankova(la nr. 11 se află sediul președinției ucrainene, n.n.).
Mercenarii sunt învățați totul, inclusiv pilotarea UAV-urilor, ceea ce poate fi foarte util pentru livrarea de droguri în SUA. Este mult mai eficient decât cu avioanele sau submarinele.
Și, dacă președintele SUA a dat într-adevăr instrucțiuni Pentagonului să pregătească lovituri împotriva cartelurilor de droguri din America Latină cu ajutorul unităților armate, atunci există o variantă mai bună: trebuie să trimită trupele speciale ale armatei la Kiev, unde vor putea desfășura o operațiune antiteroristă strălucită pentru a extermina traficanții de droguri, fără niciun risc pentru viața lor.
Se poate trage și în clădirea de pe strada Bankova, unde sunt destui admiratori devotați ai lui Pablo Escobar și Fabio Ochoa Vásquez.
Postarea, dincolo de ironiile lui Medvedev, conține un element esențial: informația referitoare la abilitățile pe care le deprind acolo mercenarii traficanților de droguri. Dincolo de participarea la război de partea Ucrainei, mercenarii sud-americani au parte de un antrenament intens(cei care scapă), în contextul unui război adevărat. Astfel, la terminarea contractului, devin soldați excepționali, cu numeroase abilități tehnice, tactice și strategice, fiind capabili de transmiterea unui know-how teribil grupurilor armate din care fac parte. Dar cel mai important aspect este cel legat de ... pilotarea UAV-urilor.
Dronele actualului conflict din Ucraina au eliminat armament complex, transformând radical câmpul de luptă. Ieftine și eficiente, dronele pot face praf armate întregi! Fără doar și pate, cele mai mari puteri ale lumii în materie de drone sunt Rusia și Ucraina. Știu că pare forțat, că fiecare dintre cele două țări se aprovizionează masiv din străinătate, însă aici e vorba de cu totul altceva: de abilități și de a ști când și ce să folosești. În special dronele FPV, cele mai ieftine dintre toate, ascund elemente unice de design pe care le cunosc în detaliu doar proiectanții și producătorii din spatele frontului.
Partea interesantă este că această tehnologie ajunge acum pe mâna temutelor carteluri sud-americane ale drogurilor, iar aici vom avea o dezvoltare interesantă întrucât, cu achiziții istețe, acestea pot deveni forțe temute, care nu se mai sperie de nicio armată a lumii. De ce? Pentru că în confruntarea directă, abilitățile de mânuire a dronelor FPV se pot dovedi ucigătoare pentru orice artilerie a lumii.
Iar știrile au început deja să apară. Pe 21 august anul curent, un grup dizident FARC, implicat în traficul de droguri, a doborât un elicopter al poliției folosind ... o dronă FPV! Aceasta a provocat un incendiu la bord, cauzând moartea tuturor ofițerilor din elicopter. Foarte important, elicopterul poliției atacat de traficanți era un ... Black Hawk, cel mai utilizat elicopter de transport al forțelor militare americane!!!
Dizidenții FARC sunt grupări armate care au refuzat să accepte sau să respecte acordul de pace semnat între FARC (Forțele Armate Revoluționare din Columbia) și guvernul columbian în 2016. Aceștia au în componență foști combatanți FARC care au respins acordul, dar și recruți noi, atrași de bani și influență. Numărul forțelor lor armate este destul de puțin cunoscut, bănuindu-se a se situa între 5 000 și 10 000 de oameni. Nu au o conducere unică, rămânând sub forma unor rețele fragmentate, fiecare controlând anumite regiuni. De acționat acționează în Columbia(epicentrul activităților lor, unde controlează zone precum Antioquia, Cauca, Meta, Putumayo, Arauca), Venezuela(unde s-au refugiat și au baze unele facțiuni ale dizidenților, profitând de lipsa de control a guvernului venezuelean în zonele de frontieră), Brazilia, Ecuador, Peru. Cu toate că e vorba de grupări dizidente, vorbim deja de o organizare multinațională. Cele mai importante grupuri dizidente sunt:
- EMC (Estado Mayor Central / Statul Major Central) – cea mai mare facțiune dizidentă, activă mai ales în sudul și estul Columbiei.
