Die Tzeapa?

Vom vorbi astăzi despre una din multiplele sfidări de care trebuie să avem parte. Evident, ca şi în alte cazuri, probabil nu se va întâmpla nimic, iar noi ne vom vedea liniştiţi de ale noastre în timp ce băieţii isteţi(sau isteţiţi cu forţa) vor continua să ne sfideze.

În anul 2005 se semna contractul de privatizare a BCR, cea mai mare bancă din sistem. Preţul oferit atunci a fost considerat corect, dar având în vedere faptul că prin această privatizare statul român a spus adio oricărui control pe care l-ar putea avea pe piaţa bancară autohtonă, putem considera că preţul a fost insignifiant. Le reamintesc celor mai uituci că banca nu avea nicio problemă, fiind extrem de profitabilă şi solidă. De asemenea, în acea perioadă statul nu avea probleme financiare. Mai mult, banii rezultaţi din vânzarea BCR s-au constituit într-un fond de dezvoltare de care, din câte mi-am dat seama, s-a cam ales praful. Cu alte cuvinte, am avut de-a face cu ceea ce aş numi privatizare silită dictată de necunocunoscuţi şi instrumentată de competenţe cunoscute(dacă am dezgropa morţii privatizărilor bancare din România, cred că unor personaje le-ar cam tremura soclul).

Nu voi face nicio presupunere în ceea ce priveşte modalitatea în care austriecii au reuşit să restructureze cea mai mare bancă din sistem. Procedura este una complexă şi probabil că încă mai au mult de lucru. Organizaţiile de acest gen ascund mulţi dinozauri sacri, iar tentativele de optimizare, de cele mai multe ori, sunt adevărate lupte de gherilă. De asemenea, din punct de vedere al profitului, BCR stă bine. Există însă un punct extrem de interesant al acestei privatizări care mă nedumereşte: listarea la bursă.

Aşa cum se cunoaşte, prin contractul de privatizare, Erste s-a obligat ca până în octombrie 2009 să listeze BCR. Din punct de vedere juridic, înţeleg că este vorba de o obligaţie fermă, care nu prea lasă spaţiu de manevră austriecilor. Practic, având în vedere că până acum nu s-a făcut nimic pentru această listare, putem considera că ea nu se va face(e greu de crezut că un mastodont precum BCR se poate lista în şase luni). Erste a avut 4 ani la dispoziţie şi nu a făcut nimic. Acum probabil vor motiva amânarea cu condiţiile neprielnice ale pieţei.

Realitatea este că austriecii nu au vrut nicio clipă să listeze BCR. Este clar că aceasta face parte din strategia lor, iar pentru a-mi susţine afirmaţia vă voi spune că în 2002 Erste a delistat Ceska Sporitelna la numai 3 luni de la privatizare. De asemenea, dintre toate băncile achiziţionate de Erste, niciuna nu este listată la vreo bursă.

În mod normal, autorităţile ar trebui să dea dovadă de consecvenţă şi să sancţioneze întârzierea acestei acţiuni. Nu ştiu cum poate fi sancţionată, dar o asemenea încălcare grosolană a contractului nu trebuie lăsată nepedepsită. Aşa s-ar întâmpla în orice ţară civilizată. Mai ales că ea afectează atât acţionarii minoritari cât şi investitorii care ar putea considera BCR o alternativă viabilă de investiţie. Evident, din toată această ecuaţie lipseşte un element: trăim în România! O Românie în care Mirea Ursache(şeful AVAS) afirmă senin(şi cu ochii limpezi aş spune...) că "din punctul de vedere al AVAS nu este necesar ca amânarea să fie consfinţită prin act juridic". Cu alte cuvinte, călcaţi-ne fraţilor în picioare că tare proşti mai suntem.

Având aceste informaţii încep să fiu convins că listarea BCR se va amâna până spre Paştele Cailor. Această atitudine prostească a noastră este singura responsabilă pentru desconsiderarea de care ne bucurăm. În momentul în care tot ceea ce arătăm este o umilinţă tembelă, nu avem cum să avem aşteptări pozitive. Credeţi că într-o situaţie similară autorităţile austriece ar fi picat la pace cu un investitor român care şi-ar fi încalcat obligaţiile contractuale? Fiţi siguri că răspunsul este NU!