miercuri, 1 iunie 2022

Jurnal de Stambul(2)


Ies din nou pe străzi, de data aceasta pentru a mă întâlni cu un amic. O iau pe jos, doar ăsta-i cel mai bun mod de a vedea în spate. Mă abat puţin pe la Turnul Galata şi-apoi urc voiniceşte pe Isiklal. Spre deosebire de mulţi, urăsc fojgăiala de-acolo, dar unde mai bine te poţi ascunde într-o mulţime de oameni? Experienţa are pe lâng rolul practic şi unul didactic: înţelegi cât eşti de mic şi de insignifiant. Oricine-ai fi, intrat în brownianul mecanism al străzii, devii un nimeni, un atât de inignifiant încât nici chiar tu nu mai dai doi bani pe tine. 

Şi uite-aşa, cu gândurile mele, mă trezesc proiectat în Piaţa Taksim, cu Monumentul Independenţei al cărui sculptor - Pietro Canonica - sugerează din plin despre ce „independenţă” e vorba. Cei care trec pe-acolo uită să dea o privire atentă monumentului. Pierd, deoarece ar putea vedea cum, în spatele lui Atatürk apare generalul bolşevic Mihail Frunze. Pff, ce nume de român are ăsta! Numele şi tatăl sunt într-adevăr de-aici. Mihail Frunze este fiul unui paramedic român ajuns în Kîrgîstan şi însurat cu o rusoaică. Aşa a apărut odrasla, unsă nativ - ca noi toţi, de altfel - cu toate alifiile pentru a se ridica rapid în fruntea statului sovietic. Cei care se-ntreabă ce-i cu tangoul ruso-turc ar trebui să se uite mai atent la monument şi să înţeleagă istoria. Mai ales, le-ar fi util să vadă cum acel dubios personaj - Mustafa Kemal - a reuşit ca, prin tehnici soft de sorginte sovietică, să spele creierul unei naţiuni atât de mult încât să-i facă pe turci să-şi adore măcelarul. O să ajung în câteva zile şi la templul ticălosului, asta deoarece pe-acolo mă vor duce curiozităţile. 

Pentru a contracara cumva ateismul Pieţei Taksim - impus de Atatürk -  Erdogan a construit acolo o moschee. A dorit-o o construcţie iconică, menită a-i marca „sultanatul” pe care l-a instituit. S-au băgat bani mulţi acolo, se vede de la o poştă calitatea materialelor şi a finisajelor. Doar că, din punctul meu de vedere, e un act arhitectonic ratat. Moscheea nu are măreţie, fiind ridicată mai mult simbolic. În ciuda situării sale pe cel mai aglomerat punct din Turcia, cam bate vântul prin ea.  

Şi uite-aşa ajung să mă întâlnesc cu amicul meu. Stăm să bem o cafea la terasa Hotelului Sofitel. Locaţia nu-i întâmplătoare întrucât, la trei mese de mine e doamna general cu nume ucrainizat al profetului drumului prin deşert. Ai spune că doamna, împreună cu copiii, fug de război, iar soţul, general cu rang mare, stă să apere ţara lor mumă(mă rog, viitoare mumă). Însă te tot întrebi de ce sunt douăsprezece camere închiriate în Sofitel, toate ale unor personaje din Ucraina? Camerele sunt una lângă alta, asemeni unui centru de comandă. Unii vin şi pleacă rapid, trăgând pe-acolo ca la han. E interesantă zona întrucât aşa se face legătura cu Orientul Apropiat, un teritoriu avid de arme. Şi din nou aflu de ciudăţeniile războiului de la graniţele noastre. Fraţii ruşi au o predilecţie în distrugerea chirurgicală a armamentului donat Ucrainei de către Occident. Cu toate acestea, uită să vadă convoaiele cu arme care trec în sudul Ucrainei. De asemenea, au orbul găinii atunci când vasele ucrainene doldora de cereale pe deasupra şi arme donate pe dedesubt trec pe la câteva mile de vasele ruseşti de război. Aşa pleacă lin ajutorul Occidental, trecând prin Bosfor pentru a-şi găsi descărcare prin diverse locuri. Probabil de-aceea zâmbetul doamnei general e atât de larg, mai ales în condiţiile în care se întreţine cu o altă doamnă general, de data aceasta din fratele Israel, doamnă al cărei soţ urmăreşte cu ochi ageri mersul vapoarelor de marfă prin Bosfor. Dacă l-ai vedea ai crede că e controlor de trafic, doar că el se-asigură că vapoarele de „cereale” descarcă marfa acolo unde trebuie. Marfa pe care-o ştie el, desigur. Spun asta pentru că mai este şi altcineva cu ochi şi mai ager, un golan pe numele său Bilal.

