Drumul gazului

În timp ce în Europa eram ocupaţi cu posibila deraiere a Greciei, departe, în Asia, discuţiile şi negocierile desfăşurate între Rusia şi China au darul de a ne aduce îngrijorări serioase. Motivul este dat de tentativa Rusiei de a-şi diversifica pieţele de distribuţie a gazului, tentativă care dă semne serioase de concretizare. 

Multă vreme europenii s-au amăgit cu gândul că sunt cea mai mare piaţă de desfacere a gazelor ruseşti şi, în aceste condiţii, pot controla destul de comod politica Moscovei. Desigur, este aberant să crezi că poţi controla un gigant care, dincolo de puterea sa intrinsecă, mai deţine şi pâinea şi cuţitul. Trebuie totuşi remarcat că până în prezent s-a ajuns la echilibru destul de uşor deoarece niciuna dintre părţi nu avea interesul să-şi deranjeze prea mult partenerul.  

Dacă europenii nu au depus niciun efort pentru diversificarea surselor de energie, ruşii şi-au canalizat eforturile în găsirea de clienţi importanţi pentru gazul pe care-l produc. Targetarea Chinei nu este un lucru nou, însă până de curând, oficialii de la Beijing au refuzat colaborarea din considerente de preţ. Mult timp s-a crezut că nimeni nu va avea curajul şi puterea să dezvolte acest proiect din cauza costurilor implicate şi a riscurilor de ambele părţi. Fiind ţări cu ceea ce aş numi democraţii controlate, politicile lor economice şi de dezvoltare  depind covârşitor de liderii aflaţi la comandă. Cu toate că pentru unii aceasta poate însemna stabilitate, există şanse ca la viitorul switch de putere(din oricare ţară) lucrurile să se schimbe radical. Dacă în privinţa Rusiei trecerea lui Putin la preşedinţie nu mai este un secret sau o surpriză, în China lucrurile stau cu totul diferit din cauza jocului de putere infint mai complex decât la Moscova. Însă, după câte se pare, piedicile iniţiale au fost depăşite, iar calea către semnarea unui acord înre cele două ţări pare a fi mai netedă decât oricând.

Ce înseamnă un asemenea acod? Pentru început, Rusia va livra Chinei 68 mld. mc de gaz, adică peste 60% din consumul Chinei de anul trecut. Este o cantitate destul de mare pentru a putea afirma că, prin semnarea acordului menţionat, Rusia a reuşit să găsească un client comparabil cu Europa. Mai mult, prin această deschidere, cuvântul Moscovei va cântări mult mai mult în viitoarele negocieri de preţ. Pentru noi care avem o dependenţă ridicată de gazele ruseşti vestea nu e deloc grozavă. Gazele ieftine echivalează cu un cost mic al vieţii. Scumpirea lor înseamnă complicaţii suplimentare de care nimeni nu are chef, însă viitorul nu ţine cont de aceste elemente. Teoretic, atât la nivel naţional cât şi la nivel european ar trebui găsite soluţii la această complicare a ecuaţiei gazului. Din nefericire, liderii de pe toate palierele nu reuşesc să se ridice la nivelul vremurilor pe care le traversăm.