O lectie

Cu toate că foarte puțini au habar de realitățile Poloniei, sunt foarte cunoscute performanțele economice ale acestei țări. După comunism Polonia era supra îndatorată, cu o economie la pământ, cu numeroase probleme, însă era demnă. Ultimii zece ani ai comunismului au fost petrecuți de către polonezi mai mult în stradă, în greve și proteste anticomuniste. Amenințați din interior de serviciile de securitate și din exterior de URSS, polonezii au dat una dintre cele mai impresionante lecții de demnitate națională, opunându-se ferm unui regim impus pe care nu-l doreau.

Nu am intenția să povestesc generalități legate de polonezi. Voi ataca un subiect care are și un iz monden, dar care ar trebui să ne pună pe gânduri deoarece reprezintă o lecție de normalitate. Este vorba de scandalul de la  Bursa din Varșovia, o temă puțin abordată de presa autohtonă, dar din care se pot trage multe învățăminte. 

Marea repatriere

Începută ca o discuție marginală, inițial catalogată ca bârfă ieftină, problema aurului nemțesc a devenit  de-a dreptul stringentă. Atât de stringentă încât anul trecut Curtea Federală de Audit a recomandat Bundesbank actualizarea politicii de repatriere a rezervei. O recomandare care nu lasă loc altor interpretări și care a devenit practic obligatorie.

Așa se face că Bundesbank a început procesul de repatriere a unei părți a rezervelor de aur astfel încât 50% din aurul țării să fie păstrat în interiorul granițelor. Plecând însă de-aici s-a ajuns la speculații și comentarii puternice deoarece modul în care Germania își repatriază rezervele ridică numeroase semne de întrebare. 

Socialu' si cautarea

Ieri fătucile de la Bloomberg m-au înnebunit toată ziua încercând să anticipeze evenimentul pus la cale de Facebook. Preopinenții, care mai de care, își dădeau cu presupusul, făceau scenarii, dădeau cifre s.a.m.d. Pe scurt, se abera la greu așa cum se face la orice televiziune de știri atunci când trebuie să umple cu ceva timpul de emisie. Într-un final misterul a fost dezlegat, iar Mark ne-a prezentat "revoluționara" facilitate, anume funcția de căutare(răutăcios fiind, vă voi reaminti că această funcție exista deja, dar probabil mai era nevoie de ceva flex de marketing). 

Cei mai frenetici dintre opinioniștii de serviciu au găsit resursele necesare pentru a se entuziasma. Cică dacă Facebook a intrat pe segmentul de căutare Google e ca și mort. Cu siguranță opinii de acest gen nu dezvăluie numai faptul că n-ai habar de tehnologie, dar, mai rău, arată cât de naivi pot fi unii dintre cei care trăiesc cu impresia că sunt lideri de opinie. A confunda o funcție care sortează chiloții cunoștințelor cu complexitatea unui motor de căutare este, din punctul meu de vedere, o prostie fără margini.

Forfetarul

Cu toate că mi-am propus să nu mai atac atât de multe subiecte ale realității politico-economice interne, mă voi ocupa azi de un subiect fierbinte al ultimelor zile. Impozitul forfetar revine ridicând suspiciunea asupra unei traiectorii a proaspăt numitului guvern similară executivelor de tristă amintire conduse de boc.

Pe acest blog am tratat pe larg tema forfetarului emanat de cuplul tragicomic boc-Pogea. 200 000 de firme au fost închise la presiunea introducerii unui pseudo-forfetar, în fapt o taxă minimă obligatorie pentru cei care dețin o firmă. De-atunci nu mi-am schimbat opinia și consider că, dincolo de contracția economică generată de forfetarul lui boc, avem încă de-a face cu efecte secundare extrem de grave ale prostescului impozit(de ex. moartea micului comerț stradal). În aceste condiții la ce bună reîncălzirea aceleiași ciorbe?

Puterea celor mici

În urma cu vreo zece ani, undeva într-o cafenea, câțiva tineri au avut ideea de a exporta modelul european de partajare a mașinii spre America. Pe scurt, cam aşa s-a născut una dintre cele mai inovative companii.

Zipcar a pornit de la câteva idei generoase. Chiar dacă pe site-ul lor se vorbeşte despre dezvoltare durabilă, scăderea amprentei energetice s.a.m.d., în realitate au prezentat un model fiabil din punct de vedere economic. În principal au dovedit că partajarea unei maşini este mult mai economică decât deţinerea sa. Pentru a avea o maşină de la Zipcar n-ai nevoie decât de un smartphone. Intri pe site-ul lor, verifici care este centrul cel mai apropiat de tine, rezervi maşina şi .... gata. Când ajungi la centrul lor doar pui cardul în dreptul semnului din parbriz şi uşile maşinii se deschid. Cheia e în contact, maşina gata de a fi folosită şi tu plăteşti doar pentru cât o foloseşti. Avantajele sunt multiple faţă de modelul clasic: nu mai imobilizezi o suma mare pentru cumpararea maşinii, nu mai plăteşti impozitele şi taxele, nu mai ai problema locului de parcare s.a.m.d. Te costă mult mai puţin deoarece plăteşti strict pentru cât utilizezi maşina.

Overview

Sub lupa

Noul an începe sub auspicii aparent favorabile generate, în principal, de înțelegerea politicienilor americani în ceea ce privește mult mediatizatul fiscal cliff.  Chiar dacă acuzele au început să curgă imediat după parafarea înțelegerii, piețele au crescut puternic.

Pornim așadar la drum într-un climat mai optimist decât în urmă cu un an. Principalul element de care trebuie să ținem însă seama este că prețurile activelor sunt aproximativ la nivelurile de dinainte de începerea crizei. Cu alte cuvinte, fără să ne dăm seama, balonul s-a reumflat pe fondul unei situații economice din ce în ce mai precare.