Nu, nu sunt bolnav, nu mi-am luat liber de Crăciunul rusesc, nu fac „teste ca să văd cum reacționează cititorii” și nici nu e vorba de vreo altă bazaconie ieșită „la lumină” din diversele secțiuni de comentarii. Pur și simplu am simțit nevoia unei pauze de gândire tăindu-mi accesul la internet și, automat, la canalele mele. Am nevoie să-mi clarific gândurile și să iau mai multe decizii. Sunt din ce în ce mai aproape de confruntarea cu lumea pe care am intuit-o și nu-mi e deloc comod. Chiar dacă mă consider pregătit, în realitate nimeni nu e pregătit. Nici măcar imbecilii care pun cu entuziasm cărbunii pe foc.
De asemenea, nu știu exact dacă tot ceea ce am făcut până acum a fost OK. Am tot jucat rolul „doctorului corect” care-ți spune verde-n față: „Ăsta e diagnosticul, mai ai doar X zile de trăit”. Este oare corect să spui adevărul dacă ceilalți din jurul tău cerșesc minciuna? Știu, au fost atâția înaintea mea care au făcut-o, figuri colosale pe care le admir. Dar cine sunt eu? Sunt la o infinită distanță de dimensiunea lor, de gândirea lor fabuloasă sau de statura lor morală impecabilă. Fiind un pigmeu, a-mi asuma o asemenea dimensiune poate fi, în cel mai bun caz, o chestiune hilară, asemeni unui biet clovn cu haine rupte care caută să pozeze în miliardar.
Le mulțumesc tuturor celor care s-au gândit la mine. De asemenea, vreau să subliniez faptul că nu am mandatat pe nimeni să vorbească în numele meu. Nu am niciun fel de „purtători de cuvânt” sau „comunicatori” prin care să transmit mesaje. Tot ce am de spus spun singur și direct.
Așadar, în concluzie, mi-am luat o perioadă de gândire pentru că am nevoie să respir. O să mai dureze câteva zile. Vedem după la ce concluzie ajung.
