Adevarul minciunilor

Documentul pregătitor al vizitei ministrului austriac de externe este clar o bombă care are potenţial distrugător. În timp ce toată presa va fi probabil preocupată de implicarea preşedintelui în "cazul Năstase", ceea ce ar trebui cu adevărat să ne preocupe este interesul vădit al Austriei pentru contractarea de către România a împrumutului de la FMI(înţeleg că în documentul respectiv Geoană este considerat "factor de bruiaj" din cauză că s-a pronunţat în câteva rânduri împotriva împrumutului). Această informaţie, alături de eliberarea aproape isterică a rezervei minime obligatorii(aici încă mai am îndoieli deoarece este posibil să fie vorba de altceva;din păcate nu am toate informaţiile care să-mi permită un diagnostic) reprezintă dovezi clare ale unui caz care în ţările civilizate s-ar constitui într-un proces răsunător de înaltă trădare.

Poate că afirmaţia de mai sus pare exagerată, dar până acum am tot fost bombardaţi cu slogane privind binefacerile acestui împrumut, contribuţia sa la echilibrarea macroeconomică s.a.m.d. La prima vedere, banii pe care i-am primit la o dobândă de doar 3% sunt mai mult decât buni întrucât la rating-ul de ţară pe care-l avem finanţarea în alte condiţii ne-ar fi costat triplu(sunt unul dintre cei care au susţinut împrumutul, dar pentru cu totul altceva decât se prefigurează). Numai că, prin prisma informaţiilor care ne sunt aduse la cunoştinţă cu pipeta, se pare că avem de suportat un cost final de vreo 10 ori mai mare. Şi asta pentru a salva interesele altei ţări. Evident, acum este lesne de înţeles şi de ce experţii FMI alergau după noi cu împrumutul(probabil lobby-ul celor care au poluţii visând la fostul imperiu e destul de activ). Ceea ce nu prea-mi pot explica e lipsa de reacţie a oficialilor nostri, a oamenilor politici de la putere sau din opoziţie. La fel de neînţeles ca şi votarea în unanimitate a privatizării Petrom (divagând, amintesc în treacăt afirmaţia celor de la MOL referitoare la ruşii din spatele OMV). Chiar nimeni nu e conştient de ce se întâmplă? Cred că e timpul să ne întrebăm extrem de clar despre sursele puterii şi despre cine conduce cu adevărat pe-aici.

Evident, aceste discuţii sunt sterile în ţara mămăligii total neexplozive. Nu vă aşteptaţi ca de mâine să se întâmple ceva. Probabil ştirea va face turul redacţiilor şi-şi va pierde din imporanţă la următoarea magdă sechestrată.

Cum suntem oameni de business, e clar că în această situaţie opţiunea e una singură: short pe România. Iar ca să ne înecăm amarul nu ne mai rămâne altceva de făcut decât să boicotăm tot ceea ce e austriac pe-aici. Sunt curios ce s-ar întâmpla dacă oamenii nu ar mai cumpăra benzină de la ei, dacă nu ar mai ţine banii în băncile lor şi dacă nu ar mai mânca în restaurantele lor. Evident, aşa ceva nu e posibil în în ţara obsesivei Mioriţa, dar probabil e util ca exerciţiu de imaginaţie.