Bilal e un băiat isteţ, care ştie bine business-ul marin. Îl ştie de mult, de pe vremea când învârtea nişte petrol dinspre Isis spre Israel. Ce chestie v-am mai spus şi la vremea aia şi nu m-aţi luat în seamă! Mă rog, să nu deviem. Doar trebuie să fiţi atenţi deoarece experienţa golanului nostru îl califică deplin pentru managementul şi direcţionarea vaselor cu „cereale la suprafaţă”. Iar dacă punem în balanţă şi pârghiile la care are acces, înţelegem că e treabă temeinică. Bilal are grosul traficului dinspre Ucraina, astfel încât aproape că nu mai înţelegem zâmbetul larg al doamnei general către comeseana sa. Parcă ar fi fost mai la locul său în prezenţa lui Bilal, dar cine ştie toate aceste întorsături? 

Încurcate sunt căile marine. Încurcate rău de tot. Mai ţineţi minte ce emoţie a stârnit cererea Moscovei de transfer a lui Viktor Bout? Nu v-a asurzit tăcerea Washington-ului? E nevoie de mult know how în vremurile ăstea şi probabil nu veţi afla niciodată momentul de la care Viktor îşi va savura momentele de linişte la Moscova. Mă rog, e o speculaţie deoarece uneori ruşii îşi răscumpără prizonierii pentru a-i executa. Totul în funcţie de comportamentul din timpul perioadei petrecute în captivitate la duşman.

E timpul să ne ridicăm de la masă pentru a discuta prin haosul străzii întrucât la Sofitel şi şerveţelele au urechi. Interesul meu turistic merge apoi spre Moscheea Çamlıca, practic opera arhitectonică prin care Erdogan s-a proclamat sultan. Construcţia e gigantică, plină de subînţelesuri. Domul este înălţat la 72 de metri, numărul grupurilor etnice din Turcia.  Din depărtare se văd cele şase minarete. Şase pentru că acestea sunt bazele musulmanului adevărat care trebuie să creadă în: Allah, îngeri, profeţi, cărţile sfinte, Ziua Judecăţii şi destin. Iar minarele sunt înălţate la 107,1 metri, în timp ce sala de conferinţe a complexului are fix 1071 locuri. De unde obsesia? 1071 este data nefastei Bătălii de la Manzikert, bătălie în care a fost capturat Împăratul nostru, Roman Diogenes. De-atunci Imperiul nu şi-a mai revenit!

Mă gândesc că prea multe simboluri şi-a dorit Erdogan în moscheea asta şi e păcat deoarece după schimbare, cu atâtea simboluri pe ea, va fi una dintre primele candidate la demolare. Ah, dragul meu Pierre, dacă ai şti cât de nerăbdător sunt să văd mormanele de dărâmături din care muncitorii noştri vor căra nepăstori cuprul spre furnal. Şi câte lucruri vom avea de refăcut din cuprul acela!

23 de comentarii:

  1. Excelent jurnal de călătorie! Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  2. Amicul fiind Bogdan Duca, mă gândesc...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nice! Sputnik a făcut un fel de training la Istanbul astfel încât eu să mă întâlnesc acolo cu Bogdan Duca! Am mai auzit-o. Mă întreb însă dacă voi, ăştia care dezvoltaţi asemenea aberaţii chiar nu vedeţi cât de penibile vă sunt presupoziţiile. Chiar nu te zgârie pe creieraş probabilitatea ca eu şi Bogdan Duca să plecăm la 800km de Bucureşti ca să ne întâlnim la Istanbul? N-am fi putut-o face în Bucureşti?

