In statele dezvoltate se moare de prea mult bine sau mincare (SUA un exemplu elocvent) iar in statele sarace se moare de prea putin, de foame. Unii straiesc in suferinta pshica precum depresii, anxietate, insatisfactii, nefericire, lipsa de bucurii, boli mentale numeroase iar dincolo oamenii dau de suferinta fizica mai mult. Se traieste in extreme deocamdata pina vom atinge echilibrul si armonia. Si probabil ca este si firesc pentru ca daca nu treci prin astfel de stari nu ai de unde sa stii cum ar fi altfel, deci experimentam, invatam.
"Redistribution of wealth...and each one needs a fish bowl", oricit de metaforic ar face-o el sa sune, si sa o prezinte ca reteta, nu merci! Faptul ca poti alege sa "alegi", o fi un paradox care se pare, pe multi ii lasa dezamagiti si depresati. O fi si asa pentru unii. Adica unii crapa de bine si altii crapa de rau. Iar cei ca el, care fac parte din ce numeste el "modern,affluent western societies", oricind pot alege sa-si doneze tot ce au si sa se mute oriunde in lume, unde pot sa-si domoleasca asteptarile si pretentiile...nu de alta dar sa nu fie dezamagiti.
Abdicarea de la responsabilitate, pe motivul ca devii paralizat de "too many choices"...da ma rog, fiecare cu a lui.
inca din start nu sunt de acord cu drumule pe care porneste: ca sa maximizam bunastarea cetatenilor trebuie sa maximizam gradul de libertate de alegere al cetatenilor( adica sa fie mai multe optiuni)...eu cred asa: ca sa maximizam bunastarea cetatenilor trebuie sa maximizam calitatea alegerilor deja existente ( acum sunt multe oricum pe unde te uiti :) ), adica se reduce tot pana la urma la a investi in oameni, in cei care sunt la baza acelor optiuni deja existente; bineinteles ca daca sunt mai multe atunci concurenta ii face sa isi imbunatateasca produsele, ma rog, optiunile oferta sa zicem, dar asta nu inseamna ca vor fi si satisfacatoare pentru clienti. Si trebuie inventate sau inmultite respectivele optiuni daca sunt pra putine. Acuma, prea putine, prea multe, nu cred sa fie cineva sa poae spune clar care sunt limitarile "putine" sau "multe", ce criterii ar putea fi la baza calculelor lor (sociale, politice, etc.). O fi de la Universitatea din Oxford, dar nu ii impart abordarea.
Atenție! Comentariile sunt supuse moderării și vor fi vizibile după o perioadă cuprinsă între 1 și 4 ore. Sunt permise doar comentariile care au legătură cu subiectul. Pentru discuţii mai flexibile folosiţi canalul de Telegram Dan Diaconu(t.me/DanDiaconu)
In statele dezvoltate se moare de prea mult bine sau mincare (SUA un exemplu elocvent) iar in statele sarace se moare de prea putin, de foame. Unii straiesc in suferinta pshica precum depresii, anxietate, insatisfactii, nefericire, lipsa de bucurii, boli mentale numeroase iar dincolo oamenii dau de suferinta fizica mai mult.
RăspundețiȘtergereSe traieste in extreme deocamdata pina vom atinge echilibrul si armonia. Si probabil ca este si firesc pentru ca daca nu treci prin astfel de stari nu ai de unde sa stii cum ar fi altfel, deci experimentam, invatam.
Am petrecut o ora alegand o cutie de bomboane in supermarket. O ora pe ceas.
RăspundețiȘtergere@Dan
RăspundețiȘtergereDan cum comentezi asta: http://www.er.ethz.ch/fco/index ?
Analiza despre CDS-uri?
Anonim: O analiza corecta.
RăspundețiȘtergereFelicitari pentru blogul tau!
RăspundețiȘtergere"Redistribution of wealth...and each one needs a fish bowl", oricit de metaforic ar face-o el sa sune, si sa o prezinte ca reteta, nu merci!
Faptul ca poti alege sa "alegi", o fi un paradox care se pare, pe multi ii lasa dezamagiti si depresati. O fi si asa pentru unii. Adica unii crapa de bine si altii crapa de rau.
Iar cei ca el, care fac parte din ce numeste el "modern,affluent western societies", oricind pot alege sa-si doneze tot ce au si sa se mute oriunde in lume, unde pot sa-si domoleasca asteptarile si pretentiile...nu de alta dar sa nu fie dezamagiti.
Abdicarea de la responsabilitate, pe motivul ca devii paralizat de "too many choices"...da ma rog, fiecare cu a lui.
inca din start nu sunt de acord cu drumule pe care porneste: ca sa maximizam bunastarea cetatenilor trebuie sa maximizam gradul de libertate de alegere al cetatenilor( adica sa fie mai multe optiuni)...eu cred asa: ca sa maximizam bunastarea cetatenilor trebuie sa maximizam calitatea alegerilor deja existente ( acum sunt multe oricum pe unde te uiti :) ), adica se reduce tot pana la urma la a investi in oameni, in cei care sunt la baza acelor optiuni deja existente; bineinteles ca daca sunt mai multe atunci concurenta ii face sa isi imbunatateasca produsele, ma rog, optiunile oferta sa zicem, dar asta nu inseamna ca vor fi si satisfacatoare pentru clienti. Si trebuie inventate sau inmultite respectivele optiuni daca sunt pra putine. Acuma, prea putine, prea multe, nu cred sa fie cineva sa poae spune clar care sunt limitarile "putine" sau "multe", ce criterii ar putea fi la baza calculelor lor (sociale, politice, etc.). O fi de la Universitatea din Oxford, dar nu ii impart abordarea.
RăspundețiȘtergere