Limitele democratiei

Referendumul din Grecia, cel care a scurtcircuitat săptămâna curentă, e mort. La strigătul categoric al Germaniei şi atitudinea isterică a Franţei, politicienii greci au întors armele împotriva propriului popor. Nu este prima demonstraţie de forţă din scurta aventură europeană. Pentru cei care nu mai ţin minte, cele mai pregnante mostre de deraiere s-au consemnat cu ocazia referendumurilor pentru adoptarea Tratatului de la Lisabona. Atunci s-a trecut rapid peste accidentele din Franţa şi Olanda, iar Tratatul a fost adoptat pe uşile din dos.

Ceea ce s-a întâmplat în ultimele zile e aberant deoarece, efectiv, unei ţări i se refuză dreptul de a-şi stabili destinul. Nu ştiu ce ar fi ieşit la referendum. Poate că grecii ar fi fost de acord sau poate că s-ar fi opus. Indiferent de rezultat, era vorba de libera lor alegere, de asumarea deciziei, de libertate şi democraţie. Modul în care a fost eliminat referendumul, practicile şi poziţiile aberante asumate de marile puteri ale UE nu fac altceva decât să ne îndrepte pe un traseu periculos. Pot spune că din acest moment Europa şi-a pierdut din vitalitate deoarece intră pe o traiectorie periculoasă, semi-despotică şi cu din ce în ce mai puţine fundamente.

Cu toate că unii nu vor fi de acord cu mine, voi afirma răspicat că şicanele şi presiunile care au fost făcute şi care au influenţat grosolan jocul democratic din Grecia nu întăresc Europa. Din contră, pot spune că s-a deschis un drum periculos care va amplifica tendinţele centrifuge. Dar, de obicei, aşa se întâmplă atunci când interesele de grup sunt mai presus de interesele societăţii, când decizii diverse(unele poate corecte) sunt impuse cu forţa. Din nefericire Europa a început să se auto-dinamiteze şi şansele să revină la normalitate sunt din ce în ce mai mici.