      Şi-acum două „fact check”-uri că tot sunt la modă:
      1. Nu l-am întâlnit fizic pe Bogdan Duca în viaţa mea şi, pe cale de consecinţă, nici el pe mine! Probabil am schimbat electronic(pe facebook) vreo 2-3 fraze(eu nu-mi amintesc, dar îl am între prietenii de-acolo, astfel încât e posibil să fi avut ceva interacţiuni prin comentarii sau pe messenger; eu nu-mi amintesc, dar nu bag mâna-n foc că n-au fost);
      2. Nu am absolut nicio legătură cu Sputnik, la fel cum nu am cu nicio instituţie media. În general, unele site-uri mi-au cerut permisiunea de a-mi prelua articolele, permisiune pe care în general am acordat-o. Dintre aceste site-uri menţionez: Hotnews(mai pe la început, când nu erau băsişti), Evenimentul Zilei, Gândeşte, Justiţiarul, Certitudinea, etc. Există şi site-uri care-mi preiau articolele fără să mă întrebe; între acestea se numără şi Sputnik, care, totuşi, preia la nivel de „Dan Diaconu spune...”

      Ștergere
  3. Gogule te-au cumparat globalistii de ai cotit-o pe descrierea si istoria oraselor ? Ce am observat la tine : 1.) Toti suntem babuini prosti si tu esti mai presus de toti, esti un geniu, dar daca ai cerceta ai vedea cati oameni cu facultati si doctorate flituiesti; 2.) Nu raspunzi la intrebari pe nicio platforma, nu te cobori la mintea babuinilor ca-ti pierzi timpul pretios; 3.) Dar te lauzi singur cum ajuti tu unii oameni, apoi nu omiti sa-i faci prostalai; Fa analize si previziuni ale globalizarii, vaccinarii, razboiului, virusilor cu care vor crea iar plandemii, a evenimentelor care ne preseaza aici, nu mai scrie amintiri de calatorie si istorie, pe care le gasim pe site-uri specializate. Nu e obligatoriu sa scrii un articol pe zi, nu te preseaza nimeni, scrii cand poti si daca poti si ai informatii valabile.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, m-au cumpărat globaliştii. Recunosc! Şi-acum răspunsurile:
      1. Nu ştiu să fi spus asta. Aşa te simţi tu?
      2. În general n-o fac. N-am timp. Însă, iată, uneori mai bag lumea-n seamă.
      3. Scrie-mi un „action plan” ca să ştiu ce am de făcut de-acum înainte. Apoi îţi recomand să mă verifici dacă-l implementez cum trebuie. Pare că te pricepi la asta!

      Ștergere
    2. hex66.....nu merita sa raspunzi. ignorantul trebuie tratat cu ignoranta. rau voitorul....asemenea.... merita efortul de a nu le mai raspunde.... sa discute cu aia cu cartoane galbene de licentiati si doctoranzi, sa ne lase dreaq n pace, ca de dastepti ce sunt ne au adus in starea in care ne gasim

      Ștergere
    3. Pt domnul anonim de mai sus...tu chiar crezi ca facultățile și doctoratele te fac mai deștept și mai pregătit pentru viață? Dacă da, te compătimesc. Am cunoscut oameni cu 4 clase, care aveau o înțelepciune nativă sau educată (după un bun simț mai rar întâlnit azi) extraordinară. Și văd că te autoincluzi în babuinii ăia, dacă te deranjează așa mult exprimarea lui Dan. Eu merg după o filozofeală care zice că, indiferent de cum ești caracterizat de cineva, nu prea ai cum sau de ce să te superi. Pt că, dacă e adevarat, nu-i motiv de suparare, ci de reflecție, iar dacă nu e adevărat iar n-ai motiv de supărare. Desigur, ca să poți face așa, mai trebuie scăzut ego-ul un pic.
      Și uite că-i dau dreptate lui Dan, pentru că, dacă n-am fi babuini, nu am fi în situația asta politică de acum.
      Și da, după cum spune și Dan, cred că te-ar gâdila puțin la orgoliu să-i faci un plan despre ce să scrie, când să scrie și cum să scrie.
      Dacă ai televizor acasă și nu-ți place un program, comentezi realizatorul sau folosești telecomanda?
      Să ai o zi cât mai lipsită de babuini!