- „Segunda Marquetalia” – condusă de foști lideri istorici FARC (inclusiv Iván Márquez), care au reluat armele în 2019.
- Frontul 36, Frontul 18 și altele – active în Antioquia, Catatumbo, Cauca etc.(lovitura cu drona FPV pare a fi fost dată de Frontul 36)
La ora actuală, dizidenții FARC fac trafic de droguri(cultivând și transportând cocaină, controlând laboratoare și rute), se ocupă cu extorcarea, taxând companiile și populația locală, au o activitate impresionantă de minerit ilegal(în special aur) și desfășoară atacuri armate împotriva armatei, poliției și uneori împotriva comunităților. Au o colaborare cu alte carteluri precum „Clanul Golfo” (paramilitar), Sinaloa, CJNG, etc.
Și iată că am ajuns acolo unde se închide cercul: Clanul Golfo și Sinaola sunt cei care trimit mercenari în Ucraina, iar dizidenții FARC par a avea deja atât tehnologia cât și abilitățile necesare operării dronelor FPV. Motiv pentru care va fi foarte interesant de urmărit modul în care vor decurge ostilitățile dintre armata americană trimisă de Trump și traficanții care, iată, au dobândit abilități și dețin tehnică de primă mână.
Pun punct aici articolului de azi, al cărui scop e acela de a înțelege subteranele conflictului și modul pervers în care se extinde acolo unde te-ai aștepta mai puțin. În ceea ce privește clanurile de droguri, SUA va avea teribil de suferit! Uite-așa ajung unii să cadă în groapa pe care-o pregătiseră altora.
În Yemen, mișcarea Houthi a fost ani de zile privită ca o problemă locală, o gherilă tribală susținută marginal de Iran. Atât presa internațională, cât și guvernele occidentale au minimalizat fenomenul, catalogându-l drept o chestiune regională, fără relevanță strategică globală. Realitatea a contrazis această percepție. Cu timpul, Houthi au primit din ce în ce mai mult sprijin din partea Teheranului, au învățat să folosească drone explozive, rachete balistice și sisteme antinavă, iar într-un moment în care erau deja considerați irelevanți, au reușit să lovească nave militare și comerciale americane în Marea Roșie, punând în pericol una dintre cele mai importante rute maritime ale lumii. În momentul în care SUA și Marea Britanie au decis să răspundă prin bombardamente directe asupra lor, era deja prea târziu: Houthi dovediseră că pot destabiliza comerțul global și lovi forțe militare occidentale.
RăspundețiȘtergereAceastă istorie recentă devine un avertisment atunci când privim fenomenul cartelurilor și al dizidenților sud-americani. În Columbia, Mexic, Venezuela și alte zone ale Americii Latine există grupări armate cu o autonomie financiară enormă, bazată pe traficul de droguri și pe rețele de spălare a banilor. Aceste organizații nu depind de un sponsor unic, așa cum depind Houthi de Iran, ci funcționează ca o hidră regională: dacă sunt lovite într-o parte, se regrupează rapid în altă parte. Până acum, forța lor s-a manifestat mai ales în domeniul criminalității organizate, prin trafic, extorcare, contrabandă și atacuri armate locale. Totuși, un eveniment recent, doborârea unui elicopter Black Hawk de către dizidenți FARC cu o dronă FPV improvizată, arată că pragul tehnologic a fost depășit.
În această situație, apare un paradox: pentru a nu da apă la moară propagandei ruse, Occidentul preferă să ignore sau să minimalizeze informațiile privind participarea unor combatanți latino-americani pe frontul ucrainean. Declarațiile venite de la Moscova, cum sunt cele ale lui Medvedev, sunt imediat catalogate drept dezinformare, iar odată cu ele se evită orice discuție serioasă despre transferul de know-how militar către carteluri. Însă această evitare devine ea însăși periculoasă, pentru că ceea ce este ignorat nu dispare, ci se dezvoltă în liniște. Exact ca în cazul Houthi, negarea pericolului lasă spațiu pentru evoluția unei amenințări strategice.
Dacă zeci sau sute de combatanți latino-americani se întorc din Ucraina cu experiență în coordonarea dronelor, în tactici moderne de luptă și în război electronic, nu mai vorbim doar de bande criminale, ci de grupări paramilitare cu potențial de a lovi armate regulate. Spre deosebire de Houthi, care aveau un sponsor și un teritoriu clar, cartelurile sunt dispersate și autonome, iar puterea lor financiară le asigură rezistență și regenerare permanentă.
