IT și noua revoluție

Între anii 50 și 70, SUA a dedicat energii incredibile dezvoltării tehnicii de calcul și a tehnologiilor înalte derivate din aceasta. În zona comunistă a lumii, statele respective acopereau întârzierea printr-o industrializare rapidă. Când SUA a scos la lumină noua sa găselniță, statele socialiste au protestat deoarece tehnica de vârf, automatizarea extremă și robotizarea nu prea cadrau cu ideologia oficială. De partea cealaltă, aliații SUA, mai cu jenă, mai cu entuziasm(unii dintre ei) au început să adopte noile invenții. Ceea ce, în final s-a dovedit a fi o revoluție similară celei industriale.

Falsa diaspora și falsul vot

Știu că cele pe care le voi spune în continuare vor trezi reacții radicale, dar cred din tot sufletul că adevărul trebuie spus răspicat. Nu de alta, dar, altfel, riscăm să luăm de bune minciunile propagandei și să judecăm greșit. O să vorbesc astăzi despre diasporă, cu calm și fără patimă. Dar, în același timp, spunând lucrurile apăsat, astfel încât să nu rămână loc de echivocuri.

Propaganda

Partea proastă a propagandei este aceea că, în relația cu ea, de fiecare dată te trezești prea târziu. E un fenomen pervers care te hipnotizează atâta timp cât e nevoie, până faci acțiunea. După ce ți s-a luat consimțământul, devii inutil, neinteresant. De obicei atunci te trezești și-ți dai seama ce prostie ai făcut.

Stați liniștiți în locurile voastre!

Nici n-a apucat bine să citească onorata instanță magicul cuvânt scris pe bilețel, anume „CONDAMNAT!”, că imediat bravii luptători pe frontispiciul națiunii s-au și repliat. Dacă la o nulitate precum Marean Oprișan te-ai fi așteptat să reacționeze cum a reacționat, dacă la Negoiță instinctul de-a mușca de cur era aproape natural, parcă la cei care până mai ieri dădeau serios din coate ca să prinză un colț în fotografia cu Dragnea nu te-ai fi gândit că se vor lepăda atât de ușor de satana. Culmea e că n-au avut nici măcar demnitatea s-o spună apăsat p-aia cu „am fost un dobitoc”. Au trecut-o direct la clasica placă pe care-o tot auzim de la rivuluție încoace: „io de fapt ieream dezedent, mânca-ți-aș!”.

Protestul meu

De fiecare dată când aud o golănie din partea cuiva dintre cei cunoscuți, ca măsură de precauție, prefer să mă izolez efectiv de respectivul individ. Când am realizat cât de toxic e Liiceanu și cât de pervers e Pleșu, efectiv le-am boicotat produsele. Nu pot nega că Humanitas scoate multe cărți bune, dar de ani buni refuz să cumpăr de-acolo. Citesc mult, dar de la Humanitas citesc doar cărți împrumutate sau luate de la anticariat. E modul meu de-a protesta, de-a mă asigura că banii mei nu ajung la Liiceanu. În ceea ce privește producțiile celor doi, pot spune că de multă vreme sunt destul de bine izolat de sursa de infecție.

În numele lui Baal

V-a plăcut discursul Papei? Dar „iluminarea” cerului la apariția sa. Și nu o dată, ci chiar de două ori. Așa-i că v-a impresionat cu cuvintele lui blânde, cu invitațiile sale la iubire și, oh, da!, cu citatul din Eminescu? Sincer eu nu știam că Papa e un cititor de Eminescu. Ce să spun, m-a impresionat. La fel cum m-au impresionat muierile ălea care au transmis în direct. În special o fătucă de pe TVR care cred că a avut o serie prelungită de orgasme.

Dar, totuși, s-a văzut limpede că Papa a făcut minuni! Parcă asta îmi vor spune cei care vor să mă tragă de mânecă. Minunile acelea cu risipirea norilor le face taica Putin la fiecare zi a Maicii Rusia. Iar rezultatele se văd câteva zeci sau sute de kilometri mai încolo, unde sunt coduri roșii și ruperi de nori aproape ca-n Apocalipsă. Au fost ceva ruperi de nori și inundații groaznice? Păi tot în registrul de „minuni ale Papei” ar trebui integrate.

Pentru voi, scumpii mei tefeliști!

Să nu v-aud că-mi spuneți că viața nu e frumoasă! Ba e chiar mult prea frumoasă! Știu, dragi tefeliști, în clipa asta mă priviți strâmb. Doar eu sunt ăla cu „ciuma roșie”, ăla care-a pierdut, căruia i-ați dat cu maiul în cap la alegerile acestea. Sunteți nedumeriți?