Alegerile pe care nu le-a câștigat nimeni

Situația internă, dar mai ales cea externă, ne indică o complicare extremă a situației politice. E un semn că actuala așezare a societății își arată deja limitele, fiind necesară schimbarea paradigmei prin eliminarea celei mai idioate invenții a istoriei, anume clasa politică. Devine astfel din ce în ce mai clar că zilele „conducerii prin intermediar” s-au terminat, iar omul simplu trebuie să ia hotărârea normală a înhămării sale nemijlocite la treburile comunității și ale statului. Și-acum să trecem la subiectul articolului de azi.

România a ales bules

... A fost eroic, de nedescris. Marii bărbați ai țării au venit în fața poporului pentru a fi confirmați. Și, prin proces democratic, s-au ales! Mă uit cum curge laptele și mierea pe străzi, mă mai opresc din când în când să-mi trag sufletul pe lângă câte-o fântână de ciocolată și să iau o gură din delicioasa băutură. Bine-mi e! Bine, pentru că merit. Vorba sloganului: „Sunt cetățean european și am drepturi”!”

Azi noapte mi-au dat lacrimile. Zeița Clotilde s-a întors cu fața la popor, cerând să fie lăsată să-și continue mărețele realizări. Mă uitam la ea, așa, cum arăta, precum o amazoană. Stătea zveltă, asemeni unei statui antice, călare pe șobolanul de rasă, perfect dresat, făcându-le oamenilor semne de simpatie din mustăți. „Dragi locuitori ai Sectorului 1! Ne vom continua proiectul. După ce am adus șobolanii la îmblânzit vom trece la pasul următor: ploșnițele”. Ah, cu câtă mărinimie își tratează ea supușii! V-am spus, cred că am îmbătrânit pentru că prea des îmi dau lacrimile de emoție. 

M-aș fi așteptat ca și la Sectorul 2, asemeni lui Clotilde, Mihaiu să vină și el călare pe un vierme de rasă. Să descalece asemeni unui voievod care-și vizitează supușii, urcând din gaura sa de fildeș. L-am văzut însă venind așa, simplu, fără nimic. „Păi - mărite primar - am îndrăznit eu să-i spun - mă așteptam să vă văd descălecând maiestuos de pe un vierme. Ce s-a întâmplat?”. M-a privit cu un zâmbet plin de înțelegere și mi-a răspuns înțelept: „De ce să fac asta? Viermele sunt eu! Îmi sunt autosuficient”. Vai, câtă înțelepciune. Din nou am tremurat de emoție. 

M-am urcat rapid în metroul suprateran și am ajuns în grabă, trecând prin mii de kilometrii noi nouți de conductă de termoficare, la sediul de campanie al Majestății Sale, înțeleptul stăpân al capitalei noastre, Nicușor Dan. Mare om, mare caracter. Stătea așa, în mijlocul mulțimii, călare pe nimic. Și le spunea tuturor: „Am venit aici, în fața voastră, dragi locuitori ai Bucureștiului. Am venit călare pe realizările mele!”. Și lumea-l aplauda fascinată. Doar un copil, deh copil!, o întreba pe mă-sa: „Acum unde trebuie să ne uităm pentru realizări, mămico? Între picioarele lui?”. Ce știu ăștia mici la vârsta lor? 

De-atâta grabă mi-am mai tras puțin sufletul obosit pe o bancă dotată cu un mecanism de masaj. Am închis ochii și am simțit cum mâini nevăzute au început să mă pipăie cu dibăcie prin spate, pe la piept. Doamne, ce minuni face tehnologia asta. Simți așa, niște apăsări tandre. Păcat că m-a trezit din visare un copilaș cam obraznic: „Domnu, boșchetarii ăia v-a lăsat fără bani, ceas, telefon și portofel! Ce naiba făceți dă stați și dormiți aiurea pe bancă? Ziceți mulțumesc că v-am trezit. Mai e puțin și vine aurolacii, iar cu ăia nu te joci! Vă trezeați  că vă dedea ăia și cu seringa la jugulară!”. Eh, copii, nu știu ei ce spun, nu înțeleg lumea noastră europeană, valorile noastre solide, zugrăvite maiestuos încă din anii 90 în melodia „Pe la spate”(mă rog, ar mai avea nevoie de o actualizare versurile ălea).