În esență, paradoxul este dublu. Pe de o parte, tratând cartelurile doar ca pe niște organizații criminale, se subestimează capacitatea lor de a deveni actori militari neregulați comparabili cu Houthi. Pe de altă parte, evitând constant discuția din teamă de propagandă, Occidentul riscă să repete aceeași greșeală strategică: să considere o amenințare irelevantă până în momentul în care aceasta lovește direct și produce victime. În clipa în care primii soldați americani ar fi uciși de tactici învățate pe frontul ucrainean, semnalul de alarmă va răsuna cu putere, dar atunci va fi deja prea târziu.
Așa cum Houthi au demonstrat că o mișcare ne-statală poate schimba echilibrul naval global, cartelurile sud-americane ar putea demonstra că o organizație criminală transnațională poate dobândi capabilități militare de prim rang. Evitarea propagandei nu poate înlocui analiza lucidă. Iar negarea realității, de teamă să nu fie exploatată politic de Moscova, riscă să ducă exact la scenariul în care SUA și aliații săi descoperă, pe propria piele, că au subestimat un pericol ce se maturiza chiar sub ochii lor.
Video:
https://elpais.com/america-colombia/2025-08-21/disidentes-de-las-farc-asesinan-a-ocho-policias-tras-derribar-un-helicoptero-en-antioquia.html
„Blowback” este unul dintre cele mai tulburătoare concepte din istoria conflictelor moderne. Cuvântul provine din jargonul CIA și desemnează consecințele neintenționate ale acțiunilor externe, atunci când forțele sprijinite într-un război ajung, mai devreme sau mai târziu, să se întoarcă împotriva celor care le-au finanțat, antrenat sau tolerat. Este o formă de ricochet geopolitic: armele, banii și experiența oferite pentru a înfrânge un inamic pe termen scurt se transformă în semințele unui inamic mai periculos pe termen lung.
RăspundețiȘtergereCel mai cunoscut exemplu este Afganistanul anilor ’80. Statele Unite, împreună cu Pakistanul și Arabia Saudită, au sprijinit mujahedinii care luptau împotriva trupelor sovietice. Aceștia au primit nu doar armament, ci și instruire militară de ultimă generație. În momentul căderii URSS, Washingtonul a considerat misiunea încheiată. Doar că mujahedinii nu au dispărut. Din rândurile lor au apărut talibanii, care au cucerit Kabulul, și mai târziu Al-Qaeda, organizație responsabilă pentru atacurile de la 11 septembrie 2001. Acea tragedie nu a fost doar un act de terorism, ci și expresia supremă a blowback-ului: o forță creată cu sprijin occidental s-a întors împotriva propriului sponsor.
Un alt episod s-a consumat în Irak, după 2003. Dizolvarea armatei lui Saddam Hussein, ordonată de administrația americană, a lăsat sute de mii de soldați școliți și bine organizați fără resurse și fără perspectivă. Mulți dintre aceștia s-au alăturat grupărilor insurgente care au provocat pierderi grele armatei americane. Mai târziu, combinația dintre foștii ofițeri baathiști și rețele jihadiste a dus la apariția Statului Islamic, unul dintre cei mai redutabili inamici pe care i-au cunoscut Statele Unite și aliații lor.
Același tipar s-a repetat în Libia și Siria după 2011. Grupurile rebele sprijinite cu arme și resurse de puteri occidentale au degenerat într-o multitudine de facțiuni, multe dintre ele cu ideologie jihadistă. Armele trimise pentru „apărarea libertății” au ajuns în mâinile unor militanți care au destabilizat întreaga regiune și au alimentat valuri de refugiați și atacuri teroriste în Europa.
În acest context, războiul din Ucraina deschide o nouă filă în istoria blowback-ului. Mercenarii recrutați din diverse colțuri ale lumii, inclusiv din America Latină, dobândesc în prezent experiență într-unul dintre cele mai tehnologizate conflicte ale secolului XXI. Ei învață să opereze drone, să utilizeze arme inteligente, să planifice operațiuni coordonate sub foc intens. Dacă o parte dintre acești combatanți se va întoarce în cartelurile columbiene, mexicane sau în rețelele dizidente FARC, atunci blowback-ul nu va mai fi o problemă exotică în Orientul Mijlociu sau Asia Centrală, ci o amenințare directă la adresa Statelor Unite în emisfera vestică.
