Sunt multe voci care, în această perioadă tulbure, readuc în discuție aurul. Cei care citesc acest blog probabil ştiu că nu odată m-am pronunţat împotriva întoarcerii la etalonul aur. Desigur, discuţiile pe care le-am avut pe marginea acestui subiect au fost sumare, motiv pentru care m-am hotărât să dezvolt opiniile mele într-un articol.Originea etalonului aur o putem considera în anul 1921, atunci când parlamentul englez a votat trecerea la lira de aur, renunţând la bimetalismul dominant până în acel moment. Votul din parlament poate fi considerat formal atât timp cât, din punct de vedere practic, etalonul aur funcţiona de cel puţin 5 ani(o dată cu recomandarea Privy Council din 1816). Aceasta a deschis calea adoptării acestui sistem la scară largă. Astfel, putem considera anul 1880 ca an în care s-a finalizat trecerea la noul sistem, adoptarea sa făcându-se în întreaga Europă, America şi Asia. Având în vedere larga sa răspândire putem considera, fără să greşim, că etalonul aur a devenit un sistem monetar de facto la nivel mondial, funcţionând bine, chiar şi în lipsa unor instituţii coordonatoare sau a unor reglementări internaţionale. Răspândirea sa rapidă, adoptarea la scară largă şi relativa uşurinţă a sistemului păreau a crea premisa unui secol XX bazat pe acest sistem. Numai că, o dată cu complicarea vieţii economice şi politice, sistemul începe să sufere. Astfel, în anul 1922 în Conferinţa de la Genova se identifică necesitatea creării unor instituţii supranaţionale de reglementare. Astfel, în 1930 este creată Bank for International Settlements. Creată iniţial pentru a se ocupa de dirijarea fondurilor necesare refacerii infrastructurii, BRI va deveni după cel de-al doilea război mondial o bancă a băncilor centrale.
Perioada interbelică a fost dominată de încercarea de cristalizare a unui sistem monetar mondial prin confruntarea marilor puteri şi, implicit, a celor trei mari blocuri monetare din acel moment: al lirei sterline, al francului francez şi al dolarului american. Perioada a fost destul de tulbure, culminând cu cel de-al doilea război mondial şi cu deja ştiutele probleme economice ale Europei. Evident aceste probleme au deschis calea adoptării etalonului aur-devize, bazat pe puterea de convertire a dolarului în aur (Bretton Woods). Au urmat aproximativ 30 de ani de funcţionare relativă a acestui sistem pentru ca, în anul 1971 Nixon să renunţe la standardul aur pentru standardul "putere de cumpărare".
Am făcut această introducere prelungită pentru a putea marca în istorie câteva momente pe care le-am considerat esenţiale. Apologeţii etalonului aur au tendinţa de a ignora problemele acestui sistem. Ei bine, dacă veţi pune cap la cap informaţiile pe care le aveţi din istorie veţi vedea că momentele marcate de mine corespund unor perioade cel puţin tensionate, perioade în care sistemul respectiv şi-a dovedit limitele. Paralel, vă voi reaminti câteva date despre care nu prea s-a vorbit. Este vorba de perioadele de recesiune care, după cum veţi vedea nu au fost deloc puţine: 1837-1843(Panic of 1837), 1857-1858(Panic of 1857), 1873-1879 (1870's Recession), 1893-1896 (1890's Recession), 1907-1908 (Panic of 1907), 1918-1921 (Post War 1 Recession), 1926-1927 (Recession of 1927), 1929-1938(The Great Depression), 1945 (Recession of 1945), 1948-1949 (Late 1940's Recession), 1953-1954 (Early 1950's Recession), 1957-1958(Late 1950's Recession), 1960-1961(Early 1960's Recession), 1969-1970(Late 1960's Recession), 1973-1975(1970's Oil Crisis). Toate aceste date reprezintă perioade în care etalonul aur funcţiona. Cum lesne se observă, nici în perioada etalonului aur lumea nu a fost ferită de probleme. Poate că, în unele cazuri, este vorba despre perioade nefaste din punct de vedere istoric, dar chiar şi în aceste perioade este extrem de interesant să înţelegem cauzele pentru care s-a ajuns la acele probleme.
Nu lungesc prea mult discuţia. Ceea ce vreau să adaug este faptul că sistemul bazat pe aur nu mai este de actualitate întrucât, prin reprezentarea tuturor mărfurilor prin intermediul unei singure mărfi nu se ajunge decât la distorsionări ale întregii activităţi economice. Ceea ce n-am amintit până acum este faptul că în perioada 1930-1931, peste 71% din cantitatea mondială de aur se afla la dispoziţia a două ţări: Statele Unite şi Franţa. Imaginaţi-vă ce ar însemna aşa ceva acum, într-o perioadă în care criza economică nu prea-ţi lasă loc de mişcare.
Evident, mai sunt numeroase alte elemente pe care nu le-am amintit, şi despre care probabil vom mai discuta. Ceea ce am vrut să arăt aici e faptul că întoarcerea pe scara istoriei, dincolo de faptul că nu este posibilă, poate avea efecte perverse.
intoarcerea la aur ar fi o greseala mai mare chiar decat ramanerea la sistemul actual.
RăspundețiȘtergerehttp://www.zf.ro/opinii/dan-pascariu-unicredit-de-ce-statul-se-imprumuta-pentru-el-si-nu-pentru-sectorul-privat-4158888/
RăspundețiȘtergereDane, cu articolul asta chiar ai facut o ametzeala. Fara suparare, dar ai amestecat perioade care n-au nici o legatura una cu cealalta.
RăspundețiȘtergereDupa 1914 de fapt NU am mai avut un sistem bazat pe aur. A fost doar o mascarada denumita astfel in care aurul a avut tot si tot mai putina legatura cu sistemul economic.
Istoria corecta a aurului ca si moneda e prezentata AICI si AICI
Sunt parerile scolii austriece, cu reprezentanti drept Peter Schiff pe care l-ai mai citat si tu de cateva ori.
Este evident ca nu ne mai putem intoarce la etalonul aur Flavian. ce zici tu insa peste tot referitor la cumpararea de aur poate avea o ratiune. Altii ar putea miza pe cresterea actiunilor, altii pe cresterea pretului petrolului, altii pe cresterea pretului la Vanadiu sau alte metale rare. Tu mizezi pe aur, e foarte posibil sa ai dreptate si sa aiba cea mai mare crestere pe termen lung (Dumnezeu stie cat de lung!) dar sa te gandesti ca s-ar trece la sistemul monetar bazat pe aur nu are nici o logica. Cel mai simplul argument ar fi ca ar produce o defatie constanta intrucat cresterea masei monetare, prin extragerea aurului, ar avea o dinamica mult mai mica decat cresterea bunurilor si a servicilor - deci acestea s-ar ieftinii - ceea ce nu se poate. Ele trebuie sa se scumpeasca ca tu sa le cumperi, macar cu 2-3% pe an.
RăspundețiȘtergeretania - este evident ca NE VOM intoarce la aur ca moneda, chiar daca unii o vor sau nu.
RăspundețiȘtergereChiar daca unii confunda aurul ca moneda cu etalonul aur sau cu mascarada facuta in ultimul secol cand am avut un FALS etalon bazat pe aur.
Cel mai simplu argument ar fi citirea articolelor scolii austriece pe care le-am tot dat pe aici, dar lumea vad ca inca le ignora in continuare: Banii într-o societate liberă
Pe termen scurt, daca FMI vinde aur, pretul va scadea. Ocazie cu care putem scapa de FMI si putem cumpara mai mult aur. Vezi ca a dat Mia un link zilele trecute despre Jim Rogers a carui parere o impartasesc multi. Inclusiv Dan, desi are o pozitie ciudata impotriva aurului ca moneda pe care eu o pun pe seama intelegerii eronate a istoriei monetare.
Flavian,
RăspundețiȘtergereNu cred ca ti-ai dori cu adevarat intoarcerea la etalonul aur. Deflatia impusa pe perioade de criza ar fi fost insuportabila.
Toti sunteti impotriva deflatiei (scaderea nominala masurata cu un anumit etalon).
RăspundețiȘtergereDeflatia a fost diabolizata de proponentii sistemelor puternic inflationiste ca fiind principala problema. Intr-o lume care nu depinde de o crestere exponentiala continua este o problema deflatia? Nu mai luati lucrurile ca fiind clare daca de fapt nu sunt.
Mihai - te-ai gandit la faptul ca in cazul unei monede sanatoase, am avea "crize" mai putine, mai rare sau deloc ? ;)
RăspundețiȘtergereIn rest, vezi ce zice Tudor :)
Exclus.
RăspundețiȘtergereCrizele boom - bust nu au legatura cu moneda ci cu asteptarile agentilor economice si cu intarzierea dintre cerere si satisfacerea cererii cu oferta. Voi detalia mecanismul.
Lumea actuala s-a dezvoltat pe credit. Deflatia ar fi utila, dar intr-o lume alternativa.
Mihai - eu zic sa te mai gandesti ;)
RăspundețiȘtergereSi sa mai citesti ce ziceam aici: Rolul metalelor pretioase in economie
Creditul are rostul sau in dezvoltarea economica, atata timp cat creditarea este facuta cu cap si lucrurile nu scapa de sub control asa cum s-a intamplat tot mai frecvent in ultimii ani.
Rolul aurului sau a metalelor pretioase sau a oricarei resurse FINITE luate ca referinta este tocmai acela de a limita. De a limita riscurile luate de banci, de a limita creditarea in exces, de a limita furtul la nivel de guverne prin inflatie. Este modul in care regulile jocului ajung sa fie respectate de toata lumea si sistemul poate ramane sub control.
Altfel jocul cu focul duce la tot felul de situatii critice cu care ne-am tot intalnit in ultimul secol dupa infiintarea FED si primul sut dat aurului in 1913: marea depresiune, urmata de razboi, apoi de monopol financiar cu dolarul drept moneda de referinta. Apoi un al doilea sut dat aurului in anii 1970 cand s-a renuntat la garantarea prin metale pretioase, urmat de inflatie spectaculoasa, baloane de tot felul si culminat cu prabusirea sistemului economic de acum.
Nu confundati evolutia tehnologica si cresterea fara precedent a nivelului de trai din ultimul secol cu cresterea inflatiei si balonarea sistemului economic. Explozia care a avut loc in ultimul secol a fost de fapt rezultatul unei combinatii de factori data de progresul tehnologic, trecerea la petrol ca si sursa principala de energie, destramarea imperiilor si reformele sociale de la inceput de secol si cercetarea impulsionata si de cursele pentru inarmare in razboaiele ultimului secol. Faptul ca fluturasii de hartie ai bancilor au zburat precum confetti in tot acest timp au adus doar un plus de "farmec" la petrecerea care era oricum in desfasurare. Insa mizeria care a ramas in urma lor ne va da un pic de furca acum cand trebuie sa maturam tonele de confetti si ne dam seama ca nu mai incap sub covor ca pana mai anii trecuti... :)
Flavian,
RăspundețiȘtergereBaloane exista din 1600 incoace; lalele olandeze, Mississippi Company, etc.
Ciclul boom - bust este inerent economiei libere, e la fel de normal ca dobanda.
Etalonul aur a fost o limitare artificiala, utila pana la un punct, dar atat.
>Lumea actuala s-a dezvoltat pe credit. Deflatia ar fi utila, dar intr-o lume alternativa.
RăspundețiȘtergere"Lumea actuală" ... în ce sens ?
Un obstacol major în calea creditării la ora actuală aş zice că a ajuns tocmai dificultatea net sporită de a previziona cât de cât corect fluctuaţiile inflaţioniste ... ;)
@MIA
RăspundețiȘtergereInflatzia este un factor relevant doar la creditele cu dobanda fixa. Celelalte sunt in functzie de dobanda interbancara + o anumita marja.
Daca inflatzia creste, dobanzile interbancare cresc, iar costurile sunt pasate la client.
Ce-i drept, in anumite tzari, cum e SUA, fixed rate mortgages sunt populare. Probabil s-a presupus ca dolarul va ramane stabil forever. Dar pt. creditele care le dau acum nu-i opreste nimeni sa foloseasca dobanzi variabile, deci nu vad inflatzia ca fiind un impediment.
Oameni buni, inflatia la noi de exemplu este aranjata din pix de INS. Daca ati calcula inflatia la portofelul propriu o sa constati ca va dau alte cifre.... Spre exemplu, anii trecuti cand imobiliarele cresteau cu 50-70% pe an INS nu baga pretul lor in cosul inflatia ca nu ar fi dat bine si am fi avut o inflatie cu 2 cifre in loc de o cifra si banutii schimbati de speculatori in lei si tinuti pt inmultire in banci ar fi zburat spre plaiuri mai calde.
RăspundețiȘtergereCu alte cuvinte, ar fi normal sa existe o corelare a dobanzii de referinta cu inflatia, dar in practica nu prea se pupa... ca ne fac guvernantii din pix
As vrea sa va pun o intrebare.
RăspundețiȘtergereIntr-o lume in care nu exista o distorsiune majora introdusa de cineva, de ce ar surveni BRUSC o ajustare majora a economiei?
Intr-o lume in care exista un control major discrtionar (de ex. al pretului creditelor) o astfel de urmare este usor de inteles.
Cineva spunea ca lumea actuala s-a dezvoltat pe credit. Lumea in general se dezvolta din utilizarea mai buna a resurselor, prin inovatie si acumulare de capital care este apoi folosit in alte activitati profitabile. Creditul si dobanda lui nu sunt altceva decat capitalul si pretul lui in viitor. Creditul ieftin in exces, fara fundament real (capitaluri crescute) nu inseamna decat inflatie.
Ciclul boom-bust o fi inerent economiei - lucru care poate fi dezbatut; insa ceea ce e merita luat in seama este amploarea ciclului, amplitudinea caderilor si a cresterilor. Durerea sociala este cauzata in principal de rearanjarea unei mari parti a activitatilor economice. Daca lucrurile stau asa, nu cumva intr-o situatie de echilibru, in care statul nu dicteaza cat de mult capital s-a acumulat cu adevarat, amplitudinea e mai mica? Nu cumva preluarea de catre stat a temerilor economice individuale, lasand in loc numai lacomie, determina boom-urile? Nu cumva bust-urile sunt semnul evident ca totusi ceva era intr-adevar in neregula, chiar daca a fost cosmetizat?
Putem sa ne prefacem numai pana la un punct ca suntem satui. Cam pana cand cineva ne arata coastele iesite prin pantece.
Tudor, odata cu amploarea creste si frecventa cu care apar aceste boomuri.
RăspundețiȘtergereO moneda sustinuta de aur limiteaza cantitatea de cash care este in circulatie. Acest lucru poate crea "monopol" pe bani, ceea ce nu este deloc sanatos economiei mondiale.
Pe de alta parta, hartia fara acoperire printata pe baza optimismului duce la inflatie, care pana acum a fost acoperita din pix sau imposibil de calculat la nivel global, si implicit cresteri ale preturilor cu o viteza mai mare decat ar putea fi asimilate de sistem.
Hmmm ... dacă dolarul nu avea rolul cvasi-dominant pe scena financiară mondială la ora actuală se mai amorsa la un aşa nivel buboiul ?
RăspundețiȘtergereEu zic că aici e de fapt problema ...
fucking retard :)
RăspundețiȘtergereAm hotarat sa sparg postarea de azi in doua bucati, deoarece devenea prea lunga povestea. Si stiu ca unora le e cam greu sa urmareasca articole care depasesc o anumita lungime. Cum ar fi cele de AICI, pe care tot indemn lumea sa le citeasca, dar majoritatea prefera sa le ignore... :)
RăspundețiȘtergereDar acum sa trecem pe plan extern. In ciuda "optimismului" general, cu bursele raman la parerea DOW sub 6000 pana la vara. Cat de "sub" ramane de vazut. Depinde si de inflatie cum se va corela cu prabusirea. Deocamdata bulltrapul a urcat nitzel mai mult decat ma asteptam, cu DOW peste 8000 si BET-Fi peste 12.000. No problemo, picajul va fi cu atat mai interesant. Hai, luati un popcorn ca e deja fun daca ai lichidat stocurile si privesti spectacolul din exterior...
Ba chiar si aurul o sa scada un pic acuma ca FMI-ul vinde la greu. Ca are de unde. Cum zicea Jim Rogers, tot raul spre bine. Asa putem cumpara si aur mai ieftin si scapam si de FMI care ramane fara "substanta": Let IMF sell gold
Ma intreba cineva pe forum daca FMI-ul chiar are putere sa afecteze piata aurului. Pai daca raportezi cele 3217 tone de aur la cele 145000 existente pe toata planeta, poate parea cam putin doar 2.2%. La fel daca discutam de volume: IMF Gold Sales Won't Affect the Gold Market
As this table shows, $6 billion dollars in gold sales will have virtually no impact on the gold market. If needed, the IMF could sell all $6 billion in one day and still only be 28% of the average daily volume. However, the G20 calls on the IMF to make these sales over the next 2 to 3 years; these sales are a drop in the bucket for the gold market. Furthermore, a disorderly sale of gold by the IMF is unlikely due to its principles on how it treats the gold holdings.
Dar smecheria este ca uneori isi baga coada si psiholgia pietei. La fel ca in cazul burselor. Avem acum bulltrap fara suport real de la BVB pana la Wall-Street. De aceea ma astept la o usoara scadere a pretului la aur doar in urma anuntului despre vanzare. Adica manipulare prin stiri. La fel cum s-a intamplat cu vestile despre "castigul" bancar din ianuarie-februarie care au dat startul bulltrapului actual: AIG Was Responsible For The Banks' January & February Profitability
What this all means is that the statements by major banks, i.e. JPM, Citi, and BofA, regarding abnormal profitability in January and February were true, however these profits were a) one-time in nature due to wholesale unwinds of AIG portfolios, B) entirely at the expense of AIG, and thus taxpayers, c) executed with Tim Geithner's (and thus the administration's) full knowledge and intent, d) were basically a transfer of money from taxpayers to banks (in yet another form) using AIG as an intermediary.
For banks to proclaim their profitability in January and February is about as close to criminal hypocrisy as is possible. And again, the taxpayers fund this "one time profit", which causes a market rally, thus allowing the banks to promptly turn around and start selling more expensive equity (soon coming to a prospectus near you), also funded by taxpayers' money flows into the market. If the administration is truly aware of all these events (and if Zero Hedge knows about it, it is safe to say Tim Geithner also got the memo), then the potential fallout would be staggering once this information makes the light of day.
Nu sunt neaparat un adept al etalonului aurului, decat prin prisma avantajelor oferite de limitarea tehnica a cresterii masei monetare (inflatiei) si a cresterii necontrolate a guvernelor.
RăspundețiȘtergereDaca avantajele etalonului aurului imi par logice si usor de inteles, nu vad care ar fi avantajele unui sistem monetar bazat pe fiat money (cum e cel de acum).
Daca cineva poate argumenta logic (insist pe argumentatie si nu pe pareri) cateva din avantajele etalonului aurului as fi recunoscator.
Scuze pentru ultima propozitie a postului de mai sus. Am vrut sa spun argumente la dezavantajele etalonului de aur.
RăspundețiȘtergereTania: apropo de argumentul deflatiei preturilor. Preturile scad si intr-un sistem inflationist, ca cel actual. Cum? Prin cresterea productivitatii.
RăspundețiȘtergereSpre exemplu uita-te la preturile electronicelor de acum cativa ani (e.g. TV LCD) si la cele de acum. Preturile sunt mult mai mici acum in termeni nominali. Deci in anumite ramuri deflatia preturilor exista.
Asa ca nu prea accept ca valid (pana la proba contrarie) argumentul deflationist al sistemului bazat pe etalonul aurului.
>{...}nu vad care ar fi avantajele unui sistem monetar bazat pe fiat money (cum e cel de acum).
RăspundețiȘtergerePăi în primul rând că permite ( mult mai uşor ) o politică activă în vederea măririi numărului de locuri de muncă - chestie extrem de sensibilă după Marea Criză de la 1929-1933. :)
Acest aspect e extrem de important deşi tindem să-l minimalizăm azi ( O.K. - să zicem că în România o facem şi pentru că nu am fost practic niciodată în postura să beneficiem din plin de avantajele sale ) - pentru că o societate în care şomajul s-ar menţine constant la 10-12% ( cum era prin sec. XIX ) ... tinde să aducă serioase probleme socio-culturale pe termen lung. :(
Apoi ar mai fi aspecte legate de fluidizarea circulaţiei monetare ( îndeosebi a celei internaţionale - pentru că rezervele de aur tind să fie extrem de disproporţionate între state ş.a.m.d. )
Şi ar mai fi ...
@danp: "cateva din dezavantajele etalonului aurului" - prin EVOLUTIE a fost depasit.
RăspundețiȘtergereMIA:
RăspundețiȘtergereCe te face sa crezi ca "o politica activa in domeniul maririi numarului de locuri de munca" este buna? Nu cumva creezi locuri de munca care in cele din urma mor, numai pentru a mai face un hei-rup si a sfarsi la fel?
Oricum, a spune ca somajul era de 10-12% in secolul XIX pentru ca lumea se baza pe un standard de aur si statul nu intervenea suficient ...
@MIA: dupa cum vedem, politica de crestere a locurilor de munca prin stimulare monetara nu a iesit prea bine. SUA au ajuns deja la 10% somaj.
RăspundețiȘtergereTocmai usurinta cu care se baga bani noi in economie duce la risipa de resurse umane si naturale, prin impulsionarea cheltuielilor aberante, cat si a investitiilor in industrii nefolositoare omenirii (care nu duc la un progres real al rasei umane).
Ca sa nu aduc in discutie problema inflatiei, care descurajeaza economisirea banilor si implicit la asumarea unui risc financiar crescut.
Mda, cei car sunt impotriva monedelor solide, aduc drept argumente de obicei chestii mai putin reale sau documentate.
RăspundețiȘtergereSe regasesc de obicei idei de genul ca ar fi "demodat" sau ca nu a functionat in ultimul secol, care de fapt n-a avut nici o treaba cu etalonul aur decat la nivel declarativ.
Iar de la astea pana la a vedea inflatia drept un fenomen pozitiv... ce sa mai zicem ? Pentru mine inflatia e cea mai perversa metoda de furt direct din buzunarul omului. Care da falsa impresie a unei "cresteri" pe moment, dar de fapt i-o trage stabilitatii sistemului pe toate partile pe termen lung... :)
@Flavian ai dreptate, inflatia este o taxa care vine chiar din constructia sistemului monetar, built in, cum s-ar spune. Adica daca ai citeva zeci de milioane de euro o simti bine de tot cind vezi cum iti pierzi cite 1,2,3 % din ei pe an, depinde de inflatie.
RăspundețiȘtergereCei care au creat sistemul o justifica prin faptul ca aceasta taxa incorporata, de care sint afectati baietii cu sume mari, nu este altceva decit un stimulent pentru ai face sa investesca a se citi sa-i cheltuiasca pentru a mentine acest sistem debil fundamentat pe consum ciclic, abundenta lipsurilor, manipulari fiscale and so on.
Frecventa si amplitudinea acestor bubble-uri este in crestere si de aici se poate deduce si previziunea ta care e de fapt de bun simt, daca nu va fi 2010 atunci va fi mai incolo pina cind va face boom foreever.
@DanP: ai dreptate dar numai partial. Pentru ca daca pretul unui televizor a scazut sa zicem la jumatate totusi se fac de 4 ori mai multe televizoare, deci per total sectorul a avut o crestere de 100% Daca aurul ar fi etalon atunci televizoarele ajungeau la sfert d epret nu la jumatate. Deci procesul deflationist era mai evident. cel putin asta e parerea mea. Eu nu spun ca pretul aurului nu o sa creasca, ba poate sa ajunga si la 10 000, dar nu mai pot fi emise monezi pe baza lui. Daca vreti o moneda alternativa, aceasta ar putea fi bazata pe unitati de energie. Adica 1 paine = 1 kJ. O masina = 10 000 kJ. Moneda s-ar putea numii Joule si ar putea fi emisa si garantata de o banca internationala. daca kJ nu va satisface atunci kwh ar fi o alternativa (lol).
RăspundețiȘtergerealternativa la aur: o moneda bazata pe energie (in viitor doar electrica). Sa ii zicem acestei monede kwh. Este singura unitate de masura posibila in viitor.
RăspundețiȘtergereDupa cum spuneam intr-un post anterior, nu sunt neaparat un adept al etalonului aurului. Ca este etalon de aur sau de energie nu conteaza - principiul este acelasi - moneda nu poate fi emisa aiurea ci trebuie sa aiba corespondent intr-o marfa (sau marfuri). Iar marfa trebuie sa fie suficient de greu de produs astfel incat sa nu permita inflatie sau manipulare usoara.
RăspundețiȘtergerePana la urma daca toata criza actuala se adanceste, tot oamenii vor stabili noua moneda (pur si simplu nu vor mai accepta pt. plati fiat money). Si cred ca aurul va fi noua moneda, cel putin la inceput, pt. ca oamenii percep aurul ca bani. Nu cred ca vei accepta salariul in kJ :)
NU sunt de acord cu interpretarea ta, pentru ca asa cum sigur exista dezavantaje in utilizarea aurului ca moneda, exista si dezavantajele sistemului actual. Corect ar fi o cantarire a avantajelor si dezavantajelor celor doua sisteme si o decizie in cunostiinta de cauza. Momentan decizia a fost luata de guverne, care sunt (sau au fost) interesate sa fure prin inflatie ventiuri sau sa finanteze deficituri proprii.
RăspundețiȘtergereIntrebare: de ce nu exista nici un stat sa adopte (peste noapte) convertibilitatea monedei proprii, sau de ce nu se incearca formarea unei monede alternative (chiar institutii private) cu convertibilitate in aur?