Hmm

Nu prea-mi stă în fire să fac reviste ale presei, dar un titlu din ediția de azi a Financial Times mi-a reținut atenția, mai ales prin prisma faptului că atacă un subiect pe care l-am dezvoltat cu ceva vreme în urmă. Este vorba despre expunerile băncilor occidentale pe Estul Europei. Contextul general al pieței este de retragere a marilor bănci din zonele nesigure, prin aceasta înțelegându-se statele emergente. În particular, în Europa, Estul arată ca o gaură neagră din care băncile occidentale sunt tentate să fugă instinctiv. Două citate ar trebui să ne rețină atenția:

”If that constrains far-flung operations, it will hit hardest closer to home. As UniCredit revealed on Monday, alongside a €7.5bn rights issue, it plans to narrow its geographic focus in eastern Europe, where it is currently the number one lender. A few days earlier, Germany’s Commerzbank similarly pledged to restrict new lending to only Germany and Poland, cutting adrift the rest of its eastern European operations.(...)

The squeeze is made all the tighter by the fact that the banks with the biggest presence in eastern Europe are among those with the biggest troubles back home. Aside from UniCredit and Commerzbank, the list includes Austria’s Erste and Raiffeisen, both of which are seen by analysts as undercapitalised, France’s Société Générale, which has embarked on aggressive shrinkage, not to mention the Greek banks that will have no choice but to retrench from their leading positions in parts of south-east Europe.”

Întreg articolul îl puteți citi aici. Ca o ultimă observație, voi reaminti în treacăt faptul că Austria a început să joace chinezește. Săptămâna trecută s-a consemnat discret inițiativa de apropiere dintre Banca Centrală a Austriei și People's Bank of China. Comunicatul de presă îl găsiți pe site-ul oficial al Băncii Naționale a Austriei și reprezintă, din punctul meu de vedere, o acceptare spășită a condițiilor impuse de Beijing: ajutor în schimbul sprijinirii politicii oficiale chineze. Dacă Austria ar fi fost o țară de sine stătătoare, probabil inițiativa ar fi părut una normală, însă, în contextul actual, ca parte a UE, mișcarea nu reprezintă altceva decât o faultare a politicii Uniunii(mai ales în contextul generat de respingerea de catre UE a condiționărilor Chinei). Tradus, am putea spune că Austria a evoluat de la statutul de ”coadă de topor rusească” la cel de ”coadă de seceră chinezească”. Se pare însă că pentru Austria nu mai contează nimic deoarece greul de-abia acum începe. Peste problemele generate de criza actuală se suprapun acuzații grave de corupție, spălare de bani și fraudă la adresa unor oficiali de rang înalt. Sunt lucruri de care Banca Centrală nu pare a fi deloc străină și care, cu siguranță, ar trebui să le ridice serioase semne de întrebare anchetatorilor. Subiectul însă este destul de vast și probabil îl voi trata într-un articol viitor.