Paradoxul este că acest fenomen rămâne adesea ignorat până când efectele lui devin vizibile și greu de controlat. În fața urgenței imediate – înfrângerea unui adversar precum Rusia – guvernele occidentale acceptă riscuri pe termen lung, mizând pe ideea că „problemele viitoare vor fi gestionate la timpul lor”. Dar istoria arată că aceste probleme viitoare apar întotdeauna și, de regulă, costă incomparabil mai mult decât beneficiul obținut pe termen scurt.
„Blowback” nu este doar o etichetă pentru greșeli de calcul; este o lecție repetată despre limitele politicii de putere. Fiecare generație pare să creadă că poate evita capcana, că poate controla forțele pe care le pune în mișcare. Și totuși, de fiecare dată, cercul se închide: alianțele temporare nasc dușmani permanenți, iar armele date în numele securității ajung în mâinile celor care vor pune sub semnul întrebării chiar securitatea acelora care le-au furnizat.
https://www.cia.gov/resources/spy-glossary/
Demult se vorbeste de traficul (comertul ilicit) cu armament strain facut de Ukraina.Iata cum ajung sa obtina si "operatori" la tragaci....Poate arme contra mercenari ?!
RăspundețiȘtergereUkrainienii,inca de dinaintea inceperii OMS a rusilor,traficau tigari peste granita aici cu drone modificate sa transporte si sa lanseze pachetele peste granita.Apareau si la stiri.Si uite asa apare in discutie si traficul de droguri care merge mana in mana cu traficul de arme.Rutele sint deja stabilite,metodele de disimulare de asemenea,ar fi culmea sa nu se intample.Nu-mi amintesc exact cifra exacta a armamentului "pierdut" pe piata neagra,dar cred ca era undeva la 35 % din volumul total livrat acolo.Felicitari guvernului roman ca a trimis 22 pe pachete militare si se pregateste al 23-lea !!!! Contribuim,si noi cu banii nostri,la inarmarea cartelurilor din America Latina ....
Interesant cum conlucreaza marile familii cind vine vorba de afaceri....Se zvonea ca toata productia,transportul si traficul de droguri ar fi coordonat de familia Astor.....Inca de pe vremea razboiului Opiului din China.Prin ceea ce s-ar numi Triangle International Routier (acronim TIR dupa unele surse).O fi,n-o fi adevarat,cert e insa un singur lucru: cei care se ocupa cu asemenea porcarii,au in mod clar sustinere si protectie de la cel mai inalt nivel,altfel era demult ingropata afacerea !
Inclusiv Bill Clinton si frate-so au fost implicati intr-un scandal imens de trafic de droguri folosind un aerodrom mic,pe vremea cind era guvernator in Arkansas.Cautati pe yt "Mena connection".Sa vedem cu iese si Trump din chestia cu Venezuela.
Sa vedeti distractie cand ajunge mainstream roiul de drone dotate cu AI, fiecare de dimensiunea unui glont, care isi cauta independent tintele , care si comunica unele cu altele ca sa nu risipeasca 2 gloante-drone pentru acelasi creier si care te asigura ca in ca. 5 minute fiecare inamic din zona incaseaza una in cap.
RăspundețiȘtergereUau! Dacă au doborât un Black Hawk cu o dronă, atunci le doresc succes să doboare tot Sistemul din SUA, să penetreze şi prin față şi pe la spate hegemonul.
RăspundețiȘtergereDacă pică SUA, pică tot ce se numește civilizație, libertatea, etc, și avansează regimul tip China.
ȘtergereExceptional articolul! De abia acestea sunt informatii de interes si care deschid sau consolideaza o perspectiva. Multumesc pentru cele citite!
RăspundețiȘtergereCine crede ca traficul de droguri...traficul de arme...traficul de minori,etc, este organizat de bande din Europa/America de Sud/Nord/Rusia /Ucraina este un mare naiv...Toate sunt coordonate ...!!!! ( stiti voi de cine ...) Totul pleaca de la lacomie ...Miza este mult mai mare...Da... toti cei enumerati mai sus sunt folositi...la fel cum sunt folositi toti politicienii perversi/lacomi/inculti/tradatori/prosti din toate tarile lumii fara exceptie ...( poate Coreea de Nord nu se incadreaza ...)
