miercuri, 9 noiembrie 2011

Suspecta impacare

De multe ori istoria ne-a demonstrat că există evenimente care pot depăşi aşteptările contemporanilor şi chiar înţelegerea urmaşilor. Au fost atâtea întorsături bruşte, atâtea schimbări radicale de poziţie încât ajungem să ne punem întrebări serioase privind comportamentul uman. Desigur, sunt situaţii în care adevăratele motive ale unei acţiuni rămân ocultate pentru totdeauna și, probabil, de-aici derivă o serie de întâmplări inexplicabile. Pentru a nu fi luați prin surprindere de evenimentele care vor urma m-am gândit să discutăm astăzi despre câteva evenimente neluate în seamă, dar care, cu siguranță, tind să producă schimbări majore în viitorul apropiat.

Cred că puțini sunt cei pentru care mai reprezintă o necunoscută situația explozivă din Kashmir. Acolo, lupte iraționale și frustrări adunate de-a lungul timpului creează o imagine sumbră a ceea ce poate deveni omenirea la un moment-dat. Ca orice zonă de conflict care se respectă, Kashmir-ul pare a nu avea o soluție care să i se potrivească. Mai mult, tind să cred că tocmai inexistența unei soluții a ținut lucrurile sub control. Zona este împărțită între trei țări: India(~2/3 din teritoriu), Pakistan(~1/3) și China(cu două regiuni pe care le revendică atât India cât și Pakistanul). Între India și Pakistan există un conflict deschis, o amenințare permanentă și, mai mult, o oarbă cursă a înarmării. Ambele țări dispun de arma atomică, ceea ce este îngrijorător pentru întreaga zonă. China nu este parte a conflictului, dar susține pe față Pakistanul pe care-l înarmează cu mărinimie. Motivul ține pe de o parte de politica tradițională a Chinei și, pe de altă parte, de neînțelegerile dintre China și India. Cu toate că în zonă lucrurile par clarificate, se pare că mai există un jucător din umbră care a decis schimbarea întregii ecuații.

Ce-ați zice de o înțelegere indo-pakistaneză? Pare o nebunie, nu-i așa? A pune capăt unui conflict care ține de-o viață cu o împăcare și, probabil, cu o prietenie profundă este mai mult decât o nebunie. Ca un observator tangențial al conflictului în sine nu pot să nu observ cum relațiile dintre cele două țări se dezgheață cu o viteză deosebită. Totul pare a fi început cu un oficial indian care a declarat, practic neîntrebat de nimeni, că nu există o barieră comercială între India și Pakistan. Ecoul nu s-a lăsat așteptat și, în mediile economice pakistaneze, a început să se discute despre o normalizare a relațiilor comerciale dintre cele două țări. Mai mult, Islamabad-ul a început să răspândească zvonuri privind beneficiile pe care le-ar putea avea din tranzitarea mărfurilor indiene spre ... Afganistan. Chiar dacă pare incredibil, declarații similare se aud din ce în ce mai des. Nu mică mi-a fost mirarea când am aflat din Pakistan Observer că, la mijlocul acestei luni, o delegație a Islamabad-ului urmează să se întâlnească pentru a doua oară cu oficialii indieni pentru eliminarea tuturor barierelor comerciale dintre cele două țări. Mai mult, întâlnirea o precede pe cea dintre miniștrii de interne ai celor două țări, întâlnirea având ca target punerea la punct a regimului vizelor de business. Așa ceva ar fi fost de neconceput acum câțiva ani.

Ce înseamnă noua întorsătură? Pentru Kashmir va fi vorba nu numai de încetarea conflictului surd, dar și de un nou destin. Poziția sa strategică, precum și adaptabilitatea populației la ambele culturi pot constitui un bun start către ceea ce trebuie să devină: o adevărată Elveție a Indiei. Extinzând obiectivul, putem asista la o rearanjare a forțelor din zonă. Apropierea dintre India și Pakistan nu se vede deloc bine de la Beijing. Dincolo de faptul că se pierde un bun client al industriei de apărare chineze, nu trebuie uitat că sunt numeroase subiecte politice care până acum au fost ignorate de pakistanezi. Regimul apelor teritoriale, anumite aspecte comerciale și alte subiecte voit ignorate ar putea izbucni pe o voce mult mai puternică deoarece există numeroase probleme comune de vecinătate cu China. Personal tind să cred că suntem în apropierea unei puternice reconfigurări a zonei atât din punct de vedere comercial cât și politic sau militar.

Vă spuneam la un moment dat că există un al patrulea jucător în zonă. A sosit timpul să-l aflăm. Cu toate că niciodată nu va figura ca o știre oficială, realitatea e că întreaga întorsătură miroase de la o poștă a afacere englezească. Anglia este singura țară care are relații bune atât cu India cât și cu Pakistanul și, mai mult, este singura care poate influența covârșitor politica celor două țări. Cel mai probabil, Perfidul Albion are o nouă schemă pentru întreaga zonă, o schemă care slujește mult mai bine interesele sale și ale SUA. Dar despre acestea vom vorbi ceva mai târziu.

8 comentarii:

  1. Englezii nu au prieteni si nici dusmani. Doar interese.

    RăspundețiȘtergere
  2. felicitari pentru tema abordata, in primul rand. este destul de rara in presa din romania. in al doilea rand, felicitari pentru calitatea articolului.

    RăspundețiȘtergere
  3. Corect... un articol de analiza a trendurilor externe, cu mult altfel decat cele practicate pana acum la noi.

    Felicitari si asteptam mai mult input pe aceasta directie de analiza externa.

    Poate reusim si noi ca popor sa ne uitam mai mult in viitor si sa planificam, decat sa ne faultam in tara.