Am ajuns, ceva mai târziu, la Timișoara. Pe moment am crezut că am greșit drumul întrucât eram undeva, într-o pădure luxuriantă. L-am întrebat pe taximetrist dacă nu cumva a greșit destinația că eu nu în pădure i-am zis să mă ducă, ci în centrul Timișoarei. „Pai aici e, domnu! Fix în centru, dar dumneavoastră nu știți. Asta e zonă protejată, e marele parc dendrologic al bălăriilor devenite arbori. O luați pe poteca asta și-o țineți drept. Dacă vedeți niște lupi să nu vă speriați că e câini comunitari d-ai noștri, de Timișora, d-ăia civilizați. Și dacă vedeți prin vârfurile arboretului râși, iar să nu vă speriați, că e pisici vagaboande. Miaună și ele, da' nu stați mult să le admirați că se inervează!”. Și-am coborât, am luat-o pe cărare și-am nimerit fix la manifestația de reîntronizare a principelui străin. Oameni deștepți timișorenii ăștia, au mirosit ei pe cine trebuie să voteze. Dominic ăsta e precum un voievod din istorie(aproape că aș fi zid că e ca Carol al II-lea, dar ăla cel puțin mai împungea). Iar soția sa - chinezoaică - ne demonstrează cu vârf și îndesat că așa bate vântul, spre familia multinațională. Că e bine, n-o vezi doar din conturile și averile lui Fritz, atât de numeroase încât se-ncurcă-n bani atunci când îl mai întrebi despre câte-un mărunțiș de casă trecută din greșeală pe numele său. Chestia cu binele se vede în special pe doamna lui Fritz! S-a împlinit și ea, deh, ceafa de porc, mici, bere, sănătate curată, frate! A scos-o Românica la lumina cea adevărată. Nu știu dacă e actualizată cu manelele că n-am mai putut să stau. Am părăsit Timișoara pentru că erau clare treburile acolo. 

Și uite-așa am ajuns la Cluj. Văzându-l pe boc îmi dau seama de ce toată inteligența gravitează în jurul său. IQ-urile compatibile se atrag, frățioare, se atrag rău de tot! Mi-a plăcut, în special, coborârea sa maiestuoasă din metrou. Ce să zic, artă și tehnologie, frățioare. Altă lume, altă viață! Și-aici nu e vorba doar de metrou, ci și rutier se vede avantajul. Mergi fluent prin Clujul ăla. Prin intermediul unor algoritmi complecși, viteza a fost stabilizată prin tot Clujul. Așa se face că rulezi inteligent cu mașina, având o viteză garantată de aproximativ 2 km/h, ceea ce e impresionat. Îți dai seama, dacă te afli acolo în perioada festivalului, poți beneficia de audiție gratuită timp de doi ani dacă decizi să faci un tur de centru cu mașina. Chestii gândite, inspiraționale! Am răsuflat ușurat că a ieșit din nou boc, pentru a șasea oară. Dar n-am avut timp mult de discuție și-am trecut Carpații cu tancurile Abrams. Ce înseamnă tehnologia americană, nici n-aveți habar. Am trecut Carpații într-o dulce hurducăială pentru a compensa astfel lipsa autostrăzilor. Americanul care conducea tancul mi-a spus prietenește: „Yeah, in scoort timp, toți veeți poothea sa mergetzi așea, că trebooie să looptatzi impotriva tiranoolooi Puthin!”. Mi-a sărit inima din piept de fericire. Au venit americanii, frate! În sfârșit, dorința bunicului s-a îndeplinit! Și uite că ne-au găsit și-un „task” demn de Războiul Rece. Nimic nu lasă neterminat americanii ăștia! De-aia au ajuns așa departe, cu oamenii ăia care stau precum statuile, în poziții imposibile, pe străzile americane. Sclupturi vii, cărora li se spune pe nedrept zombie! 