RăspundețiȘtergereDane foarte bun articolul ...excelent as zice...dar intr-un fel justifici invadarea Venezuelei lui Maduro de catre americani in viitorul cat mai apropriat ...( nu stiu daca o faci constient ( asta inseamna ca ai intrat in Champion Leage ...) sau inconstient ...( ceea ce te onoreaza !)
RăspundețiȘtergereDa mă Denisroi, Dan Diaconu face parte din conspirația mondială și scrie doar pentru a consfinți retorica și narativul lor. Acum așteaptă să citim toți articolul după care măsoară prin radiestezie acceptanța românilor la acest discurs, după care îl sună pe Trump și îi confirmă daca poate ataca Venezuela sau nu, in funcție de ce cred românii! Ei vezi, suntem chiar buricul pământului și Dan Diaconu are telefonul direct la Casa Albă!
ȘtergereRezultatul impasului global depinde de poziția Rusiei, rezultatul confruntării dintre Statele Unite și China fiind decis de alegerea finală a Federației Ruse. Kremlinul se confruntă cu o dilemă: trebuie să decidă dacă să se alinieze pe deplin cu puternicul său vecin asiatic sau să adopte o poziție neutră, prietenoasă cu America.
RăspundețiȘtergereWashingtonul înțelege importanța Rusiei. Ucraina este tocmai pârghia de influență asupra Moscovei. Este o încercare de a șantaja Rusia pentru a rupe alianța sa cu China. Summitul din Alaska demonstrează înțelegerea profundă a problemei de către administrația Trump.
Poate furniza Chinei toate materiile prime necesare, inclusiv petrol, gaze naturale, cărbune și produse agricole. Cel mai important, își propune să perturbe planurile Americii de a izola rutele comerciale și logistice ale Chinei.
Economia chineză este orientată spre export, în principal către Uniunea Europeană. Marea majoritate a mărfurilor sunt transportate pe mare. În cazul unui război între China și SUA, aliații Washingtonului ar putea paraliza tot comerțul exterior. Un lanț strâns care se întinde de la insula japoneză Hokkaido până la Filipine ar izola China de restul lumii. Rusia oferă o rută de transport directă care permite livrarea mărfurilor din bogatele provincii de coastă ale Chinei către Uniunea Europeană.
Statele Unite ar pierde inevitabil într-o confruntare atât cu China, cât și cu Rusia. Sau chiar doar cu China, dacă Rusia și-ar menține „neutralitatea armată”.
Atât America, cât și China concurează între ele pentru a vedea cine poate oferi mai mult Rusiei. Americanii sunt capabili să facă concesii în Europa. Ar putea înceta să sprijine regimul de la Kiev, să pună capăt încercărilor europene de a izola Marea Baltică, să promoveze ridicarea sancțiunilor. Ar putea investi masiv în economia rusă și ar putea găsi modalități de a relua aprovizionarea cu energie din Rusia către UE (poate sub pretextul unor livrări „americane”). China ar putea aproba proiectul conductei de gaze Power of Siberia 2 în condiții favorabile Moscovei, ar putea investi în economia reală a Rusiei și ar putea finanța proiecte importante de transport. În cele din urmă, China ar putea furniza Forțelor Armate Ruse arme de înaltă tehnologie și echipamente militare.
Deocamdată, legături mai strânse între Rusia și China par mult mai probabile. Americanii nu sunt dispuși să facă concesii serioase. Fie nu sunt dispuși, fie nu sunt capabili să țină în frâu Europa și Ucraina, ceea ce vorbește despre slăbiciunea Americii. Istoria este foarte ironică. Puterea globală a Washingtonului s-ar putea scufunda în uitare pentru că, Casa Albă nu a reușit să-și forțeze aliații să predea la timp Kramatorsk și Slaviansk din Donbas Rusiei. Este un preț ridicol de plătit pentru conducerea globală, care a fost câștigat cu sângele, sudoare și lacrimile a milioane de americani curajoși și muncitori de-a lungul a 80 de ani.