Make the Blast Big Again

O nouă zi, o nouă scădere pe piața americană. Las' că au de unde, ar fi primul meu impuls. Ceea ce e interesant e că începutul de ședință a fost unul în creștere, pentru ca finalul să fie dezastruos. Un veteran al pieței spunea că „la începutul ședinței de tranzacționare lumea credea că Administrația de la Casa Albă mai are ceva minte în cap”. Ceea ce vedem însă e că defectul mental din conducerea SUA e unul major. Sincer, scriu cu greu întrucât nu mă pot abține. Citesc titlurile și mă pufnește râsul. Asemenea instincte primare expuse cu atâta naturalețe n-am mai văzut până acum. Dacă aș vedea în direct o păruială între Trump și Melania, una d-aia adevărată, gen Roxy Manelista sau Magda Ciumac, cu vorbe grele și înjurături de mahala, jur că nu m-ar mira deloc!

De ce trag clopotele, Mitică? De funie, monșer!

Avem multe de discutat azi, așa că trebuie să-i dăm bice. O să începem cu contextul actual. Începe să se vadă ceea ce am tot povestit în ultima perioadă, anume începutul sfârșitului. Ieri a fost o zi bursieră excepțională, de un dramatism aparte. Cu o volatilitate de 8.5%, am avut o zi bursieră „de colecție”. Doar 19 zile comparabile au fost în ultimii 60 de ani, dintre care 12(!!!) în criza din 2008. Teoretic, treburile ar fi fost mult mai abrupte întrucât piața a început cu o cădere isterică în jos, o unanimitate în care a vinde a devenit rațiunea oricărui client. Însă, după doar 15 minute, piața a intrat într-o creștere isterică, de aproape 8.5%. Motivul? Minunați-vă: un fake news privind amânarea tarifelor vamale cu 90 de zile. Totul s-a dovedit a fi o manipulare de joasă speță, însă a fost introdusă strategic, astfel încât mulți dintre pifani au revenit la optimism. 

Evoluții

O firmă chineză nou apărută - RiVAI- tocmai ce a lansat Lingyu, un procesor RISC de înaltă performanță destinat serverelor. Știrea a șocat lumea deoarece media occidentală e mereu luată prin surprindere atunci când constată că în China a mai apărut o tehnologie de ultimă oră, în ciuda restricțiilor. Uneori am impresia că occidentalii au ajuns să trăiască într-o bulă auto-impusă, nefiind capabili decât să primească dozat, cu lingurița, știrile din zona dușmanilor. Mă rog, însăși noțiunea de dușman e una ciudată întrucât chinezii nu-i dușmănesc. 

O veste bună și una proastă? Două vești bune sau două proaste?

Depinde cum privim lucrurile.

Știrea în sine este următoarea: Marea Britanie a înființat, pe șest, o organizație militară paralelă a NATO. Alianța respectivă este formată din: Marea Britanie, Suedia, Danemarca, Finlanda, Polonia și Olanda. Ce fac englezii aici? O alianță post-NATO care să se transforme într-un scut pentru ei în raport cu Rusia(că aia e problema care-i doare cel mai rău pe măsură ce nebunia din Ucraina se apropie de sfârșit). În același timp, organizația este o detonare pe față a inițiativei europene de reînarmare.

Trump nu va fi pedepsit. El e pedeapsa!

După ce Trump a detonat bomba tarifelor vamale, au apărut experții în taxe și tarife, așa cum apar ciupercile după ploaie. Citind opiniile care circulă mă pufnește râsul întrucât, în majoritatea lor, cei care le exprimă nu au habar despre lucrurile asupra cărora se pronunță. Iată de ce, pentru a calma spiritele, o să facem în cele ce urmează o scurtă trecere în revistă a absolut tuturor fenomenelor pe care le-am văzut în politica americană, dând explicații logice în locul aberațiilor pe care le enunță toți neaveniții transformați în „analiști”, „experți”, „comentatori” etc.

România ca „sandbox” al terorii globaliste

În 2012 se desfășura la București Congresul PPE. Mulți deja au uitat evenimentul. La momentul organizării sale în general n-a fost perceput la adevărata sa valoare. Partidul Popularilor Europeni este un partid eurocratic prin excelență, o construcție politică de tip globalist-agresiv, pe care o consider aproape teroristă. În acest PPE își au rădăcinile toți radicalii pe care-i întâlnim acum ca factori de presiune prin toate instituțiile birocratice din Europa(și nu numai!).

Captivi în războaiele trecutului

„Hai, de ce nu spui?”, „Spui tu ceva, dar nu esențialul!”, „Te învârți în jurul cozii, ți-e frică să spui adevărul!”, „Și tu ești tot opoziție controlată!”, „N-ai habar de nimic!”, „Dar de ce nu spui de ăia și de ăilalți? Ți-e frică sau ești cumpărat?”. Cam așa arată criticile pe care le primesc cel mai des. În cea mai mare parte, acestea sunt primite din partea unor viteji carte-s cuprinși de sentimente revanșarde deoarece cred în anonimitatea lor din spatele tastaturii. Semn de prostie, doar am demonstrat de atâtea ori că așa ceva nu există.