Nici n-am avut timp să gândesc bine, că tancul s-a oprit: „Am ajoons, man! Aici s-au alees primariei”. Am zâmbit în timp ce mă dădeam jos din tanc precum nea Nicu din Tab. Și-atunci m-a lovit un fulger. Frățioare, tancul americanului m-a întors în timp. Vă vine să credeți sau nu, m-am întors în vremea lui nea Nicu. M-a și apucat frica de Securitate. Acum pe unde mă mai duc eu, mai ales că ticălosul ăla de american o ștersese? Un cetățean s-a apropiat de mine. Mergea grăbit într-o direcție precisă. „Nu vă supărați - îi spun eu cu sfială - în ce an suntem?”. „2024 - răspunde el - ce întrebare mai e și asta? Eu mă grăbesc că-l serbăm pe dom' Primar”. Am răsuflat ușurat și-am înțeles mare înțelepciune a edilului veșnic. Păi nu zice lumea că era mai bine înainte? Uite-așa, dom' Chirică a făcut ca Iașul să arate fix ca înainte de 1989, cu absolut toate socotelile, cu Partid, cu Securitate și toate cele. Cum care Securitate? Păi el ce e? Mie mi se pare deosebit de înțeleptă gândirea tovarășului. De-aia l-au și reales ieșenii. Am fost curios să văd care-a fost treaba. Cică ar mai fi fost candidați. Spre exemplu Căcărău Cosette. Dar aia a încheiat mult în urmă că duhnea de inteligență. Duhnea în comparație cu Chirică, deci vă dați seama! Dar Chirică e om de nădejde! „A făcut totul” și-acum, dacă ai chef de comunism, te duci la Iași. E drept, nu-ți dă apartament ca pe vremea lui nea Nicu, dar condițiile sunt pe-acolo. Marfă, frate! Așa cum unele țări din lume au între granițele lor toate zonele climatice, așa și noi, avem între granițe toate formele de comunism! Trebuie să ne impunem și noi cu ceva pe lumea asta.

M-am întors în Bucureștiul meu drag spre dimineață. Obositoare călătorie, dar a meritat! Am o luat o linguriță de miere din pârâiașul care trece prin fața casei mele și m-am apucat să vă scriu textul pe care tocmai îl citiți. Sper că și tu, cititorule, ai fost cuprins de aceleași emoții înălțătoare. Mie nu-mi mai rămâne decât să merg acum să dorm. Ultima noapte de dragoste ...

Pentru ce votăm?

Azi este una dintre acele zile în care trebuie să conștientizăm minciuna cu „democrația”. Pe scurt, ți se spune că ai drepturi și te bucuri de libertăți deoarece „ți se permite să faci regulile”. Cum? Mergând la vot și alegând pe cine îți place! Nu-i frumos? Dacă ai de-a face cu un tiran, buf, la vot îl faci praf. Extrem de simplu și eficient, nu-i așa? Societatea asta e una măreață, în care dictatorii pot fi înfrânți! Așa ți se spune, iar tu crezi, în ciuda faptului că în ultimii 20 de ani am trăit într-o continuă dictatură, începută de un ticălos și continuată de un prost. Dar am votat, nu-i așa?

Adevărul pe care nu vrei să-l afli: ești un om de unică folosință!

• Apple(AAPL) are venituri anuale de 380 miliarde $, EBITDA de 125 miliarde $ și o capitalizare bursieră de 3 trilioane $.
• Nvidia(NVDA) are venituri anuale de 80 miliarde $, EBITDA de 50 miliarde $ și o capitalizare bursieră de 3 trilioane $.

