Ignoranţa

"Scurtimea vieţii lui transformă cerul într-un capac negru de care se va lovi mereu cu capul, ca să recadă pe pământul unde tot ce trăieşte mănâncă şi poate fi mâncat"

Uneori am impresia că trăiesc un vis, că ceea ce se întâmplă este de domeniul fantasticului şi, de fiecare dată, trăiesc o perversă dezamăgire atunci când constat că realitatea este mult mai aberantă decât cele mai şocante închipuiri. Cu toate acestea, trebuie să privim înainte şi să reacţionăm în spiritul vremurilor în care trăim.

Nu am vrut să atac problema impozitului forfetar întrucât a fost întoarsă pe toate feţele în numeroase articole. Remarc numai că această măsură, prin caracterul ei contra-stimulativ nu va face altceva decât să conducă atât la o prăbuşire a colectărilor la buget cât şi la o închidere masivă a firmelor mici. În ceea ce priveşte lupta cu "duşmanul de clasă", cred că cea mai simplă soluţie pentru evitarea plăţii impozitului forfetar este să-ţi laşi firma să moară şi să transferi activitatea pe o firmă nou creată. Cred că e mai ieftin şi, în plus, ai avantajul că porneşti în fiecare an de la zero.

Lăsând gluma la o parte, voi spune că mă îngrijorează ignoranţa şi suficienţa factorilor decizionali. În locul reducerii ineficientului aparat de stat, bravul nostru guvern a ales calea cea mai proastă: păstrarea salariaţilor, reducerea investiţiilor şi mărirea fiscalităţii. Evident decizia este una pur electorală, însă adoptarea sa într-o perioadă de criză nu va avea alt efect decât un drum sigur către prăpastie. În cazul în care ar fi fost păstrate investiţiile, cea mai mare parte din forţa de muncă eliberată de către stat ar fi fost dirijată către economia privată. Chiar dacă această mişcare ar fi implicat o perioadă nu tocmai roză pentru respectivii salariaţi, ar fi avut , în final, un rol pozitiv în reechilibrarea balanţei salariaţi stat / privat.

O altă măsură îngrijorătoare cred că va fi luată în curând de către BNR. Isărescu a declarat ieri la Academia Română că va răspunde noilor realităţi economice prin intermediul politicii monetare. Cel mai probabil, Isărescu a dorit să sugereze că, în scurt timp, va face ceea ce au făcut toate celelalte bănci centrale în lupta cu criza: scăderea dobânzii de intervenţie. Cu toate că dintr-un anumit unghi măsura poate părea corectă, singurul ei efect va fi devalorizarea leului. În cazul în care măsura va fi secondată şi de eliberarea de lei în piaţă s-ar putea să avem efecte pozitive, cu toate că este un joc destul de periculos.

Nu-mi rămâne decât să remarc cu tristeţe că, în continuare, ne hrănim cu imagini şi avem impresia că lucrurile se pot rezolva la nivel declarativ. Că realitatea este alta, vom observa în curând.