    RăspundețiȘtergere
  4. Interesant articolul. Dar parca l-a scris Beijingul.
    Pe de alta parte aici se poate vedea cum soarta a milioane de oameni depinde de gesturile catorva.

    RăspundețiȘtergere
  5. Da, in zgomotul european noi nu mai auzim ce se petrece in largul lumii. Ce de prietenii inedite se leaga!
    http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/putin-in-china-bun-venit-vechi-prieten-154476.html

    Noi am ramas blocati dincolo de timp si de spatiu, nu ne mai intelegm nici macar geografia propfie, ce sa mai vorbim de lume?!

    RăspundețiȘtergere
  6. De cate ori relatiile pareau ca se "dezgheata" s-a lasat cu razboi. Daca nu ma insel, in 65 o delegatie indiana se afla in Lahore pentru discutii de pace cand a inceput balamucul. Pierderea Pakistanului de Est, alunecarea Kasmirului cu populatie majoritar musulmana sub controlul Indiei precum si aparenta inabilitate a Pakistanului de a rezolva odata pentru totdeauna problema in favoare lui sunt lucruri care acolo inca provoaca frustrare si amintiri neplacute, ca sa zic asa. Pe de alta parte nici India nici Pakistanul nu au urechi pentru principala cerere a populatiei din Kasmir: unificare si independenta, de asta au murit sute de demosntranti in zona Srinagar. Oamenii cer practic independenta, nemultumiti ca banii ies afara din Kasmir dupa voia guvernului indian in loc sa fie investiti pentru bunastarea provinciei. Graitoare in acest sens a fost decizia guvernului indian de a construi un tunel dar nu pe sub Zoji La(ceea ce ar fi fost o gura de oxigen pentru Kasmir) ci pe sub Rothang, asigurand accesul catre Ladakh si controlul direct asupra Kasmirului in caz de necesitate (drumul strategic Manali-Leh-Kargil-Srinagar). Protestele au capatat amploare in ultimii ani dupa ce India a refuzat sa organizeze un referendum zonal care sa decida viitorul politic al Kasmirului. Nu in ultimul rand, dupa unele surse, o treime din armata indiei este concentrata in Jammu (lucru de inteles de altfel). Ma indoiesc asadar ca cele doua tari vor reusi sa treaca de faza declaratiilor. Daca totusi vor reusi sa o faca aceasta nu va constitui o schimbare pentru populatia Kasmirului, India nu-si va risca integritatea frontierelor ca sa faca pe plac militantilor islamici cu care insusi regimul de la Islamabad are mult de furca. Inca ceva, Pakistanul si China nu au dispute teritoriale, primii cedand un teritoriu Chinei (in zona ghetarului Siachen) tocmai pentru a se asigura ca India nu va forta nota in acea zona, de altfel Karakoram highway din Pakistan a fost rodul unui efort comun al celor doua tari.

    RăspundețiȘtergere
  7. Dialogul de pace dintre India şi Pakistan a fost reluat în februarie, după doi ani de îngheţ, urmare a atacului terorist din Mumbai din 26-29 noiembrie 2008. Atunci India a acuzat militanţii islamişti provenind din Pakistan pentru asediul de trei zile a centrului financiar al ţării.

    La prima lor întâlnire după ce negocierile de pace între cele două naţiuni rivale au fost reluate la începutul acestui an, miniştrii de externe din India şi Pakistan au vorbit chiar de o "nouă eră de cooperare".

    Întrucât India acordase Pakistanului Clauza Naţiunii Celei Mai Favorizate încă din 1996, Pakistanul a considerat că a venit momentul să reciprocheze. A făcut-o chiar luna trecută. S-a evocat dublarea schimburilor comerciale, de la 2,5 miliarde dolari la 5. Iar China n-a ezitat să salute cu entuziasm această mişcare - atenţie! - în calitate de "vecin şi prieten al Indiei şi Pakistanului" *hint-hint*

    Toate bune şi frumoase, DAR rămâne Kashmirul.
    http://media-1.web.britannica.com/eb-media/05/64605-004-1CB809FC.gif
    India şi Pakistan au purtat două razboaie pentru controlul Văii Kashmirului, iar disputa rămâne subiectul diplomatic iritant între două ţări vecine înarmate nuclear.

    Din păcate, cred această problemă nu poate fi (niciodată) rezolvată. Dacă India ar fi să piardă Kashmirul la Pakistan, atunci ea şi-ar vedea reputaţia compromisă din cauza pakistanezilor, dacă Pakistanul pierde Kashmirul în favoarea Indiei, reputaţia lui va suferi în mod similar din cauza indienilor. Dacă ambele, Pakistan şi India, ar pierde Kashmirul (dacă acesta ar deveni independent), atunci va fi iad.

    Chiar şi alte soluţii nu sunt de invidiat. De exemplu "căştigătorul ia tot", adică dăm cu banul, ca la un meci de fotbal, la Cap Kashmirul merge la India, la Pajură merge la Pakistan - şi aşa ambele "echipe" tot vor mârâi şi blestema. Sau poate "Old British Trick", a împărţirii fifty-fifty între Pakistan şi India?

    E vreuna din soluţii corectă? Chiar dacă ar fi, niciuna dintre părţi nu o va accepta. Prin urmare, situaţia este fără speranţă...

    RăspundețiȘtergere
  8. "Cel mai probabil, Perfidul Albion are o nouă schemă pentru întreaga zonă, o schemă care slujește mult mai bine interesele sale și ale SUA. Dar despre acestea vom vorbi ceva mai târziu."

    Sa inteleg ca Rusia nu are nimic de zis la "chestiune" ?...

    RăspundețiȘtergere