Plavanul in vacanta

Mai zilele trecute mi-a atras atenţia o fotografie care circula prin reţelele sociale. Un individ cu moacă de semi-boschetar, trăgând la nişte plase „de-un leu” prin München. Iniţial am crezut că e vorba de vreun colaj făcut în photoshop, dar nu, poza era reală. Cei doi piţiponci naţionali se aflau la München, într-o repriză de shopping. După care, spunea „sursa”, urmau să meargă la Palma de Mallorca într-un hotel de cinci stele.
Văzând fotografia horror mi-am pus întrebarea sinceră „ce s-a întâmplat cu noi?”. Poza celor doi nătărăi trăgând precum proletarii la plase mi-a făcut efectiv greaţă. Totuşi, cât de jos poţi coborî ca preşedinte, cât de rău poţi să-ţi baţi joc de postul în care-ai fost numit de nişte imbecili?

Ce urmează

Săptămâna trecută a fost una dintre cele mai slabe din punct de vedere bursier. De fapt, privind spre piaţa americană, putem spune că a fost cea mai proastă din ultimii doi ani. Scăderea DOW cu 666 puncte(ce număr!) trage semnalului de alarmă referitor la atingerea punctului de maxim absolut.

Nu putem şti care vor fi evoluţiile de la momentul acesta, în special din cauza „necunoscutei FED”. În mod normal, dată fiind atingerea unor ţinte de preţ greu previzibile(sau, mai bine spus, greu imaginabile în urmă cu doi ani), FED ar putea lăsa pieţele libere la corecţie. O corecţie care poate însemna - dacă va rămâne controlabilă - o „recesiune tehnică” mai mult decât necesară stării actuale a economiei.

Polul viitorului

Apple Pay se lăuda în noiembrie 2017 că şi-a dublat numărul de utilizatori, ajungând la 86 milioane. Ştirea a provocat optimism în rândul acţionarilor Apple. Poate fi interesant pentru cel captivat strict de ştirea livrată de Apple, dar mă întreb totuşi, cum se văd cei 86 milioane utilizatori ai lui Apple dinspre Alibaba al cărui serviciu similar, Alipay, are peste 520 milioane de utilizatori. Da, nu e nicio eroare: chinezii au de peste şase ori mai mulţi utilizatori!

Probabil veţi spune că utilizatorii Apple sunt mult mai bogaţi decât cei ai Alibaba, astfel încât tranzacţiile americanillor sunt mult mai valoroase. Iar vă grăbiţi! Apple n-a făcut publice niciun fel de cifre concrete referitoare la serviciul propriu de plăţi. Doar procente evazive. Spre exemplu, spuneau că în 2016 volumul tranzacţiilor efectuate prin sistemul propriu de plăţi a crescut cu 450%. Impresionant, dar mult mai important e să ştim faţă de ce a crescut cu acel procent. De la 2$ la 1000$ avem o creştere de 50 de ori mai mare. E mare, dar totuşi e vorba de doar 1000$!

Eterna şi chinuita Romanie

În timp ce ţările din jur fac paşi hotărâţi către recâştigarea independenţei, noi mergem pe buruienosul drum al servilismului total faţă de orice limbric din afara ţării. Nu-ţi trebuie prea multă minte să vezi că lucrurile stau de-a dreptul dezastruos: orice curvă de prin vreo ambasadă îşi permite să-şi scoată chiloţii în faţa Parlamentului şi să dicteze ce trebuie făcut în conformitate cu doleanţele propriei păsărici, orice imbecil dintr-o multinaţioanlă poate urla isteric şi, imediat, dinspre Guvern i se răspunde cu plecăciuni, la fel cum orice politician de mâna a zecea de prin Comisia Europeană sau SUA îşi permite să trimită scrisori imbecile, fără o brumă de logică, iar Sekuritatea, în loc să asigure protecţia internă, pune umărul la destructurarea ţării asigurând audienţa aberaţiilor sosite sub formă de edicte ultimative. Orice om cât de cât normal înţelege că suntem o naţiune destructurată. Ce poate fi mai sugestiv în acest sens decât impunerea unei nulităţi în fruntea ţării, un idiot gata să execute fără crâcneală orice i-ar cere stăpânul său extern, în timp ce el şi maimuţa din dotare îşi trăiesc visul umed de grofi întronizaţi peste o naţiune eşuată.

Filosofii impozitelor

De fiecare dată când vine vorba despre impozitarea celor care fac un ban în plus, adică despre mica evaziune care se presupune că, însumată, ar fi de fapt una foarte mare, taberele se împart. Unii sunt pro, alţii contra. Există însă şi o tabără a aşa-zişilor înţelepţi care spun ceva de genul: „dacă activitatea femeii care-ţi face curat în casă, a celor care-ţi spală rufele, a celor de la care cumperi brânză, ouă, pătrunjel, etc. ar fi fiscalizată, altfel ar arăta această ţară.”

Desigur, e frumos să vorbim în slogane, s-o facem pe moraliştii acolo unde n-are sens să aducem în discuţie morala. Însă, presupunând că „evazionista” care-mi vinde pătrunjel, lovită de remuşcarea păcatului de a fi făcut obscen de mulţi bani din vânzarea ierbii respective, şi-ar dori să-şi regleze conturile cu statul român, cum ar face-o? Hai să ne-o imaginăm pe bătrânica aceea aproape arhetipală intrată în cotloanele infame ale fiscului pentru a-şi plăti „datoriile”. Ce-ar trebui ea să facă? Păi, în primul rând, să-şi treacă activitatea pe PFA, apoi să-şi ţină un registru, să-şi angajeze un contabil, să-şi completeze mormanul de declaraţii şi abia după ce toate acestea au fost îndeplinite cu o corectitudine demnă de o lume ideală, abia atunci ar trebui să poată să dea banii.

Ai lor sunt mai ticăloşi şi ai noştri identici(sic!)

Încă de când a ieşit preşedinte, pe un model care deja ne este cunoscut, statul subteran american i-a tot inventat obstacole lui Trump. Marea majoritate ţin de domeniul hilarului, însă, puse fiind într-un anume context şi amplificate de vuvuzelele media de peste Ocean, toate acestea devin elemente de „interes naţional”, „extremă necesitate” sau altă denumire pompoasă menită a masca penibilul situaţiei. 

Amestecul Rusiei în alegerile americane şi presupusa susţinere de către Rusia a candidaturii lut Trump este din acelaşi registru. O chestie care, dacă ar fi luată în serios ar trebui să ducă la o singură concluzie: americanii sunt deosebit de proşti! În ciuda celor care cred că sunt lipsit de exigenţă atunci când spun „deosebit de proşti”, vă mărturisesc că efectiv nu prea reuşesc să găsesc un termen suficient de exact care să exprime prostia americanilor. Cum poate fi caracterizat un serviciu secret(FBI) care-şi scoate chiloţii în public, plângându-se precum copiii proşti că a fost penetrat până la prăsele, că ruşii au făcut ce-au vrut în campania electorală, c-au sucit minţile oligofrenului electorat amrican, reuşind să-şi impună candidatul favorit în ciuda protecţiei interne? Păi dacă tu, stat care te consideri meliţianul planetei, care plăteşti gras NSA-ul pentru a capta orice convorbire de pe planeta asta, care ai nenumărate servicii de informaţii, aşadar, dacă tu ajungi să te plângi că Rusia lui Putin, cu un buget infint mai mic decât al tău, nu doar că te-a lăsat în curul gol, dar te-a mai şi „violentat” la dos, atunci n-ar fi cazul să te laşi de meserie? Curat lucru, a fi prost la americani este o adevărată virtute!

Între interes naţional şi propagandă

Vizita premierului japonez Shinzo Abe a fost bula de oxigen aruncată propagandei securiste mioritice. Soseşte japonezul pe tărâmuri mioritice, după ce ultimul strămoş al său o făcuse acum mai bine de o sută de ani, şi, ce să vezi, n-are cu cine se-ntâlni din cauză că Dracnea l-a dat jos pe Tudose. Vezi tu, Doamne!, dacă teroristul din Teleorman s-ar fi abţinut şi el vreo câteva zile, ar fi avut şi domnul Abe cu cine să dea mâna. Aşa, zice-se, Abe s-ar fi ales cu Labe, o altă denumire a Plăvanului.

Prezentată la modul isteroid, cu slogane repetate mai ceva decât la Marea Adunare Naţională, propaganda a prins. Şi uite-aşa nenea Abe, de pe tărâmul lui îndepărtat, a făcut atât capete de ziar(insolvent), breaking news-uri pâlpâitoare, dar şi discuţia beţivilor adunaţi la cârciuma din Cucuieţii de deal(sau de vale, nu mai ştiu exact). Iar ticălosul de serviciu, dictatorul de Tereolman, Dracnea, mai fu înfierat încă odată cu acelaşi avânt proletar.