Orasul si cainii

În timp ce mulţimea protestatarilor din Londra era hăituită de poliţie, mai marii lumii discutau soluţiile pentru ieşirea din criză. Acum, mai mult ca oricând, presiunea străzii începe să producă nervozitate în sferele înalte. Şi această reacţie este cât se poate de normală deoarece, dacă în urmă cu nu foarte mult timp se protesta împotriva globalizării, acum se protestează împotriva scăderii nivelului de trai şi al pierderii job-urilor. După cum se ştie, foamea este cel mai mai mare duşman al stabilităţii, iar în cazul în care lucrurile scapă de sub control, situaţia poate arăta mult mai urât.

Teama indusă de o escaladare şi mai mare a conflictului este cea care i-a făcut pe participanţii la G20 să arunce în ochii mulţimii măsuri populiste, gen scăderea veniturilor marilor bancheri. Mai mult, la fel ca şi în cazul Americii, se anunţă sosirea unor fonduri pentru stoparea colapsului: încă un trilion(cu posibilitatea ajungerii până la cinci trilioane)! Probabil vă veţi întreba cum s-a ajuns la suma aceasta şi răspunsul este simplu: exact prin metoda aplicată la primul bailout, cel de şapte sute de miliarde. Dacă nu ştiţi metoda, v-o voi reaminti: "trebuie să fie o sumă mare, cât mai mare". Întrebarea care-mi vine obsesiv în minte este una singură(şi fixă): DE UNDE? Evident, răspunsul este cunoscut de toată lumea, dar se preferă obtenebrarea sa. E mai bine să nu ne gândim la consecinţe pentru că, cine ştie, poate nu se întâmplă.

Fac parte dintre cei care studiază logic realitatea, chiar dacă aceasta, uneori, ne oferă rupturi, surprize sau alte elemente neprevăzute(lebede negre). Atunci când pompezi aer într-un balon este logic să se umfle. Aerul respectiv poate ieşi pe unde a intrat sau peste tot(în cazul spargerii). La fel se întâmplă şi cu rudimentarul nostru sistem economic, numai că avem de-a face cu mai multe variabile care complică extrem de mult analiza. Complexitatea este atât prieten cât şi duşman. Datorită ei putem pierde foarte puţin aplicând modele greşite şi, la fel de bine, din cauza ei putem suferi cu toţii atunci când modelele bune se dovedesc a genera rezultate devastatoare.

Este posibil ca această criză se se sfârşească printr-o minciună şi, aşa cum am mai spus, nu trebuie exclusă această posibilitate. Numai că rezolvarea sa nu înseamnă nicidecum că problemele s-au terminat, ci că manifestarea lor s-a amânat pentru o perioadă oarecare. Ele vor continua să ne bântuie, din ce în ce mai mult şi mai înfricoşător, precum nişte stafii izvorâte din propria noastră neputinţă. Iar oamenii pe care-i vedeţi hăituiţi prin City vor avea o voce din ce în ce mai puternică şi din ce în ce mai isterică.