      Ștergere
    4. Mister Dan, citesc de vo 12 anisori si io zic ca scrii foarte bine spre fenomenal, mai ales ca nu te-ai vandut la tradatori.
      Binili invinge!

      Ștergere
    5. Am citit, cu plăcerea și interesul cititorului pasionat de lectură, acest Jurnal de Stambul (II). Urmează Jurnal de Stambul (I).
      Bine. Nu- i o problemă că am început cu finalul. De- o asemenea manieră, am citit și Cel mai iubit dintre pământeni, în adolescență. Am inceput cu sfârșitul ca să ajung la început.
      Recunosc că lectura m- a scos din peisajul toxic în care sunt nevoită, momentan, să trăiesc.
      In timp ce parcurgeam textul, vă întrebam, în gând și acum în scris, pe când o carte publicată, domnule Dan?
      Privirea, mi-a a alunecat ușor peste comentarii. In timp ce le citeam, mi- am amintit o întâmplare.
      Încercând să evadez din tumultul orașului, mi- am luat o pizza și am ieșit în afara lui, la Zătun. Pe malul sălbatic al Dunării, liniște și pace! Natură virgină!
      M-am așezat pe o piatră, ca să - mi pot savura pizza.Doar ce-am deschis cutia, că m- am trezit înconjurată de o landră de câini. Mai mici, mai mari, mai bolnavi, mai sănătoși. Dincolo de aspectul lor fizic, câinii erau flămânzi. M- am ridicat și i- am privit liniștită, vorbindu- le in același timp. Totuși, țineam în mână o nuielușă, pe care nu o agitam. Le- am vorbit din suflet. Le- am spus că dacă vor fi ascultători și nu se vor mai îmbulzi, voi împărți pizza cu ei.
      Pe cuvânt de onoare, cățeii s- au tolănit cuminți in iarbă. Pe cel mai mic dintre ei, l- am lăsat să se apropie mai mult de mine.
      Era cel mai mic și vroiam să mă asigur că va apuca ceva, mâncare . M-au lăsat să mănânc felia de pizza, în liniște. Apoi, m- am ridicat și le- am împărțit și lor celelalte trei felii. Puțin, de altfel. Însă, acești câini ai nimănui, m- au impresionat până la lacrimi.
      Așadar, poți întâlni în viață oameni- câini și câini - oameni. Niciodată nu m- a mușcat un câine. Niciodată! Și credeti- mă, s-a mai întâmplat să fiu înconjurată de câini în oraș. M- au mârâit, au lătrat, apoi s- au liniștit, dar nu s- au repezit să mă muște. Niciodată!
      Unii oameni, pentru că mă feresc să generalizez, m- au " mușcat", așa, cu sete.
      Asemenea mușcături recunosc și în unele comentarii.
      Aici am vrut să ajung, de fapt.
      De ce?
      Bine, pot să dezvolt un răspuns.
      Întrebarea este retorică.
      Așadar, domnule Dan, pe când o carte, pe care să o putem răsfoi, să- i simțim slova.
      Întrucât sunt modestă, nu voi îndrăzni să cer și autograf. Îmi va fi suficient să o citesc.
      Nonica

      Ștergere
    6. Un "anonim", se legăna pe o pânză de păianjen,
      Și fiindcă ea nu se rupea, a mai venit un "anonim"
      Că, deh, de unde atâția elefanți...!!!
      Așadar, domnule Anonim 1 iunie 10:58, dacă sunteți așa de tare in dantură, de ce comentați sub anonimat?
      De ce?
      Pentru că nu aveți curaj. Nu sunteți un om asumat.
      Și atunci tot ce spuneți e " vax" albina.
      Am scris prea frumos. E frecție!

      Ștergere
  4. O pereche de articole cu aromă stranie...
    Inspirată probabil din profețiile Aghioritului, asezonate cu un ușor patos al nostalgiei istorice.
    Oricum..subscriu - chiar dacă e mai degrabă gândire aspirațională decât proiect cu valabilitate tactică/practică.
    Erdogan riscă, de vreo zece ani chiar la cote majore. Vrea mai mult decât rolul hărăzit inițial de euro-atlantici, poftește resurecții pe mai multe fronturi. De s-ar fi mulțumit cu statutul de prin anii '90, o recuperare creștină a Bizanțului ar fi fost doar o glumă. Așa însă, paradoxal, însăși creșterile de azi poartă în ele cauza căderilor de mâine (sau poimâine).