Le-am pus frumos, una sub alta, exact ca în problemele de comparație ale elevilor din ciclul primar. Ce avem noi aici? Un elev din ciclul primar ne-ar spune chestiunea care se vede de la o poștă, anume că cele două elemente sunt necorelate. Avem însă de-a face cu date reale, palpabile. Capitalizarea e dată de prețul acțiunii, celelalte cifre sunt date de contabilitatea companiei. Nu vreau să spun că e ceva greșit într-o parte sau în alta, ci să aduc „vocea logicii”(vorba amicei mele, Afroditi) în acțiune. Dacă cea care are dreptate este contabilitatea, rezultă că Apple e subevaluată din punct de vedere bursier, iar acțiunile sale ar trebuie să fie de 2,5 până la de 5 ori mai scumpe, în funcție de indicatorul contabil pe care-l luăm în considerare. Sau, dacă Apple nu e subevaluată înseamnă că Nvidia e supraevaluată cu același factor. E cât se poate de limpede. 

O audiere cu cântec

Am fost curios să văd care a fost impactul audierii lui Anthony Fauci din Camera Reprezentanților. Zero în presa românească. Digi a insistat pe plângăceala ticălosului cum că el și familia ar fi fost amenințați cu moartea, iar Libertatea a scăldat-o în aceiași termeni într-un articol preluat, în mare, de la Agerpres și făcut vizibil strict pentru „acoperirea media a subiectului” și atât. Nu trebuie să ne mirăm. Cam la fel a fost prezentat subiectul mai peste tot în presa apropiată sistemului globalist de putere.

Un viitor pentru Ucraina

Îi tot auziți pe occidentali că se vor implica activ în reconstrucția Ucrainei, că vor strânge fonduri, că vor face și vor drege. Aceiași politicieni care au produs dezastre sistemice în țările lor, promit acum că vor face paradisul în Ucraina. Mai e doar un hop, spun ei: mobilizarea generală pusă în practică de Zelenskyi, urmată de „victoria definitivă” împotriva Rusiei. Imbecilitatea viziunii exprimate nu are sens s-o combatem pentru că se combate de la sine. Ceea ce trebuie să conștientizăm însă sunt planurile din spatele acestor idei imbecile. Așa cum ne-au obișnuit, occidentalii își maschează extrem de prost planurile ticăloase și, de fiecare dată când constați o fractură logică, trebuie să te uiți cu atenție în spate deoarece acolo e elefantul.

Privind înainte cu mânie

În timp ce moș Biden își etalează „realizărili” în scandări de „Fuck Joe Biden”, presa propagandistică amplifică minciunile economice făcând să se ofilească definitiv „recordurile la hectar” raportate de agricultura ceaușistă. Dacă înainte mă scârbeau minciunile propagandei „geniului Carpaților”, acum, pur și simplu, intru în pământ de rușine. Păi Ceaușescu era un biet amator. Propaganda sa mințea nevinovat, văzându-se de la o poștă că i se face rușine la fiecare slogan inventat. La un moment dat trăiai cu ideea că ăia care-i fabrică sloganurile o fac efectiv la mișto. Spre deosebire vremea lui Ceaușescu, ăștia de acum sunt continuatorii perfecți ai celor din perioada proletcultistă. Ăia când scoteau sloganul, indiferent cât de aberant era, chiar credeau în el. Mai țineți minte: „Ana Pauker și cu Dej/ A băgat spaima-n burghej”(sic!), „Imperialistule-american/ Ți-a căzut bomba-n ocean” sau clasicul „Și mai trece-o noapte, și mai trece-o zi/ se ascute lupta dintre clase/ iar chiaburii se arat-a fi/ elemente tot mai dușmănoase.”. Însă, motivul minciunilor propagandistice este mereu același, anume ascunderea dezastrului real.