O priveliste apasatoare

N-am mai făcut de mult timp vorbire despre piaţa bancară autohtonă. Cum ieri i-am bârfit pe americani, m-am gândit că a sosit şi vremea noastră. Ca întotdeauna, când încep să mă uit către România, trebuie să-mi fac un acord fin al stimulilor din cauza bruiajului exagerat. Bunăoară, săptămâna trecută s-a făcut vorbire despre nivelul restanţelor, despre faptul că situaţia ar fi alarmantă, dar, ca întotdeauna, totul se află sub control, iar eventualele probleme vor fi rezolvate urgent, prin intervenţii punctuale.

Cum în tot noianul de "analize" referitoare la nivelul restanţelor nu am întâlnit decât reproduceri ale unor sintagme şoptite binevoitor de către insideri, am hotărât să facem un tur de orizont pentru a vedea unde suntem şi ce ne aşteaptă. Datele statistice publicate de BNR sunt destul de generale(sintetice), fapt care ne limitează analiza la observarea unor tendinţe majore. O atomizare ceva mai mare a datelor publice ne-ar fi permis observarea distinctă a unor fenomene sau evidenţierea unor forţe, ceea ce ar fi făcut analiza mult mai interesantă.

Vom începe cu evoluţia creditelor din ianuarie 2008 până în februarie a.c.(vezi imaginea de mai jos). Aşa cum se observă din grafic, începând din septembrie 2008, creditele in lei stagnează pentru ca din luna decembrie să asistăm la o uşoară tendinţă de scădere. În ceea ce priveşte creditele în valută, acestea au o tendinţă de stagnare în perioada septembrie-octombrie pentru ca apoi să înregistreze o creştere rapidă până în luna ianuarie, după care să înregistreze o nouă stagnare. Cu toate că graficul creditelor în valută semnalează o "decolare" faţă de cel în lei, aceasta este cauzată de faptul că graficul este denominat în lei. Într-adevăr, "problemele valutare" au început prin octombrie("atacul speculativ"), iar toată creşterea nu este altceva decât reflectarea diferenţelor de curs. "Dovada" că am judecat corect este seria roşie(EQU EUR) care reprezintă volumul creditelor în valută transformat în echivalent EUR(la cursul de sfârşit al fiecărei luni). După cum se poate observa, comportamentul întregii pieţe a creditului a fost similar. Cert este că, aşa cum am spus de mai multe ori, piaţa a cam îngheţat începând din noiembrie anul trecut, aceasta în ciuda experţilor care ne explicau cum suntem noi feriţi de criză!

Dacă în ceea ce priveşte situaţia creditelor "fotografia" ne confirmă ceea ce am susţinut pe acest blog, în ceea ce priveşte restanţele situaţia ia forme dramatice(intuite şi acestea acum aproximativ un an). Graficul de mai jos reprezintă evoluţia restanţelor (exprimate atât ca valoare - linia continuă- cât şi ca procent din total credite - linia punctata cu aceeaşi culoare) pe aceeaşi perioadă de timp. Atât în ceea ce priveşte creditele în lei cât şi pe cele în valută, se observă o decolare a restanţelor începând cu luna iulie. Comparând evoluţia creditelor cu cea a restanţelor putem lesne observa că, din acea lună, graficul restanţelor iese din pattern-ul de până atunci de "evoluţie paralelă" cu graficul creditelor. Dacă mai ţineţi minte, iulie 2008 este luna în care BNR a introdus un nou regulament de creditare, regulament despre care spuneam că a fost introdus prea târziu(cei care nu-şi amintesc pot citi articolul aici). Probabil, pe baza analizelor interne, cei de la BNR au intuit atunci că situaţia scapă de sub control şi au reacţionat modificând regulamentul de creditare. Dacă este să ne întoarcem la origini, răul a fost produs o dată cu relaxarea nejustificată a creditării operată de către BNR în 2007. Rezultatele acelei erori se văd acum cât se poate de limpede.

Din acest moment pericolul unei deraieri este foarte mare şi, cel mai probabil, la jumătatea anului vom avea parte de o depreciere puternică a indicatorilor bancari. Din păcate nu putem şti care este ponderea restanţelor, dar un nivel atât de mare poate crea probleme majore unor bănci. Cu toate că pentru unii nivelul restanţelor pare mic, nu este deloc aşa. În plus, dinamica lor ne face să credem că, pe fondul creşterii şomajului şi al înrăutăţirii condiţiilor economice, se poate ajunge la nivelul critic de 5%. Un alt factor de risc este nivelul foarte mare al creditului în valută, iar - în perspectiva unor noi probleme ale cursului de schimb - deraierile pe acest segment sunt foarte posibile. Cum va lupta BNR cu acest fenomen nu ştiu, dar cel mai probabil vom avea parte de operarea unor modificări substanţiale la politica de provizionare şi de apărări agresive ale nivelului cursului. Pe alte planuri lupta a început deja, dar despre acest subiect probabil vom mai discuta.