    Cât despre inserțiile tip James Bond din articol...drăguțe. Merge și beletristică pe lângă patristică :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Straniu ca tot ce fac. Iar inserţiile nu-s de tip James Bond, mă jigneşti! Oare n-ai aflat că James Bond a fost îngropat de Johnny English?

      Ștergere
    2. Touchè, pussy-cat ! Dar Ian Fleming chiar fusese cândva șpion...

      Ștergere
  5. Multumesc pentru articol, se pare ca lucrurile au luat-o rau la vale din 2014, cand am fost eu acolo. Un motiv in plus sa nu ma mai duc. Multa sanatate si calatorie placuta in continuare!

    RăspundețiȘtergere
  6. În "Creanga de Aur" apare bătrânul "Deceneu", lanțul inițiatic "montan", precum și aventuri de...spionaj. Inclusiv denumirea "Octogon" apare în roman, fiind vorba de Mânăstirea Octogonului din Constantinopole, locul de întâlnire a tuturor iscoadelor (camuflate în cerșetori) exploatate de marele sfetnic Stavrichie (un soi de spy-master al împărătesei Irina).Viziteaza manastirea Dane si spune-ne si noua cum este .Multumim anticipat.

    RăspundețiȘtergere
  7. Iubesc stilul . Stilul L. Durrell / Cairo / perioda şi curențìi ( maritimi , etcetera ) / preambul "atmosferic " la WW2 . POATE SCĂPĂM_poate .

    RăspundețiȘtergere
  8. Ai bani frate . Aferim .Mi a venit factura la Enel pt curent in piata libera 1,78 pet kilwat .

    RăspundețiȘtergere
  9. https://m.activenews.ro/externe/Europol-avertizeaza-Armele-trimise-in-Ucraina-risca-sa-ajunga-in-mana-Gruparilor-Criminale-174602.Gind la gînd!

    RăspundețiȘtergere
  10. O spune ditamai europolul,poate că au consultat și un expert,pe Codruța,ce,no m-ai cunoașteți,poate, după un președinte cu nume de pește... viitoarea președinte din Romania...

    RăspundețiȘtergere
  11. Mi-a plăcut foarte mult fraza:
    Oricine-ai fi, intrat în brownianul mecanism al străzii, devii un nimeni, un atât de inignifiant încât nici chiar tu nu mai dai doi bani pe tine.
    Io cred ca aia e valoarea reala, obiectivă, a omului. Habar n-am de ce nu se revelează decât în anumite condiții, dar, așa cum și adevărul este unul singur, valoarea omului este tot una singură. Nu ești mai valoros acasă decât în pelerinajul de la Mecca, poate doar în propria-ți minte bolnăvioară.

    RăspundețiȘtergere
  12. Ce jurnal frumos de călătorie! Abia aștept sa ajung și eu în acest loc, leagăn al creștinismului nostru ortodox.

    RăspundețiȘtergere
  13. Domnule Dan Diaconu! Nu știu dacă sunteți tânăr, sau matur, însă aveți acel stil care te face să nu te gândești la astfel de lucruri! Aveti talentul de a prezenta orice fapt, chiar obișnuit, ca o poveste frumoasă! Însă nu spuneți banalități. Și aveți un fin simț al umorului! Deci să nu renunțați la scris, cu atât mai mult cu cât și cei care le mai au cu scrisul își dau seama câtă documentare e în spatele unor fraze aparent, doar aparent, simple și bine aduse din condei 🙂! În concluzie, felicitări! Aștept articolul următor, la fel de bine documentat, logic și de mult bun simț!



    RăspundețiȘtergere

Atenție! Comentariile sunt supuse moderării și vor fi vizibile după o perioadă cuprinsă între 1 și 4 ore. Sunt permise doar comentariile care au legătură cu subiectul.
Pentru discuţii mai flexibile folosiţi canalul de Telegram Dan Diaconu(t.me/DanDiaconu)