Un test cu stress

În 18 aprilie, atunci când circulau zvonuri referitoare la rezultatele pozitive ale stress-test-ului iniţiat de guvernul american, am publicat o remarcă de-a lui Roubini referitoare la metodologia utilizată. Marea problemă a acestui test este că variabilele utilizate sunt mai optimiste decât datele din trimestrul întâi, ceea ce aruncă în desuet toate rezultatele prezentate cu pompă.

Din tot acest exerciţiu mediatic trebuie înţeles că guvernul american preferă jocul la cacealma şi rezolvarea problemelor prin campanii de imagine(asta-mi sună destul de cunoscut). Stress test-ul nu are altă menire decât aceea de a arăta contribuabilului că guvernul controlează situaţia şi nu aruncă banii fără să ştie ce face. Mai mult, cred că există semne ale unor noi derapaje, iar unchiul Sam pregăteşte terenul pentru injectarea de noi sume în sistem.

Cu toate că din punct de vedere metodologic testul se dovedeşte a fi un mare bluf, rezultatele lui sunt îngrijorătoare. Remarcăm că o bancă din cele 19 testate are nevoie de mai mult capital(zvonurile anterioare publicării vorbeau despre patru instituţii fragile, dar tehnica punerii batistei pe ţambal nu este atât de mioritică pe cât credem). Faptul că nu se specifică numele instituţiei este normal, însă pe piaţă circulă diverse zvonuri. În cazul în care banca în cauză este una din băncile regionale, situaţia poate fi considerată cât de cât sub control. Dacă însă e vorba de Citi sau de Bank of America, putem să începem pregătirile pentru o nouă explozie. Un nou faliment bancar de proporţii ar putea tulbura mult mai rău apele, prin inducerea unui val similar cu cel provocat de Lehman Brothers. Indiferent de amplitudinea unui asemenea val, rezultatele vor fi dezastruoase deoarece ar distruge de la rădăcină bruma de optimism acumulată.

Prin prisma acestor informaţii, emiterea de acţiuni iniţiată de unele bănci(cu scopul declarat de a plăti ajutoarele acordate de guvern) se înscrie în aceeaşi linie de aruncare cu praf în ochii contribuabililor. Chiar dacă perioada pare relaxată, mă simt dator să recomand foarte multă prudenţă. Nu vă lăsaţi păcăliţi de creşterile afişate de titlurile unor bănci întrucât campaniile de imagine nu le rezolvă în niciun caz problemele de lichiditate sau de imagine. Acolo s-au făcut totuşi nişte artificii contabile grosolane, iar asta nu poate ţine la infinit. Deocamdată nu văd niciun element care să ne conducă spre o o concluzie optimistă. Ori sunt eu miop, ori